Prima zi in Dalian.

Cat de rapede trec zilele! Ca ieri era Craciunul si azi e Inaltarea!

Eu vad numa ca s-o scuturat flarea de cires...acum trandafirii sunt ghirlande inflorite...si caisele verzi sunt pregatite in borcanele mari pentru lichior, sau meshil ju cum zicem aici. E cald rau, nici umbra nu te poate ascunde, frunza e inca mica.

Unde sunt zilele de primavara? Au disparut...

A fost si festivalul florii de salcam, in China la Dalian. Ultima floare, dupa cea de rapita din Coreea, si cea de azalee din Japonia. Festivalul celor 3 flori. Am participat numai la 2, am sarit cel al azaleelor. Dar uite ca ne-am nimerit in plina criza a gripei porcesti ce numa de porci nu se atinge! Si nu am putut cobora din avion pana nu ne-au laut temperatura la toti. Din pacate 2 erau cu febra...si pana au constatat ca e din cauza bauturii am cam stat cu sufletul la gura.Ca de era alta febra...la carantina cu noi si vedeam China printre gratiile rezervei de spital.

In sfarsit...am ajuns la emigrari si...Hello Dalian! Ne asteptau cu flori, ce frumos le-a stat florilor in camera mea de hotel. Si pana la cina festiva mai erau cateva ore asa ca ...hoinareala. Wow! Un parc imens, si plaja! Ce dor imi era de ea! Ca semana cu cea din Mangalia copilariei mele.

Si intre blocurile de stateau sa impunga cerul hop!....un castel cocotat pe un perete de stanca.Ma uit si parca e cel din Hunedoara. No ! zic ce Dumnezeu ? daca nu as vedea in jur ochi oblici si mititei si auzeam o pasareasca nestiuta(nu era cea ce o vorbeam prin clasa a 8-a sa nu ne inteleaga "dusmanii"....nuuu)as fi zis ca-s in Mangalia ce o primit castelul Huniazilor cadou.

Am urcat scarile pana la poarta, pe scari erau mirese insirate ce se trageau in chip cu (ne)fericitii miri, in rochii albe , albastre, roze...Si de sus o priveliste beton. Marea, si noul cartier. Si batea brizaaaaaaaaaaa.Cu miros de alge. Dar castelul de fapt e muzeu, al scoicilor. Vezi acolo scoici de toate neamurile, culorile si marimile.

Gata ! time`s up! fuga la hotel , sari in ie si poale, si la cina festiva. Acolo, lume pestrita din 16 tari , elegantele rusoaice la rochite mini si tocuri de 10 tenti, norvegieni in tricouri si cu pieptul plin de insignele primite la diferitele festivaluri mergatoare, tinerei de 80 de ani si babute de vreo 17, tot ce vrei. Si turnul Babel cred ca era jucarie fata de ce se auzea acolo. Tulai! oare care cu cine ce limba vorbeste? Dar uite ca ne-am inteles, si m-am bucurat ca m-am intalnit cu prieteni vechi, de cateva mersuri, am facut poze, am mancat si amu hai sa cantam . Eu daca`s multi nationala am cantat Arrirang cu cei din Coreea si ..io cu mine Lelita Ioana.Apoi cine mai era ca mine taranca? Nimeni si de aceea am avut un succes mare. Am fost invitata la dans de un talent de-al lor , el canta si dansam un tango si am primit un crin minunat.No da lelito! Apoi ce era de mers la hotel? Nuuuuuuuu. Am mers in bazarul lor sau ceva ce semana cu piata de rusi de la noi, Acolo am gustat adevarata mancare. Frigarui de oaie, de pui , ardei iuti, peste si Dumnezeu mai stie ce.Si bere made local.Am stat pe scaunele de pitici langa tomberonul de foc, era destul de rece.Si lelita o primit gratis vreo 5 frigarui. M-o fi vazut mai slaba. Am cumparat alune de-ale noastre , cirese galbene(doamne de cand nu am mai mancat) si pere malaiete! o minunatie . Plus mangostine si alte exotice. Si gata ...noapte buna . Asa a fost prima zi in Dalian.

Viaţa ca un dans

Viata intr-un oras mare cum este Seulul, e destul de simpla pentru cetatenii seniori. Si singuratea e mare, prea mult timp liber in care nu prea ai ce face. Si pentru aceasta se organizeaza la centrele culturale din oras cluburi unde au ocazia sa socializeze, sa participe la activitati multiple. Unul din aceste cluburi este clubul de dansuri folclorice internationale din cadrul YMCA. Cea mai "tanara "membra are 76 de ani , dar nu varsta conteaza ci pasiunea pentru dans, si implinirea ca nu esti inca exclus din viata sociala. Aici invatam dansuri din toata lumea, dansam pe scena la diferite festivaluri, primim aplauze....Si acum incercam sa invatam si dansuri romanesti, sunt grele batutele moldovenesti sau invartitele ardelenesti , dar ciuleandra se poate. Si mai nou Brasoveanca e unul din dansurile romanesti ce face inconjurul Coreei acum. Caci cei mai multi care fac parte din echipa YMCA sunt instructori la randul lor la alte centre culturale. Dar nu numai atat, in fiecare an avem un schimb de experienta cu echipa de dansuri din Japonia. Primavara vin in Seul, si pentru cateva ore ne simtim bine dansand impreuna , fara sa ne gandim ca limba va fi o bariera, lasam muzica si dansul sa fie legatura dintre noi. Si in echipa lor au "tinerei" de 80 de ani . Am invatat un dans scotian , vals austriac, tango...si noi le-am pregatit surprize, un dans israelian, unul din America....O mica mare familie mixta , ce dansam , radeam si ne simteam tineri, oboseala fiind ceva de nu intra in calcule atunci.

Iar toamna e randul nostru sa vizitam orasul Mieken si sa facem iar schimb de dansuri . Se infiripa prietenii, se danseaza , se rade mult si ...uite ca timpul trece frumos.

Si daca unii nu stiu cum sa-si petreaca timpul ce parca e prea mult si fara folos , stand la taifas prin parcuri, si numarind minutele, multi fac parte din cate un club , de muzica , dansuri, sau alte activitati usoare si distractive . Toata aceasta munca de instructor e voluntara, primariile si centrele culturale punand la dispozitie spatiul necesar . Si ce frumos este sa vedem bunicii nostri fericiti , zambetul lor atunci cand danseaza pe scena exprima multumirea sufleteasca ca inca mai pot face ceva in viata, ca nu sunt exclusi din viata sociala.

Foldy şi Shikirika

O zi trista ... am venit acasa si ...nimeni nu ma astepta. Casa pustie. Caut...astept ...sa se deschida usa si sa aud..."oma , na woasoyo"(mami am venit). Dar nu! Fata mea a decis sa plece si sa stea singura. Am plans dar... degeaba, dusa a fost. Vrea libertate, ca de ...e la moda.

Si in tristetea si singuratatea mea, am plecat de acasa ...hoinarind pe strazi , am vazut in vitrina o pisicuta mica , dragalasa, ce se uita si ea trista la mine. M-a induiosat si am zis ca sa ne unim tristetile. Am cumparat-o , adus-o acasa . I-am pun numele Foldy, si a devenit mascota casei. Si ...de atunci a trecut un an. Si cine ma asteapta la usa de cum aude poarta? Pisicuta.

Acum mai am o pisicuta, ce miorlaia , flaminda , uda si inghetata pe strada printre picioarele grabite ale oamenilor. Shikirika, e alintata noastra. Sta cocotata pe frigider si miaw...vine mami!

Desigur ca fata s-a intors acasa dupa vreo 2 luni de experienta amara se pare pt ea. Dar asa e cand esti tanar si crezi ca lumea se cucereste doar cu tineretea si ..cam atat!

Suntem o familie acum de ...6! Noi si ...2 pisici. Care va spun :"anyong haseyo".

O mica mare familie de sufletei.

Ca ieri am inceput sa ascult Radio Sufletel. Ascultam pe Eugen cat de frumos vorbea , in limba mea materna, si muzica pe placul meu, fara manele si alte chestii fara numar. Si mai faceam cate o brosa sau un medalion. Ca era iarna si ma apucasem de ceva nou sa invat ca sa nu ma plictisesc acasa. S-a infiripat incet o echipa, cu Adi, Beni, Viorel...s-au infiripat prietenii. Si incet incet am luat si eu tauru` de coarne(tehnica asta de a trazmite pe net)si ..uite-ma si pe mine moderator. Ne ajutam reciproc, cu muzica , cu sfaturi , vb mult pe mess, despre mai tot si toate. Si am descoperit o alta lume , o lume de prieteni virtuali. Apoi am gasit ascultatorii... tot virtuali, imi parea totul ca un vis, ne despart oceane , muntii Everest sau desertul Gobi, si imi spuneau ca sunt langa ei. Plangeam , radeam impreuna cu ei in emisiuni, ne spuneam ofurile, ne trimiteam poze unii altora, am descoperit o familie, caci tare duc dorul celor de acasa, o familie de sufletei . Unii sunt ca si mine , departe de tara lor, altii acasa , cu problemele vietii capitaliste. Si ma bucuram sincer daca puteam aduce macar un zambet , o raza de speranta , sau alinam un dor . Acum unii dintre colegi nu mai sunt, dar am ramas prieteni unii, dar nu se pot uita clipele petrecute alaturi in aceasta fam de sufletei.Acum am o galerie de poze ale ascultatorilor, cele mai multe ale copiilor lor. Poze de la Craciun, unde am fost invitata la mese festive,poze de la zile onomastice, Revelion, sau Paste, cu torturi delicioase si fripturi apetisante, dar mai ales lume fericita. Si poate , candva, vom avea si o fotografie a marii familii de sufletei. Sarang-heyo familie de sufletei!

Felicitari !!!

Bravo CSS Tg -Mures! Bravo Iulia David!

Felicitari echipei de volei junioare a orasului Tg-Mures! Junioarele din echipa de volei CSS au castigat anul acesta medalia de aur. O medalie binemeritata ce reflecta munca depusa de tinerele si talentatele voleibaliste. Din aceasta echipa de aur face parte si verisoara mea, Iulia David. Dar bucuria e dubla , caci Iulia a reusit sa castige si a doua medalie de aur la nationale, cu echipa de cadete a aceluiasi oras.

Dubla campioana!! Bravo Iulia!

Iulia e cea mai mica dintre verisori, pe care mi-o amintesc cand era de 2 luni , plangea mereu si nu voia sa manince deloc. De matusa mea saraca spunea ca va muri fetita ei de inanitie. Si ...acum e o tanara inalta , o atleta de elita . Deci eu asa o stiam, caci viata ne-a purtat pe carari ce nu s-au intersectat prea des. Si diferenta de varsta e de 25 de ani intre noi. Cand am revazut-o dupa 15 ani...parca ma uitam in oglida timpului, si ma revedeam eu, alergand dupa mingea de handbal ,caci eu alesesem hanbalul , dar din pacate problemele de sanatate nu m-au lasat sa-mi continui cariera.

Dar asta vara am regasit o Iulie ce era in cantonament cu echipa natioanala de volei, dar preocupata de rezultatul examenului ce tocmai il daduse pt intrarea la liceu, si nu stia daca a reusit, in ce clasa va fi...ce colegi va avea....cati dintre colegii vechi vor fi cu ea...cu ce medie...intrebari ce erau importante pt ea. Caci Iulia e si o eleva model, cu rezultate foarte bune la invatatura. Am fost eu cea care am vazut ca era a doua intrata pe lista liceului , ea a fost un pic dezamagita , la talefon asa mi-a parut, dar eu ma umflam in pene....

E greu la nationala mi-a zis, cand s-a intors, extenuant, dar sunt sigura ca intr-o zi ii vor fi deschise portile si acolo.

Felicitari draga Iulia ! Succes iti doresc si la scoala si la volei. Te imbratisez cu drag, din tara "diminetilor calme".

Luna familiei in Coreea

Luna Mai aici in Coreea este considerata luna familiei. Daca ziua de 1 mai este Ziua Internationala a Muncii, iar 2 mai Ziua Venirii lui Budha , restul sarbatorilor sunt legate de familie: pe 5 mai este Ziua Copilului, pe 8 mai e Ziua Mamei sau mai corect spus ziua parintilor , 15 mai ziua invatatorului , iar pe 21 mai e ziua cuplului . Deci pe buna dreptate e luna familiei.

Ziua Copilului

La multi ani! tuturor copiilor. 5 Mai e Ziua Copilului in Coreea. Fericire sa le oferim si dragostea noastra toata. Sa ii ocrotim de tot ce e rau, sa le dam speranta in ziua de maine si sa le fim la nevoie aproape.

Azalee...

Aici in Coreea primavara in luna aprilie muntii sunt parca in flacari cand infloresc azaleele. O splendoare de culori . Azaleele sunt flori care cresc in tufe , infloresc primavara , intai apare inflorescenta si apoi frunzele. Infloresc rosu, roz pal sau roz siclam , alb. Si pe marginea strazilor sunt multe azalee.
Aici se folosesc florile si in bucatarie, adica se pun pe unele prajituri, se prepara si bauturi slab alcolizate din aceste flori. Sunt un simbol al primaverii , cantate in melodii. Va trimit cu drag azaleele de aici.