Pazea! vine raceala!

Da , uite ca e sezonul lor. Sezoane capricioase, ba cald, ba frig...iar cald...si iar...si iar... saracii de noi nu stim cum si cu ce sa ne mai imbracam. Apoi urmeza asa...un mic stranut , inca unul , si ...tot alaiul. Te gandesti ca e o simpla raceala, iti vezi de ale tale.
...Era iarna , sfarsit de an scolar, cu examene pt cei din anul 2. Vanzoleala prin laboratorul de bucatarie unde trebuiau sa-si faca preparatele pt proiectul de diploma. Cratiti , oale, zarzavaturi, alergatura... Noi cei din primul an eram de ajutor la spalat vase, la curatat vreun cartof.
Vad o eleva mai retrasa , pe un scaun, ce parea absenta . Nu se simte prea bine, semne de raceala , tocmai acum la examen. Doamna profesoara a trimis-o acasa , si va da examenul cu cei corijenti. A plecat intr-un sfarsit acasa.
A doua zi iar examen , de data asta schimbat salile, bucatarii la cofetarie si invers, ca doar aveai diploma de bucatar -cofetar. Dar aud plansete, ochi rosii nedormiti , o fi de la emotii zic eu. Dar aud ca ..frumusica ce ieri plecase acasa ca e racita a murit azi-noapte in spital. Nu se poate!!!! de raceala???? Ei da de raceala!
Si urma sa implineasca 18 ani in 2 zile....
Raceala venita de la galbeni vorbeau toti.Una mortala ce nu are leac.Adica din Asia pornita si naiba stie cum a ajuns si la noi. Doamne nu imi venea sa cred! doar ce am vorbit cu ea, parea doar un pic racita....si acum merg in alaiul ce a condus-o pe ultimul drum.Un ger uscat afara, imi inghetasera picioarele in adidasi in zapada ce scartaia...si iar zic:o raceala????
De atunci am aflat ca aceste simple raceli si gripe reduc populatia lumii mai ceva ca bolile de inima. Virusii racelii sunt cei mai destepti. Se muta si stramuta in noi virusi imuni la pastilele ce le avem.
Aici in fiecare an se vaccineaza lumea impotriva gripei mortale. Copii cu scoala merg, sau de la servici se duc...eu merg singurica. Si uite ca is racita cobza acum. Al meu sot nu pricepe cum de is racita daca am facut vaccinul(cosiderand ca el a inceput sa zaca primul ). Pai ce avem noi acum e alta gripa. O sora asa mai vitrega...ce o doare nush unde de vaccinul meu.!

In lumea larga

Agitatie, lume multa, genti desfacute , politai bagati pana la coate in boarfele geamantanelor, comenzi date in diferite limbi...Doamne ! e de groaza pe aeroport, asteptand imabrcarea in avionul ce ma va duce in lumea larga. Larga e lumea si eu am ales tocmai capatul ei, acolo unde o dus mutu iapa!
Dupa peripetii prin Moscova, unde am stat cu soldatul inarmat pana in dinti la usa hotelului, si o mica excursie prin Piata Rosie, am auzit:"Welcome to Kimpo international airport." Alta vanzoleala, lume pestrita, vorbind Dumnezeu stie ce. Iar bagaje, copii tipand, si fetze ce par toate la fel. Asteptam si noi la bagaje. Apare in sfarsit o geanta, mai asteptam si pe cealalata, asteptare zadarnica! Merg plangand la biroul de genti pierdute, oboseala isi zice cuvantul si disperarea ca am ajuns cu ce-i pe mine in asta lume larga. No problem! mi se spune veti primi geanta acasa, sigur s-a ratacit pe undeva.

Asta e! Luam un taxi ce incepe sa alerge, taind campuri pustii , zarind cate o lumina ici colo...tristete in suflet, am calcat cu stangu zic eu, cu gandul la bagajul pierdut, la pustietatea ce ma inconjoara si ma apuca deja dor de casa. E frig, sfarsit de februarie. Ma gandesc la mama pe care am lasat-o plangand intr-o statie de autobuz...dar sunt aici acum, la capat de lume cu omul pe care l-am ales sa-mi fie sot.
Am coborat intr-un tarziu, ne astepta o domnisoara sa ne ajute la ...bagajele pierdute ma gandesc eu. Is pe alta lume, aud ceva vorbindu-se, urmez si eu lumea. Ajungem intr-o curte, unde sunt mai multe usi . Una se deschide si vad doua gagalici zgaindu-se la mine. Apoi alearga la el"appppaaaaa"" .  Ma uit in jur, lume mica, ma simt Guliver in tara piticilor. De auzit aud, dar de inteles pace ! Zic si eu o urare de hello la mama soacra pe care o vad pt prima data.  
Mi-e foame, is trista, is pierduta in zgomotele ce  par a fi cuvinte. Imi cumpara paine , un fel de franzela si ceva ce semana cu salamul. Somn de oboseala, ma indeamna sa merg in camera de alaturi ce va fi a noastra, ma uit ca gasca-n lemne. Unde o fi patul? Pai... care pat? ala de acasa din camera mea cu cearsaf roz? As vrea eu. Intinde o plapuma pe jos si imi face semn ca e...patul. Ma lungesc si dupa juma de ora is amortita , os in os intra de nu mai stiu care pe unde e, ce sa dorm...Of !!!! Dupa o vreme incep sa simt ca iau foc, arde podeaua!!!! Sar si ma cocot pe plapuma de alaturi pusa asa in 4...Doamne, !!!!!asta da viata si comfort! Cine m- o fi pus sa plec in lumea larga?

Oare unde gresesc?

Stau si ma gandesc ca din prea multa dorinta de a face bine pot gresi. Exemple imi da viata . Am aici pe acoperis 3 pisicute pe care mamica lor le-a lasat sa infrunte viata. Le-am adoptat , in sensul ca le dadeam sa manince cand veneau la geam. Dar uite ca au trecut zilele calde de toamna si soarele e cu dinti. Intr- o zi vad numai o pisicuta la geam. Hmmm...or veni mai tarziu ma gandesc, dar au trecut zile si tot una era, tremurand singura pe terasa plina de apa ploii.
Ce ar fi sa o duc acasa zic eu? Dar nu sta sa o prind , fuge de rupe si se ascumnde in streasina de pe acoperis.Si totusi acum 3 zile am atras-o in casa cu pestele din cutia de papa pt pisici. Am inchis usa si...prinde-o de poti ca e sub dulap. Scuipa, sasaie, se ascunde , zgarie, musca...apoi a scancit de nu am dormit toata noaptea. Desi am zis ca o dau afara , gata cu mila zic . Deschid usa, dar nu vrea sa iasa..sta dupa frigider, prin cratitile de sub chiuveta, dar usa nu a atras-o desi era larg deschisa. Of ! te mai las o noapte zic, si cand auzeam ce vreme cainoasa e afara...m-am inmuiat.  Pun castronul cu papa, dupa ezitari si cand e singura papa tot. E cald in casa(afara sunt minus ceva grade si bate un vant taios).
Oare am gresit dorindu-i binele? Sa fie la caldura, sa aiba de papa, sa nu fie singura ...
Se intampla si cu oamenii. De ce doresti sa-i ajuti, cu un sfat sau practic, sa le fie bine, de aceea parca se incranceneaza si resping tot.  Si iar ma gandesc ca poate ajutorul meu nu este binevent pt ca???? Pt ca ceea ce doresc eu nu e si dorinta lor. Am vrut ca fata sa lucreze ceva usor, am platit scoala, si parea ca e si dorinta ei. Dar , nu a lucrat cateva luni si vrea altceva...vreau sa o ajut sa avanseze mai repede, sa nu mai fie ucenica iar si iar in ceva nou, ...vreau doar eu, ca ea trebuie sa se dea cu capul de toate pragurile pt ca nu accepta ajutor!! Se plange ca e greu, ca o injura toti ca e cea mai noua, ca....si ca....
Si ma gandesc ca sunt oameni ce nu trebuie ajutati. Si pisici ce trebuie lasate in frig singure si flaminde.
Si totusi !!! Rabdarea se pare ca e una din calitatile ce trebuie sa o ai daca vrei sa ajuti. Rabdare si credinta ca gestul tau va fi inteles ca atare intr-o zi.
Pisicuta acum nu mai sta ascunsa sub mobila...desi inca nu pot sa o tin in brate. Se plimba, putin cate putin si accepta sa fim in preajma fara sa sasaie sau scuipe.
Si se pare ca si fata mea incepe sa inteleaga ca e greu sa invingi de unul singur si sa aprecieze ajutorul si sfaturile.

Ea este pisi...

Cateva poze ....made in Korea

"Rosia" sau tomata din...copac.

Asa am crezut cand am vazut prima data aceste persimon, ca in romaneste nu gasesc echivalentul. No tulai zic io , ca aici cresc rosiile in copac. Ha...ha...si mirarea a fost ca nu am fost singura ce a constatat . O doamna blonda comenta acelasi lucru si nu era ...romanca.

 

Si aici sunt pestii...mergatori pusi la uscat. Da, merg in...coate ! Ha...ha... de fapt in aripioarele lor. Alearga efectiv pe namolul ramas dupa ce se retrage marea. Fuga din serai ...cu pescarii dupa ei ce nu pescuiesc asa...normal cu rama sau viermele de rigoare, ci ii agata de....aripa!

Si uite si motatele ! In poza nu se vede asa de clar, dar sunt albe, cu pene cretze....si gusha , creasta neagra. Si sunt categoria...pana miniona !! Foarte mici, ma gandeam ca-s ceva porumbei...

E toamna...

A venit toamna....Acopera-mi inima cu ceva...
Multe s-au intamplat de cand nu am mai scris, nu cred ca voi putea recupera...de fapt sa scriu despre fiecare cate putin. Foarte ocupata am fost si foarte obosita. Actiuni dupa actiuni, plus serviciul. Unele au fost pe bani , altele de placere...si uite asa timpul a trecut si e deja noiebrie ziua a 11-a. Ha!!! cica e cea mai norocoasa zi , is numai sase de 1 azi. !!! Mare tevatura, unii cumpara lozuri, sau joaca la loto...dar am auzit una tare rau. Ca unele mamici in devenire , isi fac operatie de cezariana sa nasca azi, in ziua ...norocului astuia cu 2011-11-11 . Doamne oare chiar asa o fi??? sa se nasca copii cu stea in frunte...adica plini de noroc si vor lumina pe firmamentul lumii astea?

Dar tot azi aici se sarbatoreste" pepero day". Sunt  grisine , imbracate in ciocolata , sau nu , goale sau pline cu creme, de toate marimile. Pai da. Au inventat ziua asta a...grisinelor. Pai cica 11 -11,  luna si ziua , arata ca ...betisoarele de grisine. Asa ca azi toata lumea papa "pepero". Eu am primit de la copii , la gradinita. Am tot rontait la ele....Dar pustoaicele se intrec care mai de care sa faca inimioare din cutii de grisine, sau le pun in coshuri frumos decorate, pt baieti...Si nici ei nu se lasa mai prejos, apar cu cate o grisinoaie cat un baston legata cu fundita...
In poza sunt cele ce au ramas...Multe zile se mai inventeaza aici. Dar cu alta ocazie despre ele.