Acesta a fost( si va fi mereu in sufletul meu)tata, Genu `Florii Surdului de pe paraul Strambului.
A fost, caci a placat dintre noi si a lasat un mare gol si tristete. A fost atat de brusca plecarea, fara pregatiri si fara rams bun, fara sa ne dea timpul sa ii mai spunem o data ca il iubim si sa ne ierte. Da , caci de iertare as fi vrut sa am parte, caci nu o data l-am certat si ....
Tata! te chem si te caut, te strig pe coclauri, te astept sa terminam casa si sa facem o masa mare acolo sub cei trei brazi. Sa o iei pe soacra (a mea)si sa ii arati frumusetile ce sunt acolo, sa trageti o fele de jinars pe prispa, si sa o duci la catat de hiribi....Dar in zadar chemarea mea, si in vis o data ai venit , dar erai trist...
De cate ori nu folosim cuvantul niciodata, dar fara sa realizam adevarata valoare. ...Nu am fost acolo niciodata, nu am mancat asta niciodata, sa nu te joci cu focul niciodata, sa...etc. Dar , daca nu am mancat ceva , sau nu am fost undeva , nu e nimic caci vom putea face INCA acele lucruri. Dar cand am realizat ca nu voi mai putea sa il imbratisez pe tata niciodata , m-a lovit acest cuvant in plin.Caci niciodata nu voi mai auzi cum ma striga , niciodata nu ma va mai astepta la cursa de Toaca, dar mai ales niciodata nu il mai pot imbratisa.
Doamne, niciodata! Mi se face un gol in stomac doar pronuntand cuvantul . Si plang, si plang...dar acest cuvant din pacate nu isi amelioreaza intelesul. Am crezut ca voi sti sa trec peste asta, ca va fi timpul sa murim candva, e legea firii. Stiu si accept, dar lovitura m-a prins tare nepregatita, eram in plin elan si cate planuri au ramas ...doar planuri.
Poate si faptul ca sunt atat de departe, ca nu am petrecut timp mai mult cu el, cu ei, ca ultimele amintiri le am de acum 2 ani cand am fost acasa...ca nu am putut sa fiu langa el la nevoie...ma face sa ma simt atat de rau , de ...nu gasesc cuvantul potrivit. Si doar privind la pozele in care zambeste, ma face sa urlu efectiv ca iar ajung la cuvantul niciodata! Am crezut ca sunt puternica...ca voi trece gandindu-ma ca ..murim toti, dar nu! Si speranta ca timpul ma va face sa inteleg cumva ca trebuie sa accept acest gand ca ...nu mai este fizic cu mine si ca niciodata e ceva relativ. Draga tata, iarta-ma pt tot ce nu am facut, pt tot ce am gresit si pt ca nu am fost langa tine. Sper ca voi gasi taria si puterea sa merg mai departe, si sa am grija macar de ceea ce ai lasat acolo spunand mereu ca pt noi le faci.
Oare stiai tata ca te vei duce , de erai trist cand am sunat sa-ti spun la multi ani? Oare?Ca nu mai erai acelasi. Si totusi nu am venit atunci, mama ei de viata , cu goana asta dupa bani si alte nimicuri, ma urasc pt ca nu am presimtit dar mai ales ca nu am venit acasa de sarbatori, de ziua ta.
Doamne, ajuta-ma sa ma pot ierta !
