Seoul City at night

Sa fim o clipa iar copii

Ma gandesc...

Si ma gandesc...ca a trecut vara...cu zile de naduf, de etuva, ploi aluviale, umezeala de abia respirai, soare ce ardea tot...Si ma gandesc cum as fi vrut sa fie? Ploaia turna cu galeata in zilele mele libere, dupa ce ca ramaneam mereu in urma cu treaba de acasa, nu ma ajuta deloc vremea. Sau daca era soare intr-o zi , suspinam ca tre sa fac treaba in loc sa prind o zi macar la strand. Pai s-a dus vara...nu strand, nu balacit in mare, sau macar in apa rece a vreunui parau...
Dar ce casa arata mai bine? Nu tu dulapuri aerisite, haine scoase la soare, luceste in bucatarie, de...grasime pe rafturi. Si iar ma gandesc ce naiba am facut? Simplu zic. Trait ziua ca atare. Ca am realizat ca planuri nu are rost sa fac, apare factorul X , asa ca ....fac ce pot , ziceam eu.Nici macar laptopul nu l-am dus la doctor. O sa chem doctorul acasa, ca el poate veni si de ploua.

Serviciul e ok.  E obositor, am realizat ca desi in mintea mea sunt in urma cu vreo 20 de ani cand alergam la Neptun pe terasa restaurantului "Trident", in realitate ma misc cu incetinitorul...ha..ha...Eeee...Macar am parte de un colectiv de tineri ce sar in ajutor, si ceea ce imi place e ca nu exista barfa .Fiecare isi cunoaste locul, si nu zice nime ca nu face ca nu e treaba lui. Mergem la cafeneaua de alturi in pauza de pranz, la o sueta unde punem tara la cale, radem si facem haz de necaz.Seful nu ne streseaza, fara rost nime nu se ia de tine. De clienti ce sa zic? Oameni si oameni ....Dar eu sunt in lumea mea, inconjurata de lume pestrita, de toate rasele si culorile. Se vorbeste in cate limbi poti...pb e ca restaurantul e bulgaresc, si nu putini ma saluta in ruseste. Si io care nu stiu decat "mama doma..." abia am invatat alfabetul in scoala si cateva fraze.
Problema timpul liber pe care nu il mai am ca inainte, inca nu mi-am revenit la realitate. Lucrez 5 zile pe sapt, avem liber si intre mese de la 3 la 5 juma. Dar comparat cu fiece dupamiaza libera plus weekend si joile...e ceva diferenta. Is obosita , cele 6 luni de lenevie si varsta isi cam zic cuvantul. Si totusi ma gandesc ca si eu astept prea mult. Trebuie sa realizez ca nu mai e ce a fost , ca am alta viata , alt ritm si sa imi ajustez pretentiile la ce pot face ACUM.
Sa plang dupa ce a fost, sa ma gandesc ca ce as face daca...nu are rost. Nu am de ce sa ma plang , gandind ca banul asta ne-a robit demult si fara el nici sa murim nu putem, in rest ce sa zic? Doar ca a trecut vara, altfel ca de obicei...

Of! fosta vara ....si se duse !