Sarbatori fericite!

Va urez Sarbatori Fericite ! tuturor prietenilor si celor ce uramariti acest blog. Indiferent in ce colt de lume va aflati , in aceste zile nu veti fi singuri, cum nici eu nu sunt stiindu-va alaturi. Va multumesc tuturor pt mesajele si comentariile lasate.
Mos Craciun anul acesta, an plin de crize de tot felul, nu are sacul gol si nici prea usor. Caci in locul darurilor scumpe si de multe ori nepotrivite cu dorintele noastre, are in sac acum iubire, speranta si credinta. Va imparti tuturor, din belsug, deschideti poarta sufletului larg , inchideti ochii si lasati-va purtati de fulgii de nea(din vis daca afara nu sunt)in lumea minunilor, minuni ce vor deveni realitate daca ...credem.
Sa va fie casa plina de prieteni dragi mereu, masa plina de bucate, si de pe fata sa nu va lipseasca zambetul.
Sa fiti iubiti mereu, sa iubiti mereu...for ever more!

Ne pregatim de sarbatori...sau poate de razboi???

Vin sarbatorile. Prin oras e mare luminatie, sclipesc curcubee de  beculete prin copaci, cladiri, prin case...Se mai da cate o tura si prin magazine sa se cumpere cate ceva, cadouri asa mai putine si mai mititele, nu mai e zarva anilor trecuti si inghesuiala din marile magazine. Criza isi spune cuvantul, tinand cont caci marea majoritate o reprezinta clasa de mijloc, cea mai cheltuitoare sa zic asa, care e lovita rau la partea numita  buzunar...Dar totusi sarbatorile vin, poate privesc si eu cu alti ochi acum , gandul imi e departe , acolo acasa...
Vine Mos Craciun ! La gradinita toti copii vorbesc despre asta, ce cadouri le va aduce, incep sa se laude ...si da ! Vine Mosul!
Am citit in ziar despre o familie , de fapt trei frati dintr-o familie coreeano- ganeza,care sunt la centrul de copii. Mama, ganeza casatorita cu un coreean , a murit de tumoare la creier prin 2008.Tatal, ramas cu 3 copii mititei, s-a sinucis anul trecut. Copii care sunt ciocolati cu lapte si ochi alungiti, frumusei in felul lor, au ajuns la centrul de copii. Se pare ca Mosul nu i-a uitat, caci patronul unei banci a hotarat sa-i ajute financiar, platind cheltuielile scolare . M-am bucurat sincer, caci stiu cat de greu le este, aratand altfel decat majoritatea. Sarbatori Fericite, dragi copii!
Si uite ca a mai adus Mosul o veste, tarzie (tinand cont ca s-a intamplat sambata).Marele SEF si tatic nord-coreean a murit! Mai sa fie!!! El nemuritorul!!! Dar inca ma intreb, a murit el sau...???Caci nici Dumnezeu nu stie cxe se intampla in tara aia. Pai cica a murit, si fapt de necrezut cum il mai plange poporul cel pe care l-a infometat , l-a spalat pe creier de nici cum ii cheama nu stiu. Plangea tipa ce anunta , e jale ce mai...cel mai iubit dintre paminteni s-a stins asa...lin si frumos cum a si trait.
Problema e ca a pus pe jar o lume-ntreaga. Noi , fratii de la sud ne gandim ce or coace, ca sigur cozonaci nu! Toata armata e in alerta, caci nimeni nu stie cum vor jeli cei de acolo.
Deci ne pregatim de sarbatori.

Pazea! vine raceala!

Da , uite ca e sezonul lor. Sezoane capricioase, ba cald, ba frig...iar cald...si iar...si iar... saracii de noi nu stim cum si cu ce sa ne mai imbracam. Apoi urmeza asa...un mic stranut , inca unul , si ...tot alaiul. Te gandesti ca e o simpla raceala, iti vezi de ale tale.
...Era iarna , sfarsit de an scolar, cu examene pt cei din anul 2. Vanzoleala prin laboratorul de bucatarie unde trebuiau sa-si faca preparatele pt proiectul de diploma. Cratiti , oale, zarzavaturi, alergatura... Noi cei din primul an eram de ajutor la spalat vase, la curatat vreun cartof.
Vad o eleva mai retrasa , pe un scaun, ce parea absenta . Nu se simte prea bine, semne de raceala , tocmai acum la examen. Doamna profesoara a trimis-o acasa , si va da examenul cu cei corijenti. A plecat intr-un sfarsit acasa.
A doua zi iar examen , de data asta schimbat salile, bucatarii la cofetarie si invers, ca doar aveai diploma de bucatar -cofetar. Dar aud plansete, ochi rosii nedormiti , o fi de la emotii zic eu. Dar aud ca ..frumusica ce ieri plecase acasa ca e racita a murit azi-noapte in spital. Nu se poate!!!! de raceala???? Ei da de raceala!
Si urma sa implineasca 18 ani in 2 zile....
Raceala venita de la galbeni vorbeau toti.Una mortala ce nu are leac.Adica din Asia pornita si naiba stie cum a ajuns si la noi. Doamne nu imi venea sa cred! doar ce am vorbit cu ea, parea doar un pic racita....si acum merg in alaiul ce a condus-o pe ultimul drum.Un ger uscat afara, imi inghetasera picioarele in adidasi in zapada ce scartaia...si iar zic:o raceala????
De atunci am aflat ca aceste simple raceli si gripe reduc populatia lumii mai ceva ca bolile de inima. Virusii racelii sunt cei mai destepti. Se muta si stramuta in noi virusi imuni la pastilele ce le avem.
Aici in fiecare an se vaccineaza lumea impotriva gripei mortale. Copii cu scoala merg, sau de la servici se duc...eu merg singurica. Si uite ca is racita cobza acum. Al meu sot nu pricepe cum de is racita daca am facut vaccinul(cosiderand ca el a inceput sa zaca primul ). Pai ce avem noi acum e alta gripa. O sora asa mai vitrega...ce o doare nush unde de vaccinul meu.!

In lumea larga

Agitatie, lume multa, genti desfacute , politai bagati pana la coate in boarfele geamantanelor, comenzi date in diferite limbi...Doamne ! e de groaza pe aeroport, asteptand imabrcarea in avionul ce ma va duce in lumea larga. Larga e lumea si eu am ales tocmai capatul ei, acolo unde o dus mutu iapa!
Dupa peripetii prin Moscova, unde am stat cu soldatul inarmat pana in dinti la usa hotelului, si o mica excursie prin Piata Rosie, am auzit:"Welcome to Kimpo international airport." Alta vanzoleala, lume pestrita, vorbind Dumnezeu stie ce. Iar bagaje, copii tipand, si fetze ce par toate la fel. Asteptam si noi la bagaje. Apare in sfarsit o geanta, mai asteptam si pe cealalata, asteptare zadarnica! Merg plangand la biroul de genti pierdute, oboseala isi zice cuvantul si disperarea ca am ajuns cu ce-i pe mine in asta lume larga. No problem! mi se spune veti primi geanta acasa, sigur s-a ratacit pe undeva.

Asta e! Luam un taxi ce incepe sa alerge, taind campuri pustii , zarind cate o lumina ici colo...tristete in suflet, am calcat cu stangu zic eu, cu gandul la bagajul pierdut, la pustietatea ce ma inconjoara si ma apuca deja dor de casa. E frig, sfarsit de februarie. Ma gandesc la mama pe care am lasat-o plangand intr-o statie de autobuz...dar sunt aici acum, la capat de lume cu omul pe care l-am ales sa-mi fie sot.
Am coborat intr-un tarziu, ne astepta o domnisoara sa ne ajute la ...bagajele pierdute ma gandesc eu. Is pe alta lume, aud ceva vorbindu-se, urmez si eu lumea. Ajungem intr-o curte, unde sunt mai multe usi . Una se deschide si vad doua gagalici zgaindu-se la mine. Apoi alearga la el"appppaaaaa"" .  Ma uit in jur, lume mica, ma simt Guliver in tara piticilor. De auzit aud, dar de inteles pace ! Zic si eu o urare de hello la mama soacra pe care o vad pt prima data.  
Mi-e foame, is trista, is pierduta in zgomotele ce  par a fi cuvinte. Imi cumpara paine , un fel de franzela si ceva ce semana cu salamul. Somn de oboseala, ma indeamna sa merg in camera de alaturi ce va fi a noastra, ma uit ca gasca-n lemne. Unde o fi patul? Pai... care pat? ala de acasa din camera mea cu cearsaf roz? As vrea eu. Intinde o plapuma pe jos si imi face semn ca e...patul. Ma lungesc si dupa juma de ora is amortita , os in os intra de nu mai stiu care pe unde e, ce sa dorm...Of !!!! Dupa o vreme incep sa simt ca iau foc, arde podeaua!!!! Sar si ma cocot pe plapuma de alaturi pusa asa in 4...Doamne, !!!!!asta da viata si comfort! Cine m- o fi pus sa plec in lumea larga?

Oare unde gresesc?

Stau si ma gandesc ca din prea multa dorinta de a face bine pot gresi. Exemple imi da viata . Am aici pe acoperis 3 pisicute pe care mamica lor le-a lasat sa infrunte viata. Le-am adoptat , in sensul ca le dadeam sa manince cand veneau la geam. Dar uite ca au trecut zilele calde de toamna si soarele e cu dinti. Intr- o zi vad numai o pisicuta la geam. Hmmm...or veni mai tarziu ma gandesc, dar au trecut zile si tot una era, tremurand singura pe terasa plina de apa ploii.
Ce ar fi sa o duc acasa zic eu? Dar nu sta sa o prind , fuge de rupe si se ascumnde in streasina de pe acoperis.Si totusi acum 3 zile am atras-o in casa cu pestele din cutia de papa pt pisici. Am inchis usa si...prinde-o de poti ca e sub dulap. Scuipa, sasaie, se ascunde , zgarie, musca...apoi a scancit de nu am dormit toata noaptea. Desi am zis ca o dau afara , gata cu mila zic . Deschid usa, dar nu vrea sa iasa..sta dupa frigider, prin cratitile de sub chiuveta, dar usa nu a atras-o desi era larg deschisa. Of ! te mai las o noapte zic, si cand auzeam ce vreme cainoasa e afara...m-am inmuiat.  Pun castronul cu papa, dupa ezitari si cand e singura papa tot. E cald in casa(afara sunt minus ceva grade si bate un vant taios).
Oare am gresit dorindu-i binele? Sa fie la caldura, sa aiba de papa, sa nu fie singura ...
Se intampla si cu oamenii. De ce doresti sa-i ajuti, cu un sfat sau practic, sa le fie bine, de aceea parca se incranceneaza si resping tot.  Si iar ma gandesc ca poate ajutorul meu nu este binevent pt ca???? Pt ca ceea ce doresc eu nu e si dorinta lor. Am vrut ca fata sa lucreze ceva usor, am platit scoala, si parea ca e si dorinta ei. Dar , nu a lucrat cateva luni si vrea altceva...vreau sa o ajut sa avanseze mai repede, sa nu mai fie ucenica iar si iar in ceva nou, ...vreau doar eu, ca ea trebuie sa se dea cu capul de toate pragurile pt ca nu accepta ajutor!! Se plange ca e greu, ca o injura toti ca e cea mai noua, ca....si ca....
Si ma gandesc ca sunt oameni ce nu trebuie ajutati. Si pisici ce trebuie lasate in frig singure si flaminde.
Si totusi !!! Rabdarea se pare ca e una din calitatile ce trebuie sa o ai daca vrei sa ajuti. Rabdare si credinta ca gestul tau va fi inteles ca atare intr-o zi.
Pisicuta acum nu mai sta ascunsa sub mobila...desi inca nu pot sa o tin in brate. Se plimba, putin cate putin si accepta sa fim in preajma fara sa sasaie sau scuipe.
Si se pare ca si fata mea incepe sa inteleaga ca e greu sa invingi de unul singur si sa aprecieze ajutorul si sfaturile.

Ea este pisi...

Cateva poze ....made in Korea

"Rosia" sau tomata din...copac.

Asa am crezut cand am vazut prima data aceste persimon, ca in romaneste nu gasesc echivalentul. No tulai zic io , ca aici cresc rosiile in copac. Ha...ha...si mirarea a fost ca nu am fost singura ce a constatat . O doamna blonda comenta acelasi lucru si nu era ...romanca.

 

Si aici sunt pestii...mergatori pusi la uscat. Da, merg in...coate ! Ha...ha... de fapt in aripioarele lor. Alearga efectiv pe namolul ramas dupa ce se retrage marea. Fuga din serai ...cu pescarii dupa ei ce nu pescuiesc asa...normal cu rama sau viermele de rigoare, ci ii agata de....aripa!

Si uite si motatele ! In poza nu se vede asa de clar, dar sunt albe, cu pene cretze....si gusha , creasta neagra. Si sunt categoria...pana miniona !! Foarte mici, ma gandeam ca-s ceva porumbei...

E toamna...

A venit toamna....Acopera-mi inima cu ceva...
Multe s-au intamplat de cand nu am mai scris, nu cred ca voi putea recupera...de fapt sa scriu despre fiecare cate putin. Foarte ocupata am fost si foarte obosita. Actiuni dupa actiuni, plus serviciul. Unele au fost pe bani , altele de placere...si uite asa timpul a trecut si e deja noiebrie ziua a 11-a. Ha!!! cica e cea mai norocoasa zi , is numai sase de 1 azi. !!! Mare tevatura, unii cumpara lozuri, sau joaca la loto...dar am auzit una tare rau. Ca unele mamici in devenire , isi fac operatie de cezariana sa nasca azi, in ziua ...norocului astuia cu 2011-11-11 . Doamne oare chiar asa o fi??? sa se nasca copii cu stea in frunte...adica plini de noroc si vor lumina pe firmamentul lumii astea?

Dar tot azi aici se sarbatoreste" pepero day". Sunt  grisine , imbracate in ciocolata , sau nu , goale sau pline cu creme, de toate marimile. Pai da. Au inventat ziua asta a...grisinelor. Pai cica 11 -11,  luna si ziua , arata ca ...betisoarele de grisine. Asa ca azi toata lumea papa "pepero". Eu am primit de la copii , la gradinita. Am tot rontait la ele....Dar pustoaicele se intrec care mai de care sa faca inimioare din cutii de grisine, sau le pun in coshuri frumos decorate, pt baieti...Si nici ei nu se lasa mai prejos, apar cu cate o grisinoaie cat un baston legata cu fundita...
In poza sunt cele ce au ramas...Multe zile se mai inventeaza aici. Dar cu alta ocazie despre ele.

Fantana arteziana

Canta si danseaza ...foarte frumos.

Asteptarea....

Asteptam ...oare ce ? ultimul tramvai, ...o sansa..... dar oare ce NU asteptam???
Urcam pe cararea de langa paraias spre casa bunicii si ea....ea era acolo, pe carare ,langa fantana , cu sortul la brau si galeata la picioare. ASTEPTA...oare de unde stia ca vin sau venim? Nu erau celulare, nici telefoane...acum merg iar pe cararuie si ...si...ea nu mai e acolo, cu bratele deschise strigand "tu jenica no ca ai vinit"...e pustie cararea....desi fantana e tot acolo...

Eram cocotati in varful ciresului ca un stol de pasaroi ce turuiau intr-una, piguleam ciresele mici si negre. Arunc ochii roata , ca Doamne frumos se vedea coasta, si valea de acolo! si vad...un  geamantan imens, o doamna omorand pietrele de pe drum cu tocurile inalte si un domn bine cu mustata ce se oprisera in deal la Floarea.
- Hai....strig io, vine matusa!!! numa noi , gashca de verisori, si nepoti ai bunicii ,stim cum am coborat din cires si de-a dura mai mult pe coasta la vale - Bunicaaaa....vine Lucretia....
Saraca nu stia cum sa se puna la punct ca vine fata cea faina cu ginerele.
Noi fugeam deja pe cararea de la fantana in calea lor.
Nu mai e ciresul pe coasta, nici cararea ce urca la el, ncic Floarea nu mai e in deal, nici domnul cu mustata nu mai pune frana geamantanelor uriase,....arunc ochii roata si as striga iar : vine!!!!.....

....Se opreste cursa in statie, cobor , si...el e acolo. Tata! ma astepta in soarele fierbinte de vara . Ia geamantanul in carca si suie incet drumul, dupa ce mi-o taiat rasuflarea imbratisandu-ma. Imi tot arata pe drum ca is fragi anul asta , culege vreo 2 si mi le da, ca a plantat cativa meri...ca au crescut brazii si veveritele maninca conurile....
...E vara iar, oreste cursa, cobor, si...astept! Ce oare? sa vina tata , dar...nu apare nici din sus , nici din jos...raman pustie in drum si...E ACOLO! in gandul si farama de speranta ca ...ma asteapta la umbra brazilor!
Brazii sunt acolo...nici veverita nu mai e, merii ...unii au cazut mancati de clotzani...TATA!!! strig si astept sa iasa din atelier...ASTEPT...
Mi-a ramas sufletul acolo....pe cararea de la fantana , si sub brazi. Si prin multe alte locuri asteptand ...pe cei dragi, asteptand anii copilariei, asteptand ....oare ce nu asteptam?

Mosul

Nici nu s-a albit in feresti si mosul, bunicul din partea tatei , cauta ulcica sa bea apa rece din fantana. Isi trage itarii si camesa, ia pachetul de Marasesti fara si iese afara. Tuseste de vreo 2 ori, apoi merge in poiata sa dea de mancare lui Joiana si Florica.  Pune clopu` pe cap , coasa la spinare, cutea la brau si ...iese pe poarta cu un "Doamne ajuta".
Pe cand ne trezim noi , cei 7 iezi cucuieti de nepoti, soarele e destul de sus. Liota la parau sa ne spalam, mancam cate un blid de lapte cu mamaliga sau ce ne-o pregatit bunica si ...ce ne facem fratilor? Unul trebe sa mearga la mosu cu pranzul. Tinem sfatul al mare si hotaram care sa mearga tocmai la Zapode. Cum nu cunoastem toti drumul, e departe si trebe si mana de lucru, mergem mai multi plus bunica.
Asa ca luam traista cu merinde, furcile in carca si picioarele `n spinare....E frumos , tare frumos acolo, mergem peste fanete, unele cosite, altele baltate de curcubeu de flori, ne odihnim la umbra unui stejar mare. Si iar la drum, urcam mereu....trecem de un tau, cu frica mare de serpii ce stateau intinsi la soare. Ajungem la mosu , care se hodinea...batand coasa.
Apoi atata drum ne facu si noua foame, mancam cu totii din ai straita cu merinde. Mamaliga rece, branza de burduf, ceva zama de fasole la cantzarola, o ceapa rosie zdrobita.
Mosu trage un fum  apoi si se pune sa atipeasca un pic. Dau ochii roata, Doamne! cat a putut cosi mosu! un om uscativ , cu parul alb, cu palme batatorite de atat coasa si alte treburi "marunte". Ne apucam sa scuturam brezde, sa se ushte fanul ca trebe facut capitza.  Eram acolo, sus calcand fanul pe capitza, eu si cerul senin de vara. Apoi coboram incet cu totii cautand hribii prin tufe in drum spre casa.
Cosea mosul iarba, pica pala dupa pala in urma coasei, mirosea asa de frumos...flori si iarba . Batea mosul coasa de rasunau vaile...
In zilele poioase, mosul facea berbintze, pt pus branza de burduf. Doamne ce branza buna facea bunica , ce bine se pastra in berbintza din lemn de brad si ce aroma avea...Veneau oameni din alte sate sa comande si sa cumpere de la mosul. Apoi veneau cu vacile ...ca avea mosuil si un taur zdavan de prasila.
Dar oare ce nu facea mosul meu? Niciodata nu era podul fara fan, cotetul fara 2 porci, poiata fara 2 vaci, vitei si taur.Sa nu uit de turma de oi ce era la munte vara si unde mergea si mosul cate o luna.
Avea toate aranjate , le stia cu ochii inchisi si rau se supara de nu puneai unealta la locul ei.
Duminica , il gatea bunica fain pe mosul, cu camesa cusuta , si mergea mosul in sat , la sfatul batranilor.Acolo unde se facea hora, si era si birtul.Si unde mai mergeam si noi sa ne uitam sub poalele fetelor cand se invarteau in hora si ne tineam dupa tinereii ce le mijeau mustetele. Pana venea nenea cu inghetata la lingura...
Seara, mosul meu ne povestea cum era in razboi, de ce oamenii lasa capitze pe camp sa le dea foc in caz de invazie ...dar mai ales mosul canta. Colizi, cantece din razboi, si cantece vechi de cand e lumea lasata. Canta frumos musul meu...Si adormea , in patul inalt de paie , nici nu se vedea din spatele bunicii.
A venit la nunta mea , tocmai in Mangalia, asa ..taran. Nu i-a fost niciodata rusine de costumul lui, de camesa cusuta cu cheite si de itarii albiti la parau.Cara desagii cu slanina, si berbintza cu branza, la copii si nepoti.
Asa a fost Florea Surdului de pe paraul Strambului. Asa a ramas in sufletul si in amintirea mea. Oare cate nu sunt inca de spus despre el? A carui mama a fost eroina( a mea strabunica) , crescand 12 copii si pe care zicea mama ca o iubeam mult.
Nu se mai aude cutea pe coasa, nu se mai simte mirosul brezdelor"rapuse"de mosul. Asa au ramas toate, necosite sunt campurile, goale sunt poietele, rugina e stapina ustensilor de facut berbintze. Ca el, Florea Surdului e plecat departe...si priveste trist la ce a ramas din mostenirea lasata.
De cate ori merg acasa , il caut printre brazii ce acum sunt mari,  prin faneata cu iarba pana la brau, in cotetul daramat,... dar stiu ca il voi gasi mereu acolo, sub nucii plantati de el pe coasta , in spatele casei , sa-i aiba la capatai de-a pururea.

Of...of...

Ma duce gandul inapoi cu vreo 3 ani cand am inceput sa ascult radio pe net. Auzeam romaneste, muzica buna, stateam la barfa, povesteam cu moderatorii...Ma simteam bine. Apoi am inceput sa fac parte din echipa, sa fiu si eu unul dintre moderatori. Doamne cate emotii, cum imi intepenise mana pe mouse!  Nu pridideam sa raspund mesajelor, totul era ca un vis...prea repede se derula totul. Desi aveam la activ grile bune de emisie facute live in FM aici in Coreea in limba asta imbarligata, era total diferit, nu stiu de ce aveam asa emotii de mari.  Aici ma asculta o tara , pe net ma asculta o ...lume gandind ca eram conectati de undele netului la orice capat de continent.
Am format apoi un radio cei 5 magnifici. Era bine , ne intelegeam, ne completam, ne certam si impacam...Au venit si au plecat colegi, dj sau moderatori , pe unii nu i-am prins deloc in emisie, nu stiam nici cum ii cheama sau ca imi sunt colegi...ha ...ha... Nu e usor sa faci emisiuni pe net, sa te asculte multi sau nimeni, sa nu fii platit, sa nu te sustina in emisie nimeni sau mai nimeni, sa te injure si insulte unii grosolan,la umbra asta a anonimatului data de un simplu id. Altii , si nu putini mi-au dat curajul de a merge mai departe, sa vorbesc in ...neant  , in pustiul asta numit eter.
Ma simtem bine, ma simteam ACASA. Sacrificii se fac cum sa nu, mai ales ca diferenta de ore nu e mica intre mine si mama tara.
Am zis ce credeam eu ca e bine, ce simtem , ce gandeam...am ras si am plans... Am fost EU cea de fiece zi . Nu am facut compromisuri. Nu am judecat pe nimeni, nu am impus nimanui sa gandeasca ca mine. Accept fiecare parere ca atare, ca e liber fiecare sa aiba propria parere despe un anumit subiect.
Am scris pe site, ne salutam zilnic, ne incurajam, ne sustineam ca echipa , ca o mica familie.  Dar cum nimeni si nimic nu e perfect , si mica noastra familie a inceput sa se destrame. Unii au plecat, restul ne-am instrainat.
Pe site deschidem subiecte..., e foarte bine, am incercat sa imi spun parerea, acum mai recent, rau am facut. Nu stiu de ce am impresia ca fiecare are pe forum coltul lui, si daca am scris acolo gandul meu, a fost talmacit sau rastalmacit si primit replica pe masura tupeului meu de a ma baga pe coltul ce nu e ...pe masura mea.
Nu stiu cum e mai bine, nu vreau sa raspund la raspuns, sa ne batem in "raspunsuri", care e mai tare, gasim si partizani de o parte sau alta.
Ma simt singura, exclusa , si trista. Am luat hotararea sa-mi vad de treaba mea, de coltul meu ... aici pe blog. Nu mai scriu pe site , la nici un forum , nu sunt pregatita sa accept raspunsurile . Ma cred neinteleasa , ma cred in plus. Ma cred ...ceea ce sunt sau ce nu sunt!
De fapt sincera sa fiu nu stiu ce sa mai cred. Si pana aflu ce cred si ce sunt, ma abtin de la orice comentarii.

Despre radio...doar tacere!

Dansuri 2

Raspuns la ...intrebare

Pt acel ...obiect la marea intrebare. Este un cuibar pt gaini. Impletit din paie , a fel cum e si cofragul acela pt oua, banita pt orez, cosuri , papuci de paie si alte minunatii. Deci CUIBAR.  Va multumesc tuturor pt interesantele raspunsuri pe care le-ati oferit.

dansuri din Coreea

Marea intrebare!

Am sa pun o poza , un obiect facut tot din impletitura. Marea intrebare ...la ce se folosea acest obiect????
Astept raspunsuri la intrebare.  Va multumesc pt participare.

Impletitul

Am intalnit un nene ce inca mai impleteste din paie. O gramada de lucruri au iesit din mainile lui. Ce arata cam asa.

Frumos si ieftin , gandindu-ma ca in trecut se incaltau cu...

asa ceva. Si daca tot se ouau gainile, au impetit si ...un cofrag.  Care este in prima poza.

Orasul vazut de sus. Si turnul de televiziune.

E septembrie...

si noi avem festivalul mersului pe muntele Nam. Prima zi a fost de fapt seara. Atunci am mers.moonlight walking. Foarte frumos, racoare , se vede tot orasul de sus ...de la balcon. Lumini si umbre, noi mergem si mergem asa vreo 8 km. Au venit si prietenii mei din Japonia PAPA si MAMA

si Mr Takahashi printre multi altii. Aici e colega mea de munca Alisha . In caldurile mari care au fost in Seul, o astfel de plimbare a fost binevenita.

preparate facute impreuna la Manmin Chef. Sus este orez calit cu legume, stew din carne de vita, si apoi creveti si scoici cu sos iute. Am sa pun si un video cum s-a preparat ultimul . Intr-o tigaie mare si grea pe care eu abia o tin cu ambele maine. Trebuie experienta pt a reusi sa faci ceva in ea.

Poftiti la masa

Ma intreaba toti ce maninc eu aici. Pai ce sa fie? Orezul cel de toate zilele, cu betele desigur ca e mai practic. Apoi tot felul de farfuriute pline cu fel si fel de preparate. Si nu in ultimul rand kimchi. Fara de care orezul nu ar aluneca pe gat ...e o muratura iute din varza chinezesca cum se zice pe la noi. Prin farfuriute gasim ceva pestisori mici-mici ,dulci -sarati, oua de prepelita fierte in sare neagra, carnita cu sos iute parpalita , etc...etc... de la zi la zi se schimba.Peste se manica mult, crud sau fel si fel preparat.Plus fructe de mare la fel de crude sau parpalite un pic.
Deci multe se maninca pe aici, mai ales e un adevarat concurs de inventat noi retete. Ceea ce nu prea se intampla prin Romania.

Chuseok

Luna plina ...interesanta fotografie zic io. Seamana cu ...si aici imaginatia lucreaza.

Deci acasta sarbatoare e in stransa legatura cu luna plina. De aceea nu are o data fixa. Si are semnificatia zilei recunostintei , plus pomenirea neamului ce a trecut in nefiinta. Toti se grabesc spre orasul natal unde se afla parintii.De aceea bilete la tren sau autocar se rezerva asa cu vreo 2 luni ianinte. Daca ai placerea sa mergi cu masina proprie si sa stai in trafic cu orele e treaba ta. Blocaj total si la dus si la intors, dar de...ai caruta la scara.
Daca am zis ca se primesc bonusuri in bani si cadouri la servici, cadouri se ofera si parintilor.Hmm...ai lui.Ca ai tai, numai daca ai copii necasatoriti. Depinde de nevoi (la cautare sunt produsele de ginseng )si punga fiecaruia.Sau de fala si mandrie. Te imbraci frumos la costumul national si...la drum! Norocul meu ca soacra sta la o ora juma de mers cu metroul. De precizat aici ca se viziteaza cei din partea "cocosului"adica soacrele si tot neamul lui, care se va aduna la vatra parinteasca. Ai tai parinti daca au avut asa o sansa sa aiba gaina...ramin singuri si tristi fara ca cineva sa le deschida usa.
Apoi bietele norori trec la treaba. Trebuie sa faca toata treaba ele, sa faca toate preparatele ce se vor pune pe masa de comemorare a neamului. Cine le-o pus sa se marite...ha...haaa...

Ei , dragalasii se obosesc jucand diferite jocuri , luptandu-se cu telecomanda sau la barfa. Pe la miezul noptii se pune masa, unde trebuie toate aranjate intr-o anumita ordine. Fructele se pun cele rotunde, mere , pere, persimon, struguri, reprezentand luna plina. Apoi toti se inchina in fata mesei. Aici intervin discutii intre cei ce au religie crestina si nu vor sa se inchine altor spirite si zeitati(in unele cazuri se ajunge la divort).Se considera ca spiritele celor dusi vin sa serveasca masa.De aceea se lasa usa deschisa. Apoi toata lumea la masa, se acorda mare respect celor in varsta si de parte barbateasca in general. Muierile undeva ...mai intr-un colt.Am noroc ca la soacra-mea nu se face aceasta diferenta ca...era jale.Si ca eu is considerata musafir si fac cumnatele tot. Eu mai ajut pe ici pe colo, la aranjatul mesei, la spalat vase...
Se merge la munte a doua zi, ( tot ei barbatii )la morminte si fac acolo o mini pomana, se inchina spiritului muntelui care protejeaza mormintele, aici cimitirele sunt calare pe munte. Femeile acasa sa faca ordine sau sa joace 'gostop" un joc de carti f .popular.Nu am reusit sa-l invat niciodata, nici nu-mi plac jocurile de carti , se lasa cu bani lipsa sau paruieli...
Am scris in mare ce se face. Unele sunt generale, altele depind de la zona la zona si fam la fam.
Acum in afara de bucuria acestor clipe, ramine oboseala nurorilor, cearta dintre ele si cumnatele nemaritate care sunt de-ale casei, musafiri de... Am intalnit o femeie ce nu isi vizitase parintii de vreo 10 ani , numai la socrii...m-am crucit. Unora li se pare normal. Asta e traditia zic. Sa fie sanatosi, ca nu mi se pare drept si le-am zis. Daca nu era gaina mai era oul  zic io . Si uite de ce soacrele vor nepoti , cocosei de!sa aiba cine sa vina de sarbatori...si nurori sa roboteasca.
 Se pare ca generatia asta mai tanara nu mai tine cont de regului, unii prefera sa mearga in excursii peste hotare. Sau nu merg neaparat la socri, daca nu ajung la un termen comun , fiecare la ai lui. Sac!
Eu am noroc ca am impus legea mea, muncim  toti, ne distram toti, ca de aia e familie, si cum nora is numai eu, era clar...
Happy Chuseok!
Voi scrie si de jocurile ce se joaca in aceasta sarbatoare, dar in familie la noi nu are cine...

Vine Chuseok!

Vine marea sarbatoare de Choseok. Va incepe duminica si va tine pana marti inclusiv. Am primit cadouri...eu mai putin(dar m-am bucurat pt ca de obicei nimeni nu imi dadea cadou la part time worker) si sotul mai mult. Pai avem vreo 40 cutii de ham, vreo 20 paste de dinti, vreo 10 sapunuri, sampon vreo 5, cutii cu tuna fish vreo 15.Si ulei de gatit vreo 10 sticle. Plus de masline vreo 2. Anii trecuti am primit set de farfurii, filtru de cafea, mixer, blender, st pt ceai...dar uite ca e ...criza! Eu ma bucur sincer pt orice primesc. E bine venit , tinand cont ca de vreo 15 ani nu am cumparat un sapun sau o pasta de dinti in casa, ulei , si alte bucate. Si fetele maninca la ham...pe saturate.
Toate cadourile vin la seturi frumos ambalate si in hartie nu numai in cutii. Se bucura si bunicul care aduna cartoanele pt un leu in plus (recliclare desigur). Si pt ca tot aveam de unde , i-am dat si lui cate ceva din ce am primit. S-a bucurat desigur. Happy Cuseok!

Nu e nimeni pe strada...

Nu e nimeni pe strada ...ochii tristi sa mi vada...
Parca asa era melodia...Si merg pe strada eu si cu mine. Ganduri si ganduri...Hmmm...la ce ma gandesc oare? La universul asta imens? La toate durerile lumii? E noapte, bezna e franta pe ici pe colo de felinarele bietilor lampagii ,merg spre statia de autobuz. Eu cu mine. Si sirul frant al gandurilor e imprastiat de tipatele unor eleve. Se sparge noaptea in mii de bucatele. Ma uit ce o fi...de ce tipa...sa realizez ca e de fapt un fel de comunicare mai evoluat (transmis pe unde inatleeee...sa ne tiuie urechile), incerc sa fac abstractie de zgomotul inutil. Privesc cerul. Acolo spanzura jumatatea unei luni palide, pe care o umbreste umbra unor nori fugari. Imi intorc iar privirea caci alaturi aud vorbe rastite si vad ...o imbranceala pe ...bani. Seful restaurantului pe langa care treceam a iesit cu nota de plata si cerea unui tip ametit sa plateasca. Zambete si ceva ca va plati maine...ha...ha...si un altul ce baiguia naiba stie ce.
Si ..la ce ma gandeam? Ca ma simt atat de singura(in galagia si imbulzeala aia ...ha ...ha singura...)ca as vrea sa fiu acasa, sa fie mama tanara , eu copil si tata...sa ma injure de cate ceva. Mi-e dor de el, un dor fizic.  Ce ma loveste in plex si ma lasa fara aer.
Viata , viata...cata nevoie avem uneori sa fim noi cu noi. Sa plangem, sa radem, LIBERI .

E vara, acum cand s-a terminat luna august. E f cald, e soare si mare naduseala ...transpiram pe intrecute. Daca toata vara am avut parte de ploi , ceata, furtuni si zile in care nu vedeam cerul , sau mai bine zis mi se parea ca pot atinge norii, ma impiedicam cu nasul meu asta lung de toarta cerului , ei acum e altceva. Un cer frumos senin, pe care se fugaresc in joaca catva norisori.

Ce e si cu viata asta. E cu susu-n jos cateodata. Si tot zicem:cand eram copii , tineri ...era altfel. Pai da ..era. Si vremea era altfel , vara era vara, iarna ,iarna. Iar noi in putere, plini de vise si sperante ca vom cuceri Everestul. Nu ma satur sa ma privesc natura si sunt tare trista ca nu pot fi afara cat mi-as dori. Mangai o floare mica ce a indraznit sa rasara intr-o crapatura de asfalt, privesc porumbeii ce ciugulesc te miri ce printre picioarele grabite, si mai ales privesc cerul.

Ce naiba fac si cum fac ca ziua e pe terminate si nu am vazut soarele. Oare s-o scurtat ziua? sau ce se intampla? 24 de ore...parca ar fi numa vreo 15. Si tot zic ca maine...sau ...alta maine...imi voi bucura sufletul cu zambetul soarelui si mirosul suav al florilor. ...Imi aduc aminte un titlu:"sa mori ranit din dragoste de viata".

Hmmm...e ceva adevar acolo ma gandesc. e frumos, e minunat. Ieri s-a pornit brusc un ..dush de ploaie. M-am ascuns de stropii mari , si ...de ce sa nu ? De cand nu am mai alergat prin ploaie? Am inceput sa merg prin ploie, cadeau picurii pe fata mea, ploaie calda de vara, ce bine era! Se uitau la mine...dar fiecare cu bucuria lui.

O zi de..marti

da , o simpla zi de marti ma gandeam eu. Dar ...Ma trezesc asa devreme zic eu si ma uit afara. Se cracana de ziua . Au ! Ma uit la telefonul mobil ce ora e , nu-mi vine sa cred. E 22 august ora 23 :35.Ei , nu vad io bine, ma frec la ochi , deschid iar celularul. Aceeasi ora! Ori e telefonul defect, ori io-s defecta zic. Pai daca eu am stins lumina la ora 00:30 si am pornit sa man porcii la jir...cum naiba de e 23:35? Cu o zi in urma???

Arunc ochii in bucatarie la ceas. Aoleu!!! e 5 juma ! Sare al meu sot din pat direct in pantofi, ca a intarziat o ora, injura numai el stie ce si pe cine. Eu studiez telefonul ce trebuia sa sune alarma la 4 dim. Nu-mi vine sa cred, a trecut la ora normala!!! adica 5 juma!!! Na ca o iau razna detot.

Mai dorm un pic, ei ca suna ceasul meu(ala cu cuc...ha ha...) . Si ma apuc de rutina, dar...Coco a mea incepe sa dea semne ca ii este rau...si Tigrisor pe langa ea...beau cafeau asa intre doua carpe de sters podeaua, e din ce in ce mai rau...merg la veterinar, nu e nime inca. Fugi acasa sa iau geanta cu carti. Las pisi acasa, ce o fi o fi, si ca sa nu intarzii si eu plec mai devreme un pic. Dar nu vine autobuzul, si traficul e de groaza, soseaua in reparatie de se circula pe o singura linie...alerg la metru, si din metrou in metrou , ajung in sfarsit . Dar e deja tarziu. Si cum nu vine autobuzul, iar nu vine...o iau la trap pana la gradinita. Ajung cu 5 min intarziere. Ca niciodata e directoarea afara , si (tot ca nciodata )striga la mine...ca imi da "yellow card". Imi cer scuze, dar e nervoasa. Nu vrea sa auda nici o scuza. Incep ora si copii imi zic ca le e foame, ca nu au mancat aperitivul, care nu a ajuns la timp. Au! nu numai eu am intaziat, ma gandesc ca de aceea e nervoasa sefa.

Vine ora pranzului, nu ajunge orezul, saraca bucatareasa a uitat sa ne dea si supa ...Toate educatoarele stresate ca era ultima zi in care sa dea fisele pedagicice si nu le terminasera(incusiv eu)...ce mai zic eu, e marti, toate au inceput prost.

Ajung acasa tarziu ca a trebuit sa termin evaluarea, pisicile bolnave, fugi la sital , ca la 18 aveam o intalnire la birou...doctorul e ocupat, asteapta sa termine...si uite ca iar am intarziat o ora ...

Fara yellow card zic ca ma eliminati de tot si ma apuca plansul , zic eu.

Macar acum s-a terminat cu bine intalnirea, au rezolvat pb si fara mine in prima parte.

Mai ce zi! Ce zi? Una de ...marti!!!

Hotelul unde am stat , Fantasia, caleasca luminata , scoicile (alea mari ca cele mici le-am lasat la urma) si artificiile.

Drumul dintre mari , partea a doua

Si dupa aceasta plimbare, eu eram bine mersi, al meu s-a facut rosu , mai ceva ca racii din caldarile puse la fiert. A tulit-o in camera la umbra, eu am mai dat o tura prin apa, inca un pic de balaceala. Am zis de mine ca eram imbracata in costumul de scandal....doar un costum de plaja normal, din ala intreg si o rochie vaporoasa la set. Daca la noi as fi aratat imbraca pana in "dinti"aici eram 'despuiata "nu alta. Pai toti erau la pantaloni scurti si tricouri pe plaja si in apa, mai aveau si maneci puse . Deci eram asa...tinta tuturor. Si m-a dus gandul cand am fost cam tot prin zona aia la plaja cu 10 -15 ani in urma si m-au trimis sa ma imbrac ca eram scandalos de dezbracata , la costm de baie. Doamne daca ar fi vazut plaja de la noi, intre Saturn si Venus und ee nudism nu alta , cred ca faceau infarct. Am intrebat de ce nu au costme de baie , e cald si ii arde soarele au zis. Mi-am adus aminte ca la ei albul e pretuit(cosmeticele ce albesc pielea se vand ca painea calda).

Seara am iesit la cina. Doamne ce frumos apunea soarele dupa insula aceea ce ramasese pe uscat cu cateva ore inainte. Si la 2 pasi de hotel era o terasa de und eputeam admira apusul, si servea scoici fresh pe jar. Yammm... Ma uit in bazine, plin de scoici de toate marimile , de la cele cat palma de plugar, pana la mititele.Se vindeau la cosulet, amestecate. Sa le vezi cum deschideau gurile de cald si incepeau sa fiarba in suc propriu in cochilii pe jaratec. Le papai asa, direct din cochilie asa fierbinti.

Frumos, apus de soare, delicios, scoicile...liniste... si uite trece o caleasca ! Luminata toata. Gata , sus pe cai ca se filmeaza! Am dat o tura de plaja , ca perechea regala...

Si pt ca nu poti merge la somn asa satul, dam o tura de plaja , ne scalda apa picioarele. Am cumparat si un set de artificii sa fie petrecerea completa.

Ei gata , ajunge. Din camera se vedea marea, se auzeau rasete, pocnituri de artificii...apoi liniste, racoare si un somn bun. Cum nu era soare sa ne pupe cu noaptea in cap(avantaj pe coasta de vest, sac!), dormit pana mai tarziu. Ca sa aflu ca al meu a facut deja un set de poze pe roua pe plaja. N-are somn ...

Am luat iar trenul spre casa pe la pranz, locuri pauza, si se marea mea intuitie am urcat in vagonul restaurant, unde am sta la masa , sevit o bere rece si un calamar pe jar. Apoi ...potopul! am zis ca e trenul de guma de incap atatia, au navalit pustanii la urmatoarea statie,ce au fost si ei la plaja , undeva .

Am ajuns acasa...cu nisip in chiloti si amintiri frumoase.

Am zis uite 2 melci...dar din cochilii au iesit 2 crabisori, ce mai sa se incaiere ...le-am dat drumul si...au rupt-o la fuga cu cochiliile in spate.