duminică, 16 decembrie 2012

Buna ziua...

O saptamina minunata sa aveti!

Se apropie sarbatorile

In jur vad lumini clipind, aud clinchet de clopotei, lume inghesuindu-se pe ici pe colo sa cumpere cate un cadou. Mai pun la socoteala si frigul si zic: hei, vin sarbatorile de iarna...Eu nu prea am cum sa ma pregatesc, incerc sa fac curat, dar nu se vede pe unde, e timpul sa pregatesc pomul de iarna, dar parca vad pisicile mele stand calare pe el...mancare e prea devreme sa fac...
Asa ca am petrecut o seara frumoasa , cu Teodora si sotul ei, si desigur si al meu sot.
 
La restaurant Zelen , cel unde lucrez eu in Itewon. Care e pregatit frumos, decoratii si un brad mai mare ca mine.
Si cum am vrut sa fie o seara special am comandat un ..iepuras. Si cum Teo a avut de furca cu traficul, noi am comandat ceva aperitive : vinete umplute la cuptor, ardei umpluti cu branza si Katak , ardei copti cu iaurt , usturoi...yammm

Bere pt baieti, vin de zinfandel pt fete. Si a venit si iepurasul! Intreg , umplut cu orez, ficat si alte maruntaie. Si o surpriza mare : varza si conopida murata!!! Traiasca Vasco sefu`!
Delicios ce mai! Si cum nu puteam pleca fara a avea si desertul, a fost si ciocolata fondant , si pt mine clatita cu ciocolata si banane.


Si o cafeluta ...
Desigur ca partea cea mai buna a fost rasul si voia buna. Am ras cu lacrimi, ce mai.
Ce bine sa ai cu cine sa faci o cura de sanatate...mancare si un ras bun!


Astia suntem , ne sta bine asa hlizindu-ne...pai aveam de ce . Bancuri de-ale noastre , romanilor.
Sarbatori Fericite tuturor!

miercuri, 12 decembrie 2012

Limite

Poate nu e bine zis limite. Dar nu pot sa nu ma gandesc cat de "limitati"suntem.Ca vrem noi sau ca ne cer altii.
Eu cu matematica nu prea eram pe bune, pai nu aveam cum. Nu inteleg nici acum , daca e infinit , cum naiba poate fi plus sau minus. Ce poti adauga sau lua din infinit daca NU are limita . Aveam eu ideile mele.
Si inca mai am ...ideile mele zalude. Cu privire la ...limite. Stiu ca avem nevoie de ele, limita de viteza, limita de alcool...etc...etc. Si totusi cand mi se impun niste limite ce nu-s intr-ale mele ma revolt. Nu pot pricepe si basta. Oare numai odata am auzit : la varsta ei...o fi dusa saraca...Oare numai odata am zis asta?Tinerii nu pot pricepe de ce maturii aia , asa la varsta a doua mai fac lucruri ce tin de ...18 ani. Cei mai invarsta la fel...te pun la punct imediat ca la varsta ta...
E vara, soare , cald, e marea si plaja. Alerg  prin nisip, fac castele de nisip cu turnulete, ma balacesc efectiv, arunc stropii in vazduhul imens si rad. E ceva rau in asta? Am gresit oare? DA ! Pai la varsta mea numai un om dus face asa ceva! Daca is singura nu-mi pasa  ce barfesc. Daca suntem 2-3 ...pai nimeni nu vrea:ce mai esti copil sau pustoaica? La varsta ta...La varsta mea ce?
Opusul e iarna, zapada , ninge ca-n povesti. Eu alerg dupa fulgi cu gura cascata crater sa pap fulgii aia babani, scutur crengile in parul meu, ma dau de-a dura, daca nu gasesc vreo punga pe post de sanie. NU se poate soro, ce ai dat in mintea copiilor? Sa vezi zambete la unii , susoteli la altii. Nu-mi pasa de ei. Dar ma gandeam ca macar ai mei inteleg. Hmmm...sotul e primu ce ma eticheteaza zaluda.Si eu care voiam doar sa ne batem cu zapada...ca restul le pot face si singura..ha...ha...
Doamne! are bucuria limite??? Adica limitati sa fim de bariera Varsta de a ne bucura de frumusetile naturii , de a rade , de zambi soarelui sau mie insumi cand vad o floare frumoasa sau pur si simplu o zi frumoasa???
Nu numai aici in societeta asta ce are bazele puse pe relatia varsta in orice.Ci si in Romania am observat asta. Adica la 40 de ani ce ar trebui sa fac? Sa fiu asa ...cenusie , terna , nepasatoare, sa ma astern la barfa la scara blocului sau in fata casei ..?..?
Macar aici e bine ca ma vad astia colorata , cu nasul lung, si mai trec cu vederea, e straina de...o fi si zurlie...in afara de cel de langa mine, ce parca e rusinat ca is langa el, nici vb sa ia parte la bucurie, la alergarea pe plaja sau prin zapada. Dar na ! Eu ramin la concluzia ca limita o fi ...acolo la orizont ca atata putem percepe, dar varsta de a te bucura nu are limita. 
De ce doar tineri si frumosi pot alerga pe plaja, se pot bate cu zapada? Si alte limte...
Si eu ma simt trista si frustrata de dreptul meu cel mai elementar, de a imi trai viata bucurandu-ma de ea.Indiferent ca imbatranesc, sa imbatraneasca care vrea, daca vor sa aiba suflet stafida la 40 si de ani , sa fie sanatosi. Dar ...nu limitati bucuria altora doar pt ca voi nu sunteti in stare de ea.!!!!

sâmbătă, 8 decembrie 2012

Sfarsit de an

La sf. de an aici  se organizeaza petreceri. Fiecare companie, asociatie, club sau mai stiu eu ce alte adunari fac asa...un bilant al anului ce se incheie si planuri pt anul ce va veni. Asa ca daca ai sansa sa fii membru la mai multe grupuri , sa o tii tot intr-o petrecere in fiece weekend , sau poate si de 2-3 ori pe saptamina.
Ieri a fost seara celor de la walking association, KAPA. Un bilant al anului ce a trecut, programul festivalurilor mersului pt anul ce vine...buffet , bautura si loteria aia norocoasa(pt unii).
Si premiul pt cel mai bun mergator, Doamne numa 1170 km a mers tot anul!
Si ne-am felicitat unii pe altii, se striga nr de loterie si...nr meu a castigat o esarfa , iar sotul meu o pereche de adidasi (130 dolari ) ala a fost si ultimul nr castigator.
Asa ca , voi avea adidasi noi pt anul ce vine. De obicei nu prea aveam noroc la astfel de loterii.  si uite ce rau imi pare...


Mi-am luat hainita noua...

luni, 3 decembrie 2012

Cum sa uit...

Of Doamne ce fac! Pai m-am luat cu barfa si am uitat ca am mai sarbatorit ceva f.important. Ziua Romaniei !
Dar am o scuza, pt aici am sarbatortit-o pe 29 nov.Am fost invitati la ziua oficiala organizata de ambasada Romaniei. Chiar daca a fost in miezul zilei, am gasit cativa dintre noi timp sa mergem acolo si sa ne felicitam.

Iar pe 1 dec m-a sunat Mariana sa mergem la o portie de ardei umpluti , asa ca...acasa , dar am avut musafiri si nu am putut sarbatori asa , mai intre noi.

E decembrie

Si a inceput ultima luna a anului. Ultima luna, oare cand naiba au trecut cele 11?/ Am zis eu ca anul s-a scurtat cumva, sau poate se invarte pamintul mai repede... Si a inceput bine. Pai o tinem numai in petreceri. Pe 26 nov a fost ziua fetei cele mici, nu am terminat bine de mancat tortul , ca pe 2 dec a fost ziua fetei cele mari. Inca mai avem juma de tort ...
Azi am fost la spital, sa vad ce o vedea doctorul din petele alea ce se fugaresc pe monitorul calc. Si cica se vad bine. Nu  is pb pe la alte organe interne.Restul...o sa iau pastile pt glanda terorista.Deocamdata.
Acolo m-am intalnit cu colega de salon ce a fost si ea tot pt rezultate. Am stat la o cafea barfita si am zis sa nu ne mai vedem...acolo!
Si...a inceput ninsoarea! Imi place cand ninge, alerg dupa fulgi sa ii pap. Alta nebuneala de-a mea.
Si am realizat ca sunt multe limite la care trebuie sa ne oprim. Dar despre asta data viitoare. pt ca in cateva minute va fi ziua de ..maine.
Apropo, duminica la biserica a venit Mos Nicolae. Toti copii au primit cadouri. Mi-au dat lacrimile, vin sarbatorile, ....au trecut anii cand eu primeam cadou....Dar Gabi, bulgaroaica, colega mea de munca, m-a imbratisat si m-a pupat ca ma vede sanatoasa. Acum plangeam de fericire...

vineri, 30 noiembrie 2012

joi, 29 noiembrie 2012

Un nou inceput...

Ca sa fie un nou incept, ar trebui sa se termine ceva. Dar am auzit de atatea ori povesti incepute asa, ale celor ce au trecut prin traume, boli grele sau stiu eu ce alte incercari in timpul vietii. Si zic ca sunt parca altii, ca incep iar viata. Eu nu pot sa zic asta , pt ca nu s-a terminat nimic.
Daca nu ar fi vanataia si taietura din jurul gatului, as zice ca nu s-a intamplat nimic. Ma uit in oglinda si sunt tot eu, tot cea de acum o saptamina. Am si uitat de zilele din spital, de operatie nu-mi aduc aminte nik, decat ca eram insirati cativa doritori de taieturi in paturi si asteptam randul. Eu am avut noroc ca am fost prima din gashca mea. In rest ...ca m-am trezit undeva in lift, ca imi ziceau sa nu dorm..,si eu ii injuram ca mi-era un somnnn, ca erau cativa in salon in jurul meu si apoi liniste...fara somn, fara apa , fara ...Seara mi-au dat apa si a doua zi gata ...am inceput barfa. Au mai fost si alte probleme, dar incerc sa le uit, de fapt au fost si gata.
Deci...un nou inceput de ...saptamina acasa! Tot casa aia e, tot familionul de pisi ce dorm langa mine si miorlaie sa le dau papa, tot ala sot si tot aia copii. Ma uit la mine si ma intreb daca io sunt tot aia ce am fost. La moaca da, tot io is , plus o taietura, ca de vanataie scap io in alte cateva zile. La ganduri...Sincera sa fiu, nu cred ca is alta. Pai tot asa am ramas, ce a fost a fost, nu pot schimba nik. Ce va fi voi afla luni, cand voi primi rezultatul analizelor, biopsiei si al scanului sa vada dak mai am si alte tumori cine stie pe unde.
Dar pana luni...e ziua de AZI. Pe care o traiesc la modul cel mai prezent. Nu ma apuc sa fac cine stie ce , ca nu va fi sfarsitul lumii, si daca e ce ? Pot schimba ceva? Atunci cand am primit vestea ce m-a lasat goala de orice gand, atunci am realizat ca de fapt e parte din viata , ce din pacate nu o pot schimba, nu o pot ocoli sau fugi de ea. Si ca toate asa cum vin asa trec...cu sau fara mine. Si cat va fi inca lumea cu mine si eu cu ea, va fi... o continuare a vietii si atat.Nu sunt nici mai trista, nici mai disperata, traiesc , si atat!Asa cum eram, tot cantam si dansam pe holul spitalului, de m-au dat afara din salonul alaturat ...pt ca le faceam sa rada si le pleznea operatia.  Apoi cum nu aveam ce face si la plecarea spre spital am pus mana pe o carte, am inceput sa o citesc. Hmm...nici nu se putea o alegere mai buna...Emil Cioran: "Pe culmile disperarii". Nu stiu cati ati avut ocazia sa o cititi, dar e jale, sa stai lungit acolo  si sa citesti si disperarea scrisa in cuvinte foarte filozofice, despre tristete, meancolie, disperare, ironie, fatalitate, singurate cosmica si individuala, monopolul suferintei, principiul satanic in suferinta si alte astfel de filozofari, te da gata ce mai.Sa zic ca nu are dreptate as mania pe D-zeu si pe mine insumi. Dar cica cui pe cui se scoate . Asa ca am lecturat disperarea pana la culme. Am terminat si vreo 2 reviste de rebusuri...
Acum sunt acasa, de parca nici nu as fi plecat. Fizic nu sunt ok inca...dar altfel , nu s-a schimbat nik. Pt ca nu vreau sa se schimbe ceva.`
Lume draga! Nu vreau sa fac manifeste si sa scandez lozinci. Dar se merita oare ca viata sa ramina suspendata acolo la partea unde raminem goi de ganduri si sentimente ca aflam o veste ce ar trebui sa ne schimbe viata? Eu realizez in fiece zi ca ce  a fost a fost, incerc sa dau si sa iau ce e mai bun din viata, sa ma bucur de orice lacrima si zambet.
Si da, e omenesc sa fii pustiit , devastat, amarat, trist , sa crezi ca s-a sfarsit . Sa nu accepti , sa te razvratesti, de ce eu? de ce acum?O ,Doamne! cat de nedreapta ti se pare judecata si pedeapsa. Dar , eu nu uit niciodata de ultimul lucru iesit din cutia Pandorei, asa cu aripa franta cu tot. Speranta! Oricum ceva va fi si dupa....
Un nou inceput...de acolo de unde l-am lasat!
PS. Multumiri sincere tuturor celor ce ati lasat mesaje, ce v-ati rugat pt mine si m-ati incurajat.

duminică, 18 noiembrie 2012

Si totusi exista iubire

Da , inca mai exista iubire.

iubirea care in acest secol a inceput sa se cheme ...banul!!  Pt multi si multe, daca ai sau are bani ne...iubim. Mai facem si nunta, mai divortam ca de...nepotrivire de caracter.
Si totusi mai exista si iubire . In poza sunt 2 tineri ce s-au casatorit astazi, au si o fetita frumoasa de 1 an.Nunta a fost azi si a fost ceva nou pt mine. Pt ca ea este vietnameza, el este ...surdo-mut. Ma intrebam cum va fi ceremonia, eu aia curioasa. Deci a fost in limba coreeana si tradusa in semne.
Doi tineri frumosi, ea vorbeste, o limba straina(ei a invatat si coreeana acum) el vb prin semne. Si uite ca iubirea nu e imposibila , nu are nevoie de un limbaj sofisticat.
Povestea noastra? Merge inapoi in anul 2002, cand eram o inflacarata sustinatoare a echipei de fotbal, campionatul modial era in toi, eu si fata mea cea mica eram in mijlocul intersectiei in buricul targului sa vedem meciul la unul din marile ecrane instalate acolo.Era cald, foarte cald, soarele ardea fara mila, nu tu umbra acolo, si noi am plecat sa ocupam loc din timp.Imbracate in tricouri, cu trompeta  si alte acareturi. Dar ...fara pic de apa!!! Ma ofileam de sete, imi fierbea capatina, nu puteam pleca ca era o mare de lume in jurul meu.In spatele meu era un baiat ce mi-a dat sticla lui cu apa. Dau sa vb cu el , sa-i multumesc. Sa realizez ca e surdo-mut. I-am baut toata apa, am urlat si pt el la meci, am batut din palme si ne-am imbratisat de bucurie pt ca castigase Coreea meciul. I-am dat nr de tel ,ma gandeam sa bem un suc candva , sa ma recompensez. Si ne-am intalnit, am vb prin ...Dumnezeu stie cum. Ca el engleza nu stie, eu nu scriu coreeana, macar prin scris.
Intr-o zi m-a sunat un translator , sa imi spuna ca ma invita amicul la ziua lui. Mare mi-a fost mirarea sa aflu ca era o ...dubla aniversare. Are un frate geaman! Eu eram singura ce aveam nevoie de translator, ca cei catva prieteni erau la fel ca ei. Ma gandeam ...oare merg din mila? ca prieteni multi nu are, bogat nu e , afara il daduse de la munca cu cateva zile inainte.  , ....si totusi e om, ce se bucura cand ii raspund la mesaje, cand ma vede. Ce ti-e viata! gasesti prieteni unde nu te astepti.A platit un translator numai sa poata conversa cu mine cand ne-am mai intalnit.
Si am descoperit ca exista aici un program, adica suni un nr de tel, cel de acolo te intreaba ce nr sa sune si el "vorbeste"in locul meu, adica scrie texte pe telefonul lui si mie imi citeste ce scrie el.
Au trecut 10 ani, nu uita sa imi trimita mesaje, sa ma certe ca nu ii raspund, si nu aveam nici o scuza sa ma port asa. Am primit invitatie la ziua fetitei, a celuilat frate geaman,  nu am fost, nu i-am raspuns...Am realizat ca ma numara printre amicii lui si el de cand am fost la ziua lor.Azi s-a casatorit si mi-a zis ca nu e suparat...ca l-am ignorat.
Sincer mi-a parut bine ca pot merge, ca inca sunt acasa . Au fost doar familia lui(parintii vorbesc deci e vb de ceva boala nu e ereditar)si catva prieteni ce nu vb. Fetita da, vorbeste si pt el!
Doi tineri frumosi ce au demonstrat ca totusi exista iubire.
Si mai exista iubirea de oameni....sa nu uitam asta.

e toamna 2


Toamna in muntii Jiri si ..tomatele din pom :persimon.

e toamna


sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Va fi...

Parea o zi ca oricare alta, cu trezit de dimineata, facut ceva treaba prin casa, hranit familia de pisicute. Am luat metroul , dar nu spre restaurant, adica la servici , pt ca era ziua mea libera. Azi  la spital ,sa aflu rezultatul analizelor. Ei , ce va fi zic eu , un control ca oricare altul , ca doar de vreo 15 ani merg la astfel de controale si analize.
La intrare deja te ia asa cu fiori , pt ca tradus ar fi cam sectia de cancer "feminin". Prima data eram nedumerita , adica ce cancer feminin soro? Dar misterul s-a dezlegat cand am citit pe usi destinatia fiecarui cabinet : ginecologie(acolo e pt pt ..feminine ) , san , si profilaxia cancerului. Dar in atatia ani ma obisnuisem cumva cu fiorii de inceput.
Si cum aveam programare , am intrat repede.Of, de n-as fi intrat ! Se deschide pagina cu numele meu(acum toate fisele cu rezultate sunt pe calculatoare)si doctorul incepe ...verdictul! Pai din cele doua analize ...sa incepem cu cea de la san...e ok. No pb! Am inceput sa respir pt ca la ECO imi arata ca aveam ceva acolo, ceva suspect si ca sa fie treaba oabla am facut biopsie. Respir , gata e ok, no pb!
Dar...dar a picat acel dar!!! La analiza ,adica biopsia prelevata de la glanda tiroida raspunsul e ca nu e bine, zice doctorul. Si trebuie sa faci operatie. Deci uite in ce zile sunt liber etc...si asistenta iti va zice mai multe. \Ies de acolo buimaca , ma duc dupa asistenta ce incepe sa-mi insire o gramada de bla..blaa...semneaza aici....te duci si te inregistrezi la ghiseul nr 10 ...bla...blaa...Auzeam si nu pricepeam ce vrea, pana mi-a sarit in ochi o hartie ce scria negru pe alb: tyroid cancer. WHAT????adica am cancer intreb eu? Da zice ea, nu ti-a zis doctorul?Ca nu e bine a zis el , dar ca e cancer???Ma uit la ea, ma uit in jur, femei vin , pleaca , se imbraca , se dezbraca, vorbesc, dar nu aud...Cum adica? pai nu ma doare nik...M-a adus pe pamint iar asistenta ce ma intreba cand programez operatia. H?
Am plecat , asa...cu ganduri ca o coala alba. Ba ma apuca rasul ca ma gandeam io in alte dati cand asteptam la usa sa intru, oare cum reactioneaza daca afla careva ca are cancer?Si acum...ma uit la mine, in oglinda din toaleta, is tot io, aia de acum o ora ce intram pe usa spitalului cantand. Ce gandesc? ce fac? is goala de orice reactie , de orice gand, merg si atat.
Cobor din autobuz , urc scarile , compostez biletul de metrou si iar cobor scarile , dusa cu gandul... nicaieri. Aud un zgomot, un clinchet usor si vad ceva sarind scarile , ceva mic ce lucea. Langa mine  o eleva cobora si ea, ma uit si ii arat ca i-a cazut vreun cercel zic eu, ca vorbea la telefon si l-o fi deschis cumva. Se uita de parca ar intreba : esti dusa ce ai? si  merge mai departe vb la telefon. Dau din umeri , mi se pare zic io. Si totusi era acolo! un cerculet de aur, un inel~! Il iau in mana , ma uit inapoi pe scari sa vad cui i-o fi cazut si era...NIMENI!!! Ma uit in jur, lume indiferenta , iar ma uit iapoi pe scari, la fel de pustiu . Hmmm!!!
De unde si cum de a cazut ...il tineam in mana si ma miram.
A cazut din cer?? la picioarele mele? Doamne la cat de confuza si la cat de trista eram de am crezut ca a cazut cerul pe mine afland ...Oare Doamne ...e pt mine??
Si cum nimeni nu a reclamat acel mic inel de aur de 24 carate, il am si acum , la gat , il port medalion.
....Au trecut 2 saptamini de atunci, si ma tot gandesc la povestea monedei ce apare de nicaieri cand esti in tristeti si nevoie de un semn ai.
Luni voi fi in patul din rezerva spitalului si ...va fi ....bine!!!!!!

Pofta buna




Azi avem in meniu scoici proaspete, peste f crud  si fresh,fructe de mare si homar de doua feluri , cu sos iute sau doar inabusit.
Pofta buna!

luni, 12 noiembrie 2012

Fotografia zilei

Hornul de langa casa.

La seceris, partea a doua

E frumos la festival mai ales cand vezi batalia dragonilor(care chiar scot flacari si fum), si au recreat scena cu Dania teatral. Si nu voi uita ca si mama si tata au fost acolo, si le-a placut. Au facut poze cu dragonii, a invatat tata sa bata din toba, sa faca funie din paiele de orez,au prins cosasi cu plasa si alte activitati.

In poza eu sunt cea ce face funia din paiele de orez, si campul unde se prind cosasii cu plasa, pe care ii pui in cutie de plastic ce ti-o dau acolo.

Copii cara paiele cu acel cos ce e mai mare ca ei, iar cei batrani participa la concursul de facut covoare din paie contra cronometru.
O gramada de lucruri de vazut, de facut acolo. Am privit ce e nou in domeniul masini agricole
masina de plantat orez, etc...expozitii de soiuri de orez si alte plante,sau minunatii facute in paie,
si pt o suma modica poti face si tu minuni.
Sa nu mai spunem de tarabele ce vand desigur...orez.Si preparate de orez, vin din orez, painici din orez...
Frumos festival, unde poti inalta zmee pe malul fostului dig, canta, dansa, plimba cu carul tras de Florica mosului. Iar festivitatea de deschidere a fost in...flacari.
O relaxare activa cat se poate de bine venita a fost pt mine. Si plina de amintiri...

vineri, 9 noiembrie 2012

Toamna la ...seceris!

Pai da, pregatim secera ca avem de lucru...
lanuri intregi de orez asteapta sa fie secerate. Deci de lucru este si anul e bogat in roade. Suntem in Kimje , undeva in sud-vestul tarii, unde se tine an de an festivalul orezului.Si acest festival incepe ...primavara , unde au fost invitati si reprezentantii ambasadelor, sau alti straini, la ...plantat orezul! Pai cum bade , vii doar la recoltat? Ia cocoseaza-te putin acolo , in balta cu apa pana la genunchi aproape, si pune plantuta aia de orez in mocirla de acolo. Hei! nu cum crezi matale , ci aliniate frumos pe randuri si vezi sa le infigi bine in namol, ca de nu e jale.....Apoi au ei grija de orezarie pana la secerat.
Si tinem drumul ce arata superb cu florile de cosmos inflorite de o parte siesc eu oa de alta, pana la locul festivalului.
Dar nu e doar un simplu festival, are si o poveste vecheeeee...de pe vremea dragonilor.Ce zice cam asa: ...cica satul acela era protejat de dragonul alb. Si taranii care aveau nevoie de apa pt plantatiile de orez, s-au apucat sa construiasca un dig cu ecluza. Tarcoale dadea si dragonul albastru , care a pus pe fuga pe cel alb si care a vrut jertfa o fata frumoasa ca sa-i lase sa termine treaba. traia in satul acela o fata frumoasa , de care se indragostise mai marele satului. Si cum magistratul avea si el o fata si voia sa il faca ginere pe sef, ce a zis? Ca dragonul o vrea pe Dania ca ea e cea mai frumoasa, sa o dam , ca altfel nu terminam treaba. Fata, care tinea mult la cei de acolo, la parintii ei, a acceptat sa se jertfeasca.A venit dragonul ce scotea flacari  sa o ia. Cand a vazut ca vine de buna voie, ca se jertfeste pt binele parintilor si al satenilor, i s-a inmuiat inima si a lasat-o sa plece, spunand ca sacrificiul ei este sincer si ca de acum incolo va poteja el satul.  Satenii au terminat barajul si ecluza si au avut cele mai bogate orezarii. Digul si una din ecluze se vede si in ziua de azi, desigur sunt monumente acum.

Asa arata dragonii ...acum, ziua si noaptea.

Dagonul ce scoate flacari se apropia de Dania.
.
Lupta dragonilor.Si totul se termina cu bine.

duminică, 4 noiembrie 2012

Vine toamna


Nici nu am realizat ca a venit toamna, referindu-ma la natura. In fiecare zi servici, sau in ziua libera acasa roboteala, uite ca e toamna in jurul meu. Cerul e atat de albastru si copacii imbrati in curcubeu de nuante. De ce oare ne gandim la toamna ca la ceva trist? Da, natura incepe sa tremure , cad frunzele, copacii despuiati parca plang , cerul plumburiu isi revarsa culorile in suflete...florile isi sutura ultimele petale, noi alunecam zgribuliti pe trotuare ude sau ulite inglodate....Dar totusi, toamna e plina de culori, de comorile rotunde ale pamintului, fructe dulci si parfumate, canta mustul in butoaie, si se joaca sarba la nuntile toamnei. Chiuie nuntasii , alergam pe aleile parcului prinzand o frunza calatoare...Si daca toamna nu ar fi...oare primavara ar mai avea sens?

duminică, 9 septembrie 2012

Ma gandesc...

Si ma gandesc...ca a trecut vara...cu zile de naduf, de etuva, ploi aluviale, umezeala de abia respirai, soare ce ardea tot...Si ma gandesc cum as fi vrut sa fie? Ploaia turna cu galeata in zilele mele libere, dupa ce ca ramaneam mereu in urma cu treaba de acasa, nu ma ajuta deloc vremea. Sau daca era soare intr-o zi , suspinam ca tre sa fac treaba in loc sa prind o zi macar la strand. Pai s-a dus vara...nu strand, nu balacit in mare, sau macar in apa rece a vreunui parau...
Dar ce casa arata mai bine? Nu tu dulapuri aerisite, haine scoase la soare, luceste in bucatarie, de...grasime pe rafturi. Si iar ma gandesc ce naiba am facut? Simplu zic. Trait ziua ca atare. Ca am realizat ca planuri nu are rost sa fac, apare factorul X , asa ca ....fac ce pot , ziceam eu.Nici macar laptopul nu l-am dus la doctor. O sa chem doctorul acasa, ca el poate veni si de ploua.

Serviciul e ok.  E obositor, am realizat ca desi in mintea mea sunt in urma cu vreo 20 de ani cand alergam la Neptun pe terasa restaurantului "Trident", in realitate ma misc cu incetinitorul...ha..ha...Eeee...Macar am parte de un colectiv de tineri ce sar in ajutor, si ceea ce imi place e ca nu exista barfa .Fiecare isi cunoaste locul, si nu zice nime ca nu face ca nu e treaba lui. Mergem la cafeneaua de alturi in pauza de pranz, la o sueta unde punem tara la cale, radem si facem haz de necaz.Seful nu ne streseaza, fara rost nime nu se ia de tine. De clienti ce sa zic? Oameni si oameni ....Dar eu sunt in lumea mea, inconjurata de lume pestrita, de toate rasele si culorile. Se vorbeste in cate limbi poti...pb e ca restaurantul e bulgaresc, si nu putini ma saluta in ruseste. Si io care nu stiu decat "mama doma..." abia am invatat alfabetul in scoala si cateva fraze.
Problema timpul liber pe care nu il mai am ca inainte, inca nu mi-am revenit la realitate. Lucrez 5 zile pe sapt, avem liber si intre mese de la 3 la 5 juma. Dar comparat cu fiece dupamiaza libera plus weekend si joile...e ceva diferenta. Is obosita , cele 6 luni de lenevie si varsta isi cam zic cuvantul. Si totusi ma gandesc ca si eu astept prea mult. Trebuie sa realizez ca nu mai e ce a fost , ca am alta viata , alt ritm si sa imi ajustez pretentiile la ce pot face ACUM.
Sa plang dupa ce a fost, sa ma gandesc ca ce as face daca...nu are rost. Nu am de ce sa ma plang , gandind ca banul asta ne-a robit demult si fara el nici sa murim nu putem, in rest ce sa zic? Doar ca a trecut vara, altfel ca de obicei...
Of! fosta vara ....si se duse !