Fotografia zilei

Statia de metrou.Expozitie de pictura . Imi plac bancutele din piatra .

Un nou inceput...

Ca sa fie un nou incept, ar trebui sa se termine ceva. Dar am auzit de atatea ori povesti incepute asa, ale celor ce au trecut prin traume, boli grele sau stiu eu ce alte incercari in timpul vietii. Si zic ca sunt parca altii, ca incep iar viata. Eu nu pot sa zic asta , pt ca nu s-a terminat nimic.
Daca nu ar fi vanataia si taietura din jurul gatului, as zice ca nu s-a intamplat nimic. Ma uit in oglinda si sunt tot eu, tot cea de acum o saptamina. Am si uitat de zilele din spital, de operatie nu-mi aduc aminte nik, decat ca eram insirati cativa doritori de taieturi in paturi si asteptam randul. Eu am avut noroc ca am fost prima din gashca mea. In rest ...ca m-am trezit undeva in lift, ca imi ziceau sa nu dorm..,si eu ii injuram ca mi-era un somnnn, ca erau cativa in salon in jurul meu si apoi liniste...fara somn, fara apa , fara ...Seara mi-au dat apa si a doua zi gata ...am inceput barfa. Au mai fost si alte probleme, dar incerc sa le uit, de fapt au fost si gata.
Deci...un nou inceput de ...saptamina acasa! Tot casa aia e, tot familionul de pisi ce dorm langa mine si miorlaie sa le dau papa, tot ala sot si tot aia copii. Ma uit la mine si ma intreb daca io sunt tot aia ce am fost. La moaca da, tot io is , plus o taietura, ca de vanataie scap io in alte cateva zile. La ganduri...Sincera sa fiu, nu cred ca is alta. Pai tot asa am ramas, ce a fost a fost, nu pot schimba nik. Ce va fi voi afla luni, cand voi primi rezultatul analizelor, biopsiei si al scanului sa vada dak mai am si alte tumori cine stie pe unde.
Dar pana luni...e ziua de AZI. Pe care o traiesc la modul cel mai prezent. Nu ma apuc sa fac cine stie ce , ca nu va fi sfarsitul lumii, si daca e ce ? Pot schimba ceva? Atunci cand am primit vestea ce m-a lasat goala de orice gand, atunci am realizat ca de fapt e parte din viata , ce din pacate nu o pot schimba, nu o pot ocoli sau fugi de ea. Si ca toate asa cum vin asa trec...cu sau fara mine. Si cat va fi inca lumea cu mine si eu cu ea, va fi... o continuare a vietii si atat.Nu sunt nici mai trista, nici mai disperata, traiesc , si atat!Asa cum eram, tot cantam si dansam pe holul spitalului, de m-au dat afara din salonul alaturat ...pt ca le faceam sa rada si le pleznea operatia.  Apoi cum nu aveam ce face si la plecarea spre spital am pus mana pe o carte, am inceput sa o citesc. Hmm...nici nu se putea o alegere mai buna...Emil Cioran: "Pe culmile disperarii". Nu stiu cati ati avut ocazia sa o cititi, dar e jale, sa stai lungit acolo  si sa citesti si disperarea scrisa in cuvinte foarte filozofice, despre tristete, meancolie, disperare, ironie, fatalitate, singurate cosmica si individuala, monopolul suferintei, principiul satanic in suferinta si alte astfel de filozofari, te da gata ce mai.Sa zic ca nu are dreptate as mania pe D-zeu si pe mine insumi. Dar cica cui pe cui se scoate . Asa ca am lecturat disperarea pana la culme. Am terminat si vreo 2 reviste de rebusuri...
Acum sunt acasa, de parca nici nu as fi plecat. Fizic nu sunt ok inca...dar altfel , nu s-a schimbat nik. Pt ca nu vreau sa se schimbe ceva.`
Lume draga! Nu vreau sa fac manifeste si sa scandez lozinci. Dar se merita oare ca viata sa ramina suspendata acolo la partea unde raminem goi de ganduri si sentimente ca aflam o veste ce ar trebui sa ne schimbe viata? Eu realizez in fiece zi ca ce  a fost a fost, incerc sa dau si sa iau ce e mai bun din viata, sa ma bucur de orice lacrima si zambet.
Si da, e omenesc sa fii pustiit , devastat, amarat, trist , sa crezi ca s-a sfarsit . Sa nu accepti , sa te razvratesti, de ce eu? de ce acum?O ,Doamne! cat de nedreapta ti se pare judecata si pedeapsa. Dar , eu nu uit niciodata de ultimul lucru iesit din cutia Pandorei, asa cu aripa franta cu tot. Speranta! Oricum ceva va fi si dupa....
Un nou inceput...de acolo de unde l-am lasat!
PS. Multumiri sincere tuturor celor ce ati lasat mesaje, ce v-ati rugat pt mine si m-ati incurajat.

Si totusi exista iubire

Da , inca mai exista iubire.

iubirea care in acest secol a inceput sa se cheme ...banul!!  Pt multi si multe, daca ai sau are bani ne...iubim. Mai facem si nunta, mai divortam ca de...nepotrivire de caracter.
Si totusi mai exista si iubire . In poza sunt 2 tineri ce s-au casatorit astazi, au si o fetita frumoasa de 1 an.Nunta a fost azi si a fost ceva nou pt mine. Pt ca ea este vietnameza, el este ...surdo-mut. Ma intrebam cum va fi ceremonia, eu aia curioasa. Deci a fost in limba coreeana si tradusa in semne.
Doi tineri frumosi, ea vorbeste, o limba straina(ei a invatat si coreeana acum) el vb prin semne. Si uite ca iubirea nu e imposibila , nu are nevoie de un limbaj sofisticat.
Povestea noastra? Merge inapoi in anul 2002, cand eram o inflacarata sustinatoare a echipei de fotbal, campionatul modial era in toi, eu si fata mea cea mica eram in mijlocul intersectiei in buricul targului sa vedem meciul la unul din marile ecrane instalate acolo.Era cald, foarte cald, soarele ardea fara mila, nu tu umbra acolo, si noi am plecat sa ocupam loc din timp.Imbracate in tricouri, cu trompeta  si alte acareturi. Dar ...fara pic de apa!!! Ma ofileam de sete, imi fierbea capatina, nu puteam pleca ca era o mare de lume in jurul meu.In spatele meu era un baiat ce mi-a dat sticla lui cu apa. Dau sa vb cu el , sa-i multumesc. Sa realizez ca e surdo-mut. I-am baut toata apa, am urlat si pt el la meci, am batut din palme si ne-am imbratisat de bucurie pt ca castigase Coreea meciul. I-am dat nr de tel ,ma gandeam sa bem un suc candva , sa ma recompensez. Si ne-am intalnit, am vb prin ...Dumnezeu stie cum. Ca el engleza nu stie, eu nu scriu coreeana, macar prin scris.
Intr-o zi m-a sunat un translator , sa imi spuna ca ma invita amicul la ziua lui. Mare mi-a fost mirarea sa aflu ca era o ...dubla aniversare. Are un frate geaman! Eu eram singura ce aveam nevoie de translator, ca cei catva prieteni erau la fel ca ei. Ma gandeam ...oare merg din mila? ca prieteni multi nu are, bogat nu e , afara il daduse de la munca cu cateva zile inainte.  , ....si totusi e om, ce se bucura cand ii raspund la mesaje, cand ma vede. Ce ti-e viata! gasesti prieteni unde nu te astepti.A platit un translator numai sa poata conversa cu mine cand ne-am mai intalnit.
Si am descoperit ca exista aici un program, adica suni un nr de tel, cel de acolo te intreaba ce nr sa sune si el "vorbeste"in locul meu, adica scrie texte pe telefonul lui si mie imi citeste ce scrie el.
Au trecut 10 ani, nu uita sa imi trimita mesaje, sa ma certe ca nu ii raspund, si nu aveam nici o scuza sa ma port asa. Am primit invitatie la ziua fetitei, a celuilat frate geaman,  nu am fost, nu i-am raspuns...Am realizat ca ma numara printre amicii lui si el de cand am fost la ziua lor.Azi s-a casatorit si mi-a zis ca nu e suparat...ca l-am ignorat.
Sincer mi-a parut bine ca pot merge, ca inca sunt acasa . Au fost doar familia lui(parintii vorbesc deci e vb de ceva boala nu e ereditar)si catva prieteni ce nu vb. Fetita da, vorbeste si pt el!
Doi tineri frumosi ce au demonstrat ca totusi exista iubire.
Si mai exista iubirea de oameni....sa nu uitam asta.

e toamna 2

Toamna in muntii Jiri si ..tomatele din pom :persimon.

e toamna

Va fi...

Parea o zi ca oricare alta, cu trezit de dimineata, facut ceva treaba prin casa, hranit familia de pisicute. Am luat metroul , dar nu spre restaurant, adica la servici , pt ca era ziua mea libera. Azi  la spital ,sa aflu rezultatul analizelor. Ei , ce va fi zic eu , un control ca oricare altul , ca doar de vreo 15 ani merg la astfel de controale si analize.
La intrare deja te ia asa cu fiori , pt ca tradus ar fi cam sectia de cancer "feminin". Prima data eram nedumerita , adica ce cancer feminin soro? Dar misterul s-a dezlegat cand am citit pe usi destinatia fiecarui cabinet : ginecologie(acolo e pt pt ..feminine ) , san , si profilaxia cancerului. Dar in atatia ani ma obisnuisem cumva cu fiorii de inceput.
Si cum aveam programare , am intrat repede.Of, de n-as fi intrat ! Se deschide pagina cu numele meu(acum toate fisele cu rezultate sunt pe calculatoare)si doctorul incepe ...verdictul! Pai din cele doua analize ...sa incepem cu cea de la san...e ok. No pb! Am inceput sa respir pt ca la ECO imi arata ca aveam ceva acolo, ceva suspect si ca sa fie treaba oabla am facut biopsie. Respir , gata e ok, no pb!
Dar...dar a picat acel dar!!! La analiza ,adica biopsia prelevata de la glanda tiroida raspunsul e ca nu e bine, zice doctorul. Si trebuie sa faci operatie. Deci uite in ce zile sunt liber etc...si asistenta iti va zice mai multe. \Ies de acolo buimaca , ma duc dupa asistenta ce incepe sa-mi insire o gramada de bla..blaa...semneaza aici....te duci si te inregistrezi la ghiseul nr 10 ...bla...blaa...Auzeam si nu pricepeam ce vrea, pana mi-a sarit in ochi o hartie ce scria negru pe alb: tyroid cancer. WHAT????adica am cancer intreb eu? Da zice ea, nu ti-a zis doctorul?Ca nu e bine a zis el , dar ca e cancer???Ma uit la ea, ma uit in jur, femei vin , pleaca , se imbraca , se dezbraca, vorbesc, dar nu aud...Cum adica? pai nu ma doare nik...M-a adus pe pamint iar asistenta ce ma intreba cand programez operatia. H?
Am plecat , asa...cu ganduri ca o coala alba. Ba ma apuca rasul ca ma gandeam io in alte dati cand asteptam la usa sa intru, oare cum reactioneaza daca afla careva ca are cancer?Si acum...ma uit la mine, in oglinda din toaleta, is tot io, aia de acum o ora ce intram pe usa spitalului cantand. Ce gandesc? ce fac? is goala de orice reactie , de orice gand, merg si atat.
Cobor din autobuz , urc scarile , compostez biletul de metrou si iar cobor scarile , dusa cu gandul... nicaieri. Aud un zgomot, un clinchet usor si vad ceva sarind scarile , ceva mic ce lucea. Langa mine  o eleva cobora si ea, ma uit si ii arat ca i-a cazut vreun cercel zic eu, ca vorbea la telefon si l-o fi deschis cumva. Se uita de parca ar intreba : esti dusa ce ai? si  merge mai departe vb la telefon. Dau din umeri , mi se pare zic io. Si totusi era acolo! un cerculet de aur, un inel~! Il iau in mana , ma uit inapoi pe scari sa vad cui i-o fi cazut si era...NIMENI!!! Ma uit in jur, lume indiferenta , iar ma uit iapoi pe scari, la fel de pustiu . Hmmm!!!
De unde si cum de a cazut ...il tineam in mana si ma miram.
A cazut din cer?? la picioarele mele? Doamne la cat de confuza si la cat de trista eram de am crezut ca a cazut cerul pe mine afland ...Oare Doamne ...e pt mine??
Si cum nimeni nu a reclamat acel mic inel de aur de 24 carate, il am si acum , la gat , il port medalion.
....Au trecut 2 saptamini de atunci, si ma tot gandesc la povestea monedei ce apare de nicaieri cand esti in tristeti si nevoie de un semn ai.
Luni voi fi in patul din rezerva spitalului si ...va fi ....bine!!!!!!

Pofta buna

Azi avem in meniu scoici proaspete, peste f crud  si fresh,fructe de mare si homar de doua feluri , cu sos iute sau doar inabusit.
Pofta buna!

Fotografia zilei

Hornul de langa casa.

La seceris, partea a doua

E frumos la festival mai ales cand vezi batalia dragonilor(care chiar scot flacari si fum), si au recreat scena cu Dania teatral. Si nu voi uita ca si mama si tata au fost acolo, si le-a placut. Au facut poze cu dragonii, a invatat tata sa bata din toba, sa faca funie din paiele de orez,au prins cosasi cu plasa si alte activitati.

In poza eu sunt cea ce face funia din paiele de orez, si campul unde se prind cosasii cu plasa, pe care ii pui in cutie de plastic ce ti-o dau acolo.

Copii cara paiele cu acel cos ce e mai mare ca ei, iar cei batrani participa la concursul de facut covoare din paie contra cronometru.

O gramada de lucruri de vazut, de facut acolo. Am privit ce e nou in domeniul masini agricole

masina de plantat orez, etc...expozitii de soiuri de orez si alte plante,sau minunatii facute in paie,

si pt o suma modica poti face si tu minuni.

Sa nu mai spunem de tarabele ce vand desigur...orez.Si preparate de orez, vin din orez, painici din orez...

Frumos festival, unde poti inalta zmee pe malul fostului dig, canta, dansa, plimba cu carul tras de Florica mosului. Iar festivitatea de deschidere a fost in...flacari.
O relaxare activa cat se poate de bine venita a fost pt mine. Si plina de amintiri...

Toamna la ...seceris!

Pai da, pregatim secera ca avem de lucru...
lanuri intregi de orez asteapta sa fie secerate. Deci de lucru este si anul e bogat in roade. Suntem in Kimje , undeva in sud-vestul tarii, unde se tine an de an festivalul orezului.Si acest festival incepe ...primavara , unde au fost invitati si reprezentantii ambasadelor, sau alti straini, la ...plantat orezul! Pai cum bade , vii doar la recoltat? Ia cocoseaza-te putin acolo , in balta cu apa pana la genunchi aproape, si pune plantuta aia de orez in mocirla de acolo. Hei! nu cum crezi matale , ci aliniate frumos pe randuri si vezi sa le infigi bine in namol, ca de nu e jale.....Apoi au ei grija de orezarie pana la secerat.

Si tinem drumul ce arata superb cu florile de cosmos inflorite de o parte siesc eu oa de alta, pana la locul festivalului.
Dar nu e doar un simplu festival, are si o poveste vecheeeee...de pe vremea dragonilor.Ce zice cam asa: ...cica satul acela era protejat de dragonul alb. Si taranii care aveau nevoie de apa pt plantatiile de orez, s-au apucat sa construiasca un dig cu ecluza. Tarcoale dadea si dragonul albastru , care a pus pe fuga pe cel alb si care a vrut jertfa o fata frumoasa ca sa-i lase sa termine treaba. traia in satul acela o fata frumoasa , de care se indragostise mai marele satului. Si cum magistratul avea si el o fata si voia sa il faca ginere pe sef, ce a zis? Ca dragonul o vrea pe Dania ca ea e cea mai frumoasa, sa o dam , ca altfel nu terminam treaba. Fata, care tinea mult la cei de acolo, la parintii ei, a acceptat sa se jertfeasca.A venit dragonul ce scotea flacari  sa o ia. Cand a vazut ca vine de buna voie, ca se jertfeste pt binele parintilor si al satenilor, i s-a inmuiat inima si a lasat-o sa plece, spunand ca sacrificiul ei este sincer si ca de acum incolo va poteja el satul.  Satenii au terminat barajul si ecluza si au avut cele mai bogate orezarii. Digul si una din ecluze se vede si in ziua de azi, desigur sunt monumente acum.

Asa arata dragonii ...acum, ziua si noaptea.

Dagonul ce scoate flacari se apropia de Dania.

.

Lupta dragonilor.Si totul se termina cu bine.

Vine toamna

Nici nu am realizat ca a venit toamna, referindu-ma la natura. In fiecare zi servici, sau in ziua libera acasa roboteala, uite ca e toamna in jurul meu. Cerul e atat de albastru si copacii imbrati in curcubeu de nuante. De ce oare ne gandim la toamna ca la ceva trist? Da, natura incepe sa tremure , cad frunzele, copacii despuiati parca plang , cerul plumburiu isi revarsa culorile in suflete...florile isi sutura ultimele petale, noi alunecam zgribuliti pe trotuare ude sau ulite inglodate....Dar totusi, toamna e plina de culori, de comorile rotunde ale pamintului, fructe dulci si parfumate, canta mustul in butoaie, si se joaca sarba la nuntile toamnei. Chiuie nuntasii , alergam pe aleile parcului prinzand o frunza calatoare...Si daca toamna nu ar fi...oare primavara ar mai avea sens?