joi, 17 ianuarie 2013

Fara titlu, fara ...

Oare ce titlu ar putea avea o zi in care esti trist, in care iti plange sufletul? Oriunde te intorci vezi numai dusmanie si ura, vezi ca oricine incearca sa arate ca el e cel tare, ce poate sa faca rau. Ma intreb daca ii aduce fericirea scontata rautatea lui.Si cat dureaza ea.
Ma simt pierduta, nu stiu cum sa ma fac ca uit de durerea mea, deschid laptopul , citesc mesaje pe Fb . Si acolo vad atata durere si ura. Mesajele si florile ce le vad acolo, nu pot acoperi cele ce arata cata cruzime exista, si asta impotriva celor fara aparare, sau pe care ar trebui sa-i aparam.
Se pare ca frustrarea si tristetea indelungata, ce pare fara iesire , duce la depresia aia de care unii rad, altii nu o baga in seama, iar altii o duc la extrem. Faptul ca te simti folosit, umilit, mintit si abuzat pt ca iti pasa de cel de langa tine. Si incerc sa gasesc o rezolvare, sa ies din situatie, sa traiesc iar zambind nu doar printre lacrimi, sau de complezenta, ci cu tot sufletul. Dar ma doare sufletul , caci ar trebui sa iau decizii radicale, si stiu ca ele nu vor ajuta pe cel in cauza , poate il vor duce la mai rau...Si oare cum pot ajuta pe cineva ce nu vrea sa fie ajutat, ce acum e atat de intelegator, de... langa tine, si apoi nu da doi bani pe faptul ca a incalcat promisiunea, ce nu constientizeaza ca incalca dreptul tau la viata .
Sunt trista si scriu lucruri fara inteles, pt ca nu pot sa inteleg tradarea  increderii . Nu pot intelege cum acum te pupa si maine nu da doi bani pe tine, ce pune orice mai presus de promisiunea facuta tie, ce crede ca esti dator sa fii acolo, treaz in mijloc de noapte, sa-i asculti vorbele fara rost, sa-i pui masa chiar de e 3 dimineata, dupa ce nu poti inchide un ochi de grija ca s-a intamplat ceva, ce sta pe telefon continuu , dar nu se derajeaza sa raspunda la apelul tau sau sa-ti trimita un scurt mesaj ca e doar la o bere cu amicii....
Si care face aceste lucruri sa para atat de normale. Atat de normale! Si eu care ma bucur ca macar vine acasa, ca nu e mai rau...Si eu care ma gandesc cat mai pot rezista, sa fiu nedormita si in stres , ce stiu ca mi-a promis ca va veni acasa dar trece noaptea si nici un semn, ce vine a doua zi fara sa zica ca ii pare rau pt ca ....a gresit cu ceva??//Ce e copil sa-mi dea raportul??? Hmmm....cum nu pot eu intelege.

luni, 7 ianuarie 2013

Gerul Bobotezei

De cand ma stiu , cand ma refer la frig, cel mai ger e cel al Bobotezei. Ieri a fost ziua de Boboteaza. Frig, dar mai frig a fost acum 2 zile... Si am fost la biserica. Frumoasa slujba de sfintire a apei. Dupa ce parintele a sfintit apa, a luat busuiocul si ne-a stropit pe toti. Aici nu vine preotul cu crucea, de aceea pupam crucea in aceasta zi, de Boboteaza. Si cum nu este o tara crestina prin definitie, apele raului Han , ce e inghetat bocna , nu stiu daca le-a sfintit cineva. Si cum gasesti tot felul de biserici aici, catolici, ortodoxi, protestanti, adventisti, babtisti, presbiterieni , sa nu mai zic de cele ce se cred "ale lui Dumnezeu , ei fiind alesii",), nu stiu ce s-a organizat in alte biserici. Ma gandesc ca fiecare biserica isi sfinteste apa ei.
Si cum nu mi-am luat sticluta de acasa, am golit o sticla de suc rapid  si pus apa sfintita. Dar am vazut lumea cu frumoase sticlute , si am aflat ca sunt de cumparat la biserica. Bunnn, asa mai da. Scrie in greceste":aghiazma".
Azi e sarbatoare, e Sf Ioan. Nu avem pe cine sarbatori aici, dar urez tuturor ce poarta acest numa La multi ani!

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Anul Sarpelui

Au trecut deja 5 zile din anul acesta nou , 2013. Daca tot asteptam, altii cu frica, altii in petreceri asa ca in ultima zi de viata, altii cu ironie, sfarsitul lumii ce a fost "proorocit" pe 21 dec 2012, uite ca suntem bine mersi in anul Sarpelui. Ala de apa...asa ca aveti grija pe unde si cum inotati anul asta sa nu va muste sarpele!!!
Ce sa zic? Retrospectiva anului trecut nu are rost sa o fac, a trecut , asa cu bune, cu rele...O fost , s-o dus !
Anul asta  ce planuri am?Hmmm...In situatia de fata, ce sa zic? Astept sa ma fac bine, adica sa pot face ceva, ca acum vegetez. Si nu cred ca voi mai fi ce am fost, gata cu sportul, gata cu planul de a prepara bucate asiatice in vreun restaurant in Romania, gata cu ....of , nici nu stiu ce planuri sa fac.
Ca viata asta cateodata ia turnuri neasteptate. Dar si sa traiesc la voia intamplarii iar nu e bine. Adica...ce va fi va fi, voi vedea ce voi face.
Pana una alta , am petrecut sfarsitul de an cu romanii de aici, la restaurant la Zelen. Am baut sampania la ora 00:00, afara la artificii, vin mancare buna, apoi la norepang, unde am cantat si dansat.Imi este breu sa patrec toata noaptea, nu mai pot, desi inima vrea...
Sper sa ajung acasa la vara, sa alerg pe potecuta, desculta, sa maninc zama de fasole, sa ma balacesc in mare. Dar mai ales sa o vad pe mama , fratii  si nepotii.