Cu vagonul la ...dormit !

Nu am aterizat la mama in curte cu parasuta, dar am ajuns cu trenul de noapte, la vagonul de dormit clasa intai!!!!
Gara de Nord , Bucuresti.
Casa de bilete separata pt cei ce vor sa isi lase oasele scuturate de leganatul vagonului pe sinele tarii.
Vagon de dormit , vagon cusheta. Ca sa nu impart cutia de dormit la 6 persoane, am optat pt cel de dormit cu doua paturi. Pret pe masura confortului nu?
Trage trenul la peronul 10, cu premonitie zic io, o sa fie de nota 10! Eeee....ma zgaiesc la vagoane sa vad unde scrie ce nr e. No ase! cel cu nr trei e ...primul ! Asa ca am ce tarai al meu gentoi pana la capat de tren.Cum sunt o cucoana , refuz ajutorul unui domn ce banuiam eu ca nu din curtoazie ma ajuta. Ajung in sfarsit si cu opinteli ma sui in tren.Au!!!!
Numai de clasa intai nu era. Si ca sa fie mirarea pe masura, erau compartimente de dormit doar DOUA in tot vagonul! Cum naiba zic eu , restul ce sunt? Ceva intre cusheta si dormit , adica au trei paturi !!!! Ala de sus de la cucurigu era atat de scurt , ca de erai de la 1.50m inaltime in sus , dormeai cu genunchii la nas. Super!
Caldura mare monsher! De august autohton plus rafale sahariene. Dau sa deschid geamul in compatimentul ce il imparteam cu o doamna ce venea de la bai cu namol din sudul litoralului, e sa vezi ! Manivela ce tre sa o invart am ramas cu ea in mana. Na, ca am dezmembrat averea CFR-ului!
O fixez la loc si invart de am deschis cat un lat de palma geamul, ca mai mult nu m-o tinut balmalele.
Ies pe hol,sa iau  o gura mai mare de aer incins. Ce frumos! am felicitat iar firma autohtona ce s-a gandit la sanatatea mea:geamurile nu se puteau deschide ca erau dintr-o ...bucata!
Dar cum eram beata de oboseala si aerul de acasa, cum a plecat trenul am adormit leganata de glasul rotilor de tren , acolo sus , la patul de la balcon cum ii spun eu. Cu speranta sa ma trezesc la Brasov sa iau o sticla de apa, ca a mea am uitat-o in gara la ghiseul de bilete.
Haladuiam printre vise minunate cand sar ca arsa. Na ca trenul merge in directie opusa, s-o dus Brasovul cu apa cu tot. Si mi s-a facut o sete , parca in ciuda . Cobor de la balcon, ies pe hol si vad o gashca vesela , unde era si controlorul. Care f amabil imi da o sticla cu apa si veste buna ca suntem la Sinaia.
Cum eu is fata de comitet intru in discutie cu baietii ce asteptau si ei Brasovul sa ia o bere rece sa momeasca zaduful din compartimente. Mergeau la Bistrita , faceau parte dintr-un grup de rock. Oooo...ce bine, aveam parteneri pe masura!Am disecat fel si fel de subiecte, de prin Vama Veche adunate , sau alte concerte rock, amintiri din scoala noastra sau a lor....ca eu cu seful de tren eram alte generatii ...a trebuit sa radem in reluare , adica in liniste ca ne dadea lumea jos, era miezul noptii de vara . Am coborat in Brasov, deschis la chiosc, dar cum eram primii din tren, am alergat un pic sa le ajungem. Si sa prindem iar vagonul din frunte.
Am mai stat un pic sa descantam lichidurile vitale, bere rece sau apa la bidoane si am urcat iar la balcon in lumea visurilor, unde acum intra briza montana prin crapatura din geam.
Daca intarzia trenul era de bai, ca pierd legatura zic eu , doar juma de ora intre ele, si ramin sa pazesc gara din Deda.
Sarit din vise direct in sandale si ies la usa, unde era inca unul din baieti, norocosul ce a tras lozul cu nr ...trei ! adik locul de suuuuss, din semicusheta de clasa intai. Si cum era de vreun metru optzeci baiatul, a preferat sa stea pe hol . Ce conteaza, trenul merge, banul circula ... Acum cam pe unde suntem zic eu, cu gandul ca s-a intamplat ca sa fie gara din Deda in bezna completa si sa nu vezi nik nici cu priviri de matza lesinata la ceas de smoala.Si e intarziat si trenul....hai rapiduletul!!!! La fix si juma opreste si e Dedaaaaa.!!!! Hei, dar am ceva de alergat in pas de balerina balansata printre linii sa prind unul din cele trei trenuri garate.
Care-i spre Reghin nu va suparati? Si imi arata unul ele ce tocmai inchidea usa ultimului vagon . Ioi ! stai ca viu si io! Aude sefa de tren  si ma ajuta sa urc . Mare noroc. Si loc aveam, doar ca din pacate nu vine locul la tine, iar eu nu puteam sa ajung la el in jumatatea de ora cat mai aveam de mers.E personal si urcau muncitorii ce mergeau la lucru si care ma cam injurau printre dinti ca nu pot trece de geanta mea pe culoarul ingust .
Uraaaa!!!! Reghin , adica destinatia finala . La revedere ,trenule masina mica !

Apoi sa stiti ca de aventuri nu duceti lipsa pe sinele tarii. Am zis ca asa vagon nu vazut nici in epoca de aur. Romanul e inventiv si a gasit solutia cererii de bilete la dormit. Din vagon clasa intai de dormit a facut semi cushete trei paturi. De clasa !

Spre casa...

Deasupra norilor….

Cata imensitate! Un cer  de un albastru pur , nori pufosi in diferite forme plutesc in jurul meu.  As vrea sa plutesc pe un norisor de plus….

Am plutit deasupra orasului  Amsterdam. Wow, cata aliniere! Totul parea fi tras cu rigla. Parcele uniforme ca marime , pe unele pasteau vacutele , renumitele “milka”.

….Si imi aduc aminte cum mergeam cu tata sa ne arate care ne sunt locurile , ramase mostenire de strabunicu` neamul surdanilor. Si unde piatra de hotar ii tufa aia, stajariu ala sau de la tau pana la parau. 

Neamul surdanilor….ca daca merg in sat , Toaca , acolo prin muntii Gurghiului , si ma intreaba de-a cui is , eu stiu a spune:  a lu` Genu Florii Surdului de pe paraul strambului. Si stiu toti din a cui neam ma trag, chiar daca acum stau agatata de toarta cerului , undeva printre nori si vin acasa de la celalat capat de lume…

Jos e Dunarea, am trecut deasupra Budapestei, spre Arad…in cateva minute deschid usa avionului si aterizez la mama in curte, acolo pe pciou` caprii…

Mi-e dor de tata , de zilele cand mergeam la cules de bureti , de zmeura , sau la cosit pe undeva printre tufe de alun…De cel ce mi-a lasat mie sa trag brazda de hotar de la hai tufa pana la stajari. “Sa nu uiti Darie…” Sa nu uit pe unde au mers stabunii mei la coasa si cu turma la pasune.

Of! Cate capite nu am calcat si cate brezde nu am scuturat! Am carat la porcoleti …am carat fanul acasa la mosu ` Florea surdului cu carul la care inhama pe Joiana si Florica….

Acum privesc din inalturi muntii nostrii, Apusenii cei dragi si ma simt aproape de strabunii mei, de tata …