miercuri, 28 septembrie 2011

Mosul

Nici nu s-a albit in feresti si mosul, bunicul din partea tatei , cauta ulcica sa bea apa rece din fantana. Isi trage itarii si camesa, ia pachetul de Marasesti fara si iese afara. Tuseste de vreo 2 ori, apoi merge in poiata sa dea de mancare lui Joiana si Florica.  Pune clopu` pe cap , coasa la spinare, cutea la brau si ...iese pe poarta cu un "Doamne ajuta".
Pe cand ne trezim noi , cei 7 iezi cucuieti de nepoti, soarele e destul de sus. Liota la parau sa ne spalam, mancam cate un blid de lapte cu mamaliga sau ce ne-o pregatit bunica si ...ce ne facem fratilor? Unul trebe sa mearga la mosu cu pranzul. Tinem sfatul al mare si hotaram care sa mearga tocmai la Zapode. Cum nu cunoastem toti drumul, e departe si trebe si mana de lucru, mergem mai multi plus bunica.
Asa ca luam traista cu merinde, furcile in carca si picioarele `n spinare....E frumos , tare frumos acolo, mergem peste fanete, unele cosite, altele baltate de curcubeu de flori, ne odihnim la umbra unui stejar mare. Si iar la drum, urcam mereu....trecem de un tau, cu frica mare de serpii ce stateau intinsi la soare. Ajungem la mosu , care se hodinea...batand coasa.
Apoi atata drum ne facu si noua foame, mancam cu totii din ai straita cu merinde. Mamaliga rece, branza de burduf, ceva zama de fasole la cantzarola, o ceapa rosie zdrobita.
Mosu trage un fum  apoi si se pune sa atipeasca un pic. Dau ochii roata, Doamne! cat a putut cosi mosu! un om uscativ , cu parul alb, cu palme batatorite de atat coasa si alte treburi "marunte". Ne apucam sa scuturam brezde, sa se ushte fanul ca trebe facut capitza.  Eram acolo, sus calcand fanul pe capitza, eu si cerul senin de vara. Apoi coboram incet cu totii cautand hribii prin tufe in drum spre casa.
Cosea mosul iarba, pica pala dupa pala in urma coasei, mirosea asa de frumos...flori si iarba . Batea mosul coasa de rasunau vaile...
In zilele poioase, mosul facea berbintze, pt pus branza de burduf. Doamne ce branza buna facea bunica , ce bine se pastra in berbintza din lemn de brad si ce aroma avea...Veneau oameni din alte sate sa comande si sa cumpere de la mosul. Apoi veneau cu vacile ...ca avea mosuil si un taur zdavan de prasila.
Dar oare ce nu facea mosul meu? Niciodata nu era podul fara fan, cotetul fara 2 porci, poiata fara 2 vaci, vitei si taur.Sa nu uit de turma de oi ce era la munte vara si unde mergea si mosul cate o luna.
Avea toate aranjate , le stia cu ochii inchisi si rau se supara de nu puneai unealta la locul ei.
Duminica , il gatea bunica fain pe mosul, cu camesa cusuta , si mergea mosul in sat , la sfatul batranilor.Acolo unde se facea hora, si era si birtul.Si unde mai mergeam si noi sa ne uitam sub poalele fetelor cand se invarteau in hora si ne tineam dupa tinereii ce le mijeau mustetele. Pana venea nenea cu inghetata la lingura...
Seara, mosul meu ne povestea cum era in razboi, de ce oamenii lasa capitze pe camp sa le dea foc in caz de invazie ...dar mai ales mosul canta. Colizi, cantece din razboi, si cantece vechi de cand e lumea lasata. Canta frumos musul meu...Si adormea , in patul inalt de paie , nici nu se vedea din spatele bunicii.
A venit la nunta mea , tocmai in Mangalia, asa ..taran. Nu i-a fost niciodata rusine de costumul lui, de camesa cusuta cu cheite si de itarii albiti la parau.Cara desagii cu slanina, si berbintza cu branza, la copii si nepoti.
Asa a fost Florea Surdului de pe paraul Strambului. Asa a ramas in sufletul si in amintirea mea. Oare cate nu sunt inca de spus despre el? A carui mama a fost eroina( a mea strabunica) , crescand 12 copii si pe care zicea mama ca o iubeam mult.
Nu se mai aude cutea pe coasa, nu se mai simte mirosul brezdelor"rapuse"de mosul. Asa au ramas toate, necosite sunt campurile, goale sunt poietele, rugina e stapina ustensilor de facut berbintze. Ca el, Florea Surdului e plecat departe...si priveste trist la ce a ramas din mostenirea lasata.
De cate ori merg acasa , il caut printre brazii ce acum sunt mari,  prin faneata cu iarba pana la brau, in cotetul daramat,... dar stiu ca il voi gasi mereu acolo, sub nucii plantati de el pe coasta , in spatele casei , sa-i aiba la capatai de-a pururea.


luni, 26 septembrie 2011

Of...of...

Ma duce gandul inapoi cu vreo 3 ani cand am inceput sa ascult radio pe net. Auzeam romaneste, muzica buna, stateam la barfa, povesteam cu moderatorii...Ma simteam bine. Apoi am inceput sa fac parte din echipa, sa fiu si eu unul dintre moderatori. Doamne cate emotii, cum imi intepenise mana pe mouse!  Nu pridideam sa raspund mesajelor, totul era ca un vis...prea repede se derula totul. Desi aveam la activ grile bune de emisie facute live in FM aici in Coreea in limba asta imbarligata, era total diferit, nu stiu de ce aveam asa emotii de mari.  Aici ma asculta o tara , pe net ma asculta o ...lume gandind ca eram conectati de undele netului la orice capat de continent.
Am format apoi un radio cei 5 magnifici. Era bine , ne intelegeam, ne completam, ne certam si impacam...Au venit si au plecat colegi, dj sau moderatori , pe unii nu i-am prins deloc in emisie, nu stiam nici cum ii cheama sau ca imi sunt colegi...ha ...ha... Nu e usor sa faci emisiuni pe net, sa te asculte multi sau nimeni, sa nu fii platit, sa nu te sustina in emisie nimeni sau mai nimeni, sa te injure si insulte unii grosolan,la umbra asta a anonimatului data de un simplu id. Altii , si nu putini mi-au dat curajul de a merge mai departe, sa vorbesc in ...neant  , in pustiul asta numit eter.
Ma simtem bine, ma simteam ACASA. Sacrificii se fac cum sa nu, mai ales ca diferenta de ore nu e mica intre mine si mama tara.
Am zis ce credeam eu ca e bine, ce simtem , ce gandeam...am ras si am plans... Am fost EU cea de fiece zi . Nu am facut compromisuri. Nu am judecat pe nimeni, nu am impus nimanui sa gandeasca ca mine. Accept fiecare parere ca atare, ca e liber fiecare sa aiba propria parere despe un anumit subiect.
Am scris pe site, ne salutam zilnic, ne incurajam, ne sustineam ca echipa , ca o mica familie.  Dar cum nimeni si nimic nu e perfect , si mica noastra familie a inceput sa se destrame. Unii au plecat, restul ne-am instrainat.
Pe site deschidem subiecte..., e foarte bine, am incercat sa imi spun parerea, acum mai recent, rau am facut. Nu stiu de ce am impresia ca fiecare are pe forum coltul lui, si daca am scris acolo gandul meu, a fost talmacit sau rastalmacit si primit replica pe masura tupeului meu de a ma baga pe coltul ce nu e ...pe masura mea.
Nu stiu cum e mai bine, nu vreau sa raspund la raspuns, sa ne batem in "raspunsuri", care e mai tare, gasim si partizani de o parte sau alta.
Ma simt singura, exclusa , si trista. Am luat hotararea sa-mi vad de treaba mea, de coltul meu ... aici pe blog. Nu mai scriu pe site , la nici un forum , nu sunt pregatita sa accept raspunsurile . Ma cred neinteleasa , ma cred in plus. Ma cred ...ceea ce sunt sau ce nu sunt!
De fapt sincera sa fiu nu stiu ce sa mai cred. Si pana aflu ce cred si ce sunt, ma abtin de la orice comentarii.
Despre radio...doar tacere!

marți, 20 septembrie 2011

Raspuns la ...intrebare

Pt acel ...obiect la marea intrebare. Este un cuibar pt gaini. Impletit din paie , a fel cum e si cofragul acela pt oua, banita pt orez, cosuri , papuci de paie si alte minunatii. Deci CUIBAR.  Va multumesc tuturor pt interesantele raspunsuri pe care le-ati oferit.

dansuri din Coreea

duminică, 18 septembrie 2011

Marea intrebare!

Am sa pun o poza , un obiect facut tot din impletitura. Marea intrebare ...la ce se folosea acest obiect????
Astept raspunsuri la intrebare.  Va multumesc pt participare.

Impletitul

Am intalnit un nene ce inca mai impleteste din paie. O gramada de lucruri au iesit din mainile lui. Ce arata cam asa.
Frumos si ieftin , gandindu-ma ca in trecut se incaltau cu...
asa ceva. Si daca tot se ouau gainile, au impetit si ...un cofrag.  Care este in prima poza.
Orasul vazut de sus. Si turnul de televiziune.

E septembrie...

si noi avem festivalul mersului pe muntele Nam. Prima zi a fost de fapt seara. Atunci am mers.moonlight walking. Foarte frumos, racoare , se vede tot orasul de sus ...de la balcon. Lumini si umbre, noi mergem si mergem asa vreo 8 km. Au venit si prietenii mei din Japonia PAPA si MAMA
si Mr Takahashi printre multi altii. Aici e colega mea de munca Alisha . In caldurile mari care au fost in Seul, o astfel de plimbare a fost binevenita.

marți, 13 septembrie 2011



preparate facute impreuna la Manmin Chef. Sus este orez calit cu legume, stew din carne de vita, si apoi creveti si scoici cu sos iute. Am sa pun si un video cum s-a preparat ultimul . Intr-o tigaie mare si grea pe care eu abia o tin cu ambele maine. Trebuie experienta pt a reusi sa faci ceva in ea.

Poftiti la masa


Ma intreaba toti ce maninc eu aici. Pai ce sa fie? Orezul cel de toate zilele, cu betele desigur ca e mai practic. Apoi tot felul de farfuriute pline cu fel si fel de preparate. Si nu in ultimul rand kimchi. Fara de care orezul nu ar aluneca pe gat ...e o muratura iute din varza chinezesca cum se zice pe la noi. Prin farfuriute gasim ceva pestisori mici-mici ,dulci -sarati, oua de prepelita fierte in sare neagra, carnita cu sos iute parpalita , etc...etc... de la zi la zi se schimba.Peste se manica mult, crud sau fel si fel preparat.Plus fructe de mare la fel de crude sau parpalite un pic.
Deci multe se maninca pe aici, mai ales e un adevarat concurs de inventat noi retete. Ceea ce nu prea se intampla prin Romania.

luni, 12 septembrie 2011

Chuseok

Luna plina ...interesanta fotografie zic io. Seamana cu ...si aici imaginatia lucreaza.
Deci acasta sarbatoare e in stransa legatura cu luna plina. De aceea nu are o data fixa. Si are semnificatia zilei recunostintei , plus pomenirea neamului ce a trecut in nefiinta. Toti se grabesc spre orasul natal unde se afla parintii.De aceea bilete la tren sau autocar se rezerva asa cu vreo 2 luni ianinte. Daca ai placerea sa mergi cu masina proprie si sa stai in trafic cu orele e treaba ta. Blocaj total si la dus si la intors, dar de...ai caruta la scara.
Daca am zis ca se primesc bonusuri in bani si cadouri la servici, cadouri se ofera si parintilor.Hmm...ai lui.Ca ai tai, numai daca ai copii necasatoriti. Depinde de nevoi (la cautare sunt produsele de ginseng )si punga fiecaruia.Sau de fala si mandrie. Te imbraci frumos la costumul national si...la drum! Norocul meu ca soacra sta la o ora juma de mers cu metroul. De precizat aici ca se viziteaza cei din partea "cocosului"adica soacrele si tot neamul lui, care se va aduna la vatra parinteasca. Ai tai parinti daca au avut asa o sansa sa aiba gaina...ramin singuri si tristi fara ca cineva sa le deschida usa.
Apoi bietele norori trec la treaba. Trebuie sa faca toata treaba ele, sa faca toate preparatele ce se vor pune pe masa de comemorare a neamului. Cine le-o pus sa se marite...ha...haaa...
Ei , dragalasii se obosesc jucand diferite jocuri , luptandu-se cu telecomanda sau la barfa. Pe la miezul noptii se pune masa, unde trebuie toate aranjate intr-o anumita ordine. Fructele se pun cele rotunde, mere , pere, persimon, struguri, reprezentand luna plina. Apoi toti se inchina in fata mesei. Aici intervin discutii intre cei ce au religie crestina si nu vor sa se inchine altor spirite si zeitati(in unele cazuri se ajunge la divort).Se considera ca spiritele celor dusi vin sa serveasca masa.De aceea se lasa usa deschisa. Apoi toata lumea la masa, se acorda mare respect celor in varsta si de parte barbateasca in general. Muierile undeva ...mai intr-un colt.Am noroc ca la soacra-mea nu se face aceasta diferenta ca...era jale.Si ca eu is considerata musafir si fac cumnatele tot. Eu mai ajut pe ici pe colo, la aranjatul mesei, la spalat vase...
Se merge la munte a doua zi, ( tot ei barbatii )la morminte si fac acolo o mini pomana, se inchina spiritului muntelui care protejeaza mormintele, aici cimitirele sunt calare pe munte. Femeile acasa sa faca ordine sau sa joace 'gostop" un joc de carti f .popular.Nu am reusit sa-l invat niciodata, nici nu-mi plac jocurile de carti , se lasa cu bani lipsa sau paruieli...
Am scris in mare ce se face. Unele sunt generale, altele depind de la zona la zona si fam la fam.
Acum in afara de bucuria acestor clipe, ramine oboseala nurorilor, cearta dintre ele si cumnatele nemaritate care sunt de-ale casei, musafiri de... Am intalnit o femeie ce nu isi vizitase parintii de vreo 10 ani , numai la socrii...m-am crucit. Unora li se pare normal. Asta e traditia zic. Sa fie sanatosi, ca nu mi se pare drept si le-am zis. Daca nu era gaina mai era oul  zic io . Si uite de ce soacrele vor nepoti , cocosei de!sa aiba cine sa vina de sarbatori...si nurori sa roboteasca.
 Se pare ca generatia asta mai tanara nu mai tine cont de regului, unii prefera sa mearga in excursii peste hotare. Sau nu merg neaparat la socri, daca nu ajung la un termen comun , fiecare la ai lui. Sac!
Eu am noroc ca am impus legea mea, muncim  toti, ne distram toti, ca de aia e familie, si cum nora is numai eu, era clar...
Happy Chuseok!
Voi scrie si de jocurile ce se joaca in aceasta sarbatoare, dar in familie la noi nu are cine...

vineri, 9 septembrie 2011

Vine Chuseok!

Vine marea sarbatoare de Choseok. Va incepe duminica si va tine pana marti inclusiv. Am primit cadouri...eu mai putin(dar m-am bucurat pt ca de obicei nimeni nu imi dadea cadou la part time worker) si sotul mai mult. Pai avem vreo 40 cutii de ham, vreo 20 paste de dinti, vreo 10 sapunuri, sampon vreo 5, cutii cu tuna fish vreo 15.Si ulei de gatit vreo 10 sticle. Plus de masline vreo 2. Anii trecuti am primit set de farfurii, filtru de cafea, mixer, blender, st pt ceai...dar uite ca e ...criza! Eu ma bucur sincer pt orice primesc. E bine venit , tinand cont ca de vreo 15 ani nu am cumparat un sapun sau o pasta de dinti in casa, ulei , si alte bucate. Si fetele maninca la ham...pe saturate.
Toate cadourile vin la seturi frumos ambalate si in hartie nu numai in cutii. Se bucura si bunicul care aduna cartoanele pt un leu in plus (recliclare desigur). Si pt ca tot aveam de unde , i-am dat si lui cate ceva din ce am primit. S-a bucurat desigur. Happy Cuseok!

Nu e nimeni pe strada...

Nu e nimeni pe strada ...ochii tristi sa mi vada...
Parca asa era melodia...Si merg pe strada eu si cu mine. Ganduri si ganduri...Hmmm...la ce ma gandesc oare? La universul asta imens? La toate durerile lumii? E noapte, bezna e franta pe ici pe colo de felinarele bietilor lampagii ,merg spre statia de autobuz. Eu cu mine. Si sirul frant al gandurilor e imprastiat de tipatele unor eleve. Se sparge noaptea in mii de bucatele. Ma uit ce o fi...de ce tipa...sa realizez ca e de fapt un fel de comunicare mai evoluat (transmis pe unde inatleeee...sa ne tiuie urechile), incerc sa fac abstractie de zgomotul inutil. Privesc cerul. Acolo spanzura jumatatea unei luni palide, pe care o umbreste umbra unor nori fugari. Imi intorc iar privirea caci alaturi aud vorbe rastite si vad ...o imbranceala pe ...bani. Seful restaurantului pe langa care treceam a iesit cu nota de plata si cerea unui tip ametit sa plateasca. Zambete si ceva ca va plati maine...ha...ha...si un altul ce baiguia naiba stie ce.
Si ..la ce ma gandeam? Ca ma simt atat de singura(in galagia si imbulzeala aia ...ha ...ha singura...)ca as vrea sa fiu acasa, sa fie mama tanara , eu copil si tata...sa ma injure de cate ceva. Mi-e dor de el, un dor fizic.  Ce ma loveste in plex si ma lasa fara aer.
Viata , viata...cata nevoie avem uneori sa fim noi cu noi. Sa plangem, sa radem, LIBERI .