Festival

....Doamne ce scurte sunt zilele acum! Ma tot gandesc ca nu mai au 24 de ore, sau pamintul a intrat in secolul vitezei. Nu am timp de nimic. Si ce e mai rau e ca viata sociala s-a redus la minim. Nu tu concerte, teatru, filme, intalniri cu prietenii... Dar mi-am luat inima in dinti si intr-o vineri am zis ca tre sa mai fac ceva sa imbunatatesc calitatea vietii. Si am hotarit sa merg la un festival, in Incheon.
Pe un soare torid, am ajuns acolo, luat bilet de intrere si dau s aintru. Nu! zice , strainii intra pe acolo. Vad o poarta :"foreigners". Intru si ...ma uit de ce ma filmeaza, mare talent is ma gandesc. Dar realizez ca era pt. febra porcina , imi lua temeratura. M-am simtit discriminata, adik ce numa foreigners au gripa? Am vrut a ma descarc de nervi , dar nu merita sa ma obosesc. M-am intalnit cu doamna Andrei , de la ambasada, si hai sa vedem cine a venit din Romania , la pavilionul arta ceramica.

Dupa mari discutii organizatorii ce nu voiau sa ne dea informatii, de parca d-l ceramist ar fi fost spion protejat si noi mafioatii, am reusit sa ne intalnim cu el. A fost plecat dupa ceva materiale. Da, frumoase exponate, cultura Cucuteni, si acolo incepuse o lucrare, un corp uman( de coreeanca cred ca avea picioare scurte si groase). Coreeni erau interesati pt ca nu se lucra cu roata olarului , ci manual.

I-am urat sedere placuta , caci va fi aici pt 80 de zile cat tine festivalul. Si eu am inceput sa dau roata. Fel si fel de pavilioane: teddy bear, robotica, sere cu flori, plus coltul rezervat altor tari. Aici am vazut un teatru de papusi pe apa (Vietnam), si pe alta scena se dansa in ritmuri de tango argentinian, samba, si alte dansuri latine. Dar deliciul a fost dansul din Polinezia insula Ratatui. Si sunt sigura ca nu eram singura care ma intrebam daca tipa ce se scutura de ziceai ca e electrizata are sau nu ceva sub prosopul ala legat pe sold. Si baietii aveau un sortulet de stuf , si m-am facut ca am scapat ceva pe jos sa vad de e tot ce il acopera.

Doamne , dar ce prostie, pai suntem in Coreea, nu se poarta nudismul aici.Am vrut sa filmez , dar uite ca nu mai am baterie la camera. Si hai la film, tridimensional. Mi-au dat ochelarii de cal , Ma asez pe scaun si astept. Incepe cu un mini show de magie. Ei nu-mi trebe ochelarii pt asta. Dar incepe filmul. Trag ochelarii la ochi de pe cap si ma uit....ma uit...si nu pricepeam de ce vad dublu. Ii ridic pe cap, tot dublu. Ei la naiba cu tehnica lor. Se gata filmul si dau sa-mi iau geanta , stupoare ! Ochelarii de cal erau pe geanta! Pai cu ce naiba am vazut eu filmul? OOPS! Pipai pe cap si dau de ochelarii de soare. Doamne radeam de una singura...ha ha ha. Vazusem un film tridimensional cu ochelarii de soare!!!!

Intru la teddy bear. Ursuleti mai mari sau mai mici. In diferite tari si diferite ipostaze. Nu putea sa lipseasca Dracula nu? Vad un afis : RUMANIA, DRACULA. Mai dar nici numele tarii nu stiu sa-l scrie. RUMANIA. Am intrebat dar studentii ce erau acolo habar nu aveau. Si nu e singura data cand il vad scris asa. La roboti , ce sa vad? Musca si cosas roboti ! printre alte insecte. Si fel si fel de pavilioane, arta moderna, m-a pictat computerul in 3 min . Mai ceva ca Picasso. Interesant. Dar sincera sa fiu iti trebuie o zi poate mai multe ca sa vezi tot ce este acolo. Poate o sa mai fac o vizita, in aceste 80 de zile cat tine festivalul acesta.

Concediul

..... Demult nu am mai fost in concediu cu familia sau macar cu sotul. Dupa ce e de numai cateva zile nici acelea nu-s odata. Si uite ca in vara asta intr-o sambata , mi-am luat jumatatea de mana si hai la autogara. Ca o sa gasim noi un autobuz sa ne duca undeva departe. Si dupa un drum de aproape 7 ore(aglomeratie , inca e vacanta si soare asa ca ...la mare) am ajuns la Seok -cho. Pe coasta de est. Dar am urcat la munte , e mai racoare .Muntele Seorak , la 20 min departare de mare. Cum era deja tarziu, si morti de foame, am mers la masa... wow ! peste fript pe gratar . O bunatate. Si apoi am incercat sa dorm, dar era sambata seara ce naiba. O harmalaie afara , de am zis ca-s in Seul . Si cum fara bautura nu se poate , vreo 2 fete erau lemne , si faceau vocalize pe la 3 dimineata. Ei . Gata zice sotu hai ca-i 11 ! Ma uit afara...innorat. Of, zic. Dar ce e cu linistea aia? Si cum era dat drumul la tv aud imnul. No , aici astia pun imnul la 11 la tv! Si ma uit la tv..tic..tic a fost ora 6 ! Il omor zic eu. Dar a avut o scuza , ceasul din camera era ora 11! Ce sa fcem? Am mai atipit. Macar sa s edeschida restaurantul sa halim ceva.

Si ...sus! La cascada, apoi cu telecabina. Aer curat , racoare, prin padure, ciripit de pasarele , veverite, Sa tot stai sa nu mai pleci.

Dupa amiaza hai la mare zic! Si ne-am dus pe malul marii, apa rece. Asa ca ne-am dus in piata . Doamne ! peste si iar peste, inotau , sareau, in bazine. Crabi imensi, piciorongati. Scoici de toate marimile. Vii ce sfaraiau pe jaratec. Caracatite umplute, creveti , bureti de mare. dar ce nu era. Ne-am urcat la o terasa si ....vineeeee!!! Crabul imens ce a fost pregatit la abur. Ce fain e sa vezi piata de acolo. Vanzoleala , strigatele si comertul stradal.

Satui si obositi hai la munte iar. Acum eram singuri in tot motelul. Liniste ,totala. Dimineata devreme , la mareeee!! M-am balacit , desi marea era adanca chiar de la mal. Nu te putei zbengui , ca te tavaleau valurile de numa. Si geamandura la 2 m de mal. Intindeai bratele sa te faci ca inoti si....prrr! fluierul tipului extra bronzat din turnul de paza. Si ca sa nu ma ia salvarea, ca pielea mea semana deja cu crabul de ieri dupa baia de aburi, am zis ca e bine sa dam o tura prin oras.

Am vazut farul, si un sat in care si-au facut case cei ramasi aici dupa razboi , cei din nord adica. Numai ca multe case erau parasite. S-or fi mutat sau nu au avut urmasi....

Si ...du-ne acasa mai autocar! Spre seara eram acasa. A fost o mini vacanta, in care ne-am gandit ca ar fi bine sa mai iesim din barlog si sa facem astfel de escapade.

Ca am cam inceput sa creasca colacul din jurul mijlocului. Si lenea sa se instaleze.

Vointa daca este , se poate gasi un pic de timp si cu un buget minim sa evadam din cotidian si stresul marelui oras.

Dedicatie Marelui Sef

,.

As dori sa dedic aceste randuri celui ce a fost la comanda corabiei Sufletel. Si pe care a scufundat-o cu echipaj cu tot. Ca nu ni s-a acordat macar dreptul sa ne salvam. Ai vrut sa demonstrezi pana in ultima clipa ca tu esti seful ca radio este AL TAU, cum scriai in mess cu litere mari. Tu l-ai facut si tu il desfiintezi. Ca unii ca noi , fara experienta de radio, care te-au sustinut eram doar figuranti , decor . Si pentru ce sa multumesti unui decor, mai ales ca o faceam de placere, din voluntariat? Pentru ce esti tu vinovat ca sponsori ca mine si ca altii ti-au dat bani pt radio, ti-au platit datoriile la net ce le aveai de luni de zile, sa platesti servere ce erau de fapt gratis oferite , ce ne-ai bagat mana in buzunare? Nu.....

Si nici incredere nu am meritat, eram departe, si ce e vina ta ca eu am crezut in tine?

Si acum ce faci? Scufunzi corabia , ne lasi fara colac de salvare, si cand vezi ca ne incapatinam sa nu ne inecam, strigi in gura mare ca te-am tradat, ca te-am furat, ca ne-am batut joc de tine. Esti sef! Da , pentru ca tu ai reusit cu sefia ta sa dezbini echipa, sa ne invrajbesti , sa ne manipulezi. Daca careva te intreba unde sunt legitimatiile si cartile de vizita pt care am platit banii, te suparai, cum indraznea sa-ti ceara tie Zeului socoteala? Si excus din colectiv si cu tinicheaua de coada. A fost dreptul tau de Zeu sa faci o ultima emisie , sa jignesti si sa dai vina pe toti, sa plangi pt ca esti neinteles, sa faci ascultatorii sa creada ca eram cei mai rai colegi, iar noi cei neinsamnati ne-am ales cu un mass ....cu scuze ca nu ai incotro. Si ai mai avut si tupeul sa nu recunosti ca e dorinta TA SI NUMAI A TA.

Si ne zambesti din nou ca esti cel ce invinge, facind emisii la un radio pe care il barfeai si alaturi de colegi pe care nu ii puteai suferi. Oare ei stiu cu ce comoara de om s-au ales? Poate ar dori sa vada adjectivele cu care ii numeai, din mesajele salvate. Si de fapt tot greseala naostra este, ca ar fi trebuit sa stim, de eram destepti, ca cel ce barfeste pe altu` azi, maine te va barfi pe tine.

Pai ce stiu eu ...cine e acolo...la acel radio ...cat de tare esti ca te asculta sute.... Pai ce poate sti una ca mine ce e sa fii radio star? Ce parca eu stiu ce e sa emiti live?

Eugen draga, ai dreptate. Pe mine nu ma cunoaste decat o Coree, si nu am facut emisiuni live la toate posturile de radio de aici cat a tinut grila , cate 6 luni emisiuni regulate....Ce stiu eu ce e sa ai un microfon adevarat in fata si sa te auda o tara intreaga, sa te recunosca lumea dupa vocea ce au auzit-o la radio?

Scuze ca nu ne-am permis sa ne inecam si sa rasarim asa ...timid din marea unde ne-ai scufundat. Sunshine!

Si nu uita ! Vei culege ce vei semana, vant si furtuna.

Concertul verii

MEEEE....MIIII...MEEEE ...MIIII...

E concertul ce se aude de dimineata cat e e ziua de lunga , oriunde te intorci acelasi concert. E cald , soarele arde dar memi canta de zor. Luna August e luna lor. Te apropii de pom , te uiti , dai roata , sa vezi ce poate sa faca acel zgomot infernal. Nu vezi nimic, dai sa pleci si iar incepe memi, meee...miiii. Te apropii iar si casti ochii, la milimetru cauti. Si ...doamne! Ce imi vad ochii? O musca mareeeeeee......si diferita , ceva ce nu am mai vazut acasa. Dar cand esti langa ea tace, nu-i bai ca alaturi parca au inebunit. Parca isi raspund , trimit mesaje. ,s. m s. -uri....Pai aici aceasta musca se numeste aici in coreeana "memi". In engleza "cicada". Si uite ca au un dans numai al lor. Misca corpul, mai bine zis posteriorul si aripile si fac un zgomot infernal, un bazait ce se aude pana departe. E vreun dans nuptial, ma gandeam eu, in mijlocul amiezii si pe arsita.

Se apropie un copil cu plasa de prins fluturi si, faaalllll....sa prinda o musca. Ei da ce e asa de usor? Sa fie sub nasul tau si greu o vezi , asa mare cum e, camuflajul de.... In sfarsit prinde una. Acum ii era frica sa puna maina pe ea ca tremura si zbarnaia de numa. Dar a scuturat plasa intr-o cutie de plastic special facuta pt asa ceva. Mi-a zis ca au tema pt. vacanta sa prinda insecte pentru insectar. Si m-au purtat gandurile la anii de scoala cand umblam si noi pe coclauri dupa insecte , numai ca nu eram echipati ca nu aveam cu ce, nu se gaseau nici plase pt fluturi, nici cutii de plastic transpartente sa le transporti. Aveam numai gandaci prin buzunare, paianjeni si alte lighioane.Numai ca nu eram asa de civilizati ca acum, inca mai existau insecte, pe drumuri prafuite , prin lanurile de grau. Acum? Betoane si asfalt pretutindeni, care sub arsita verii emana un miros greu si o caldura insuportabila.

Asa galagioase cum sunt , fac parte din peisaj, cand le auzim stim ca e mijlocul verii. Haideti la concertul verii!