Unul dintre preparatele renumite acolo, supa de pui (cu un pui intreg acolo umplut cu orez si alte herb) si scoici , avalone in engleza le zice...excelenta mancarea.

Si marea.....

Gradina cactusilor , acesta are 1000 de ani , doamneee....

Campul de rapita , floarea a carui nume il are si festivalul mersului.

Renumitele statui din lava , numite dol-haru-bang.

Cafea in castelul de sticla.

Cu sotul pe banca 5 min odihna...

Livada de mandarini, acestea sunt imense, dar acre si nu se maninca.

Startul in prima zi, eu ca de obicei traduc in engleza...si apoi ...la drum 20 km.

p

Parada , si eu tot in costum national , doar ca era cam frig...cu drapelul romanesc in mana.

In Jeju -do

Da, a fost a 12-a editie a festivalului international al mersului in insula Jeju , supranumita Hawaii-ul coreean. Am avut parte de o vreme excelenta, desi in ultima zi a inceput vantul sa sufle in rafale mai -mai sa ne dea pe spate. Acol e tara vantului si a ...femeilor. Sau mai bine zis e raiul barbatilor. Care sunt putini si tinuti in puf nu alta acolo. Ca pe o bijuterie...ha...ha...sotul cica sa ne mutam acolo....ar vrea el.

Pt sotul meu a fost prima vizita pe insula, in toata viata lui de coreean, eu am fost de multe ori...

Unu -zero pt mine.

Mi-am revazut prietenii din Japonia. Am mers impreuna cate 20 sau 10 km pe zi. Am cantat , baut soju impreuna, ras si facut poze , acest festival fiind ocazia de a ne revedea. Si nu numai Japonia, China si Burma(Mianmar), Rusia.

In prima zi este parada in centrul orasului unde primarul imparte tichete participantilor, sau ne cumpara el fructe , si alte minuni in piata orasului Seogypo. De acolo mergem la cina festiva unde are loc deschiderea oficiala. Acolo dupa ce servim masa si aplaudam performanta dansatoarelor pe scena, e randul fiecarei echipe sa aiba programul ei, muzica sau dans. La sfarsit facem o hora mareee.....

Si a doua zi ..pregatim pingelele pt a merge 20 km . In fiecare zi ruta difera. Pe malul marii ...sau pe cari de munte. Caci insula este una vulcanica, conul vulcanuli se vede rar din cauza cetei .Dar am avut parte de el tot timpul , senin si caldut.Am mers eu ca eu, dar sotul a capitulat, cazut la datorie...ha..ha ...A doua zi numai 10 am mers sa il menajez un pic.

Masa ce putea fi? Peste crud, scoici , sau carne de porc negru, ce numai acolo se creste. Fructe exotice desigur tot timpul sunt, mandarine, ananasi, mango, banane...ce cresc acolo.

In ultima zi care a fost libera pt noi, am inchiriat un taxi si...la drum . Am vizitat muzeul sticlei, ferma de cactusi, marea, si gradina sublima, unde te simteai asa de linistit , doamne ce bine era! Departe de griji si de toata galagia lumii.

Frumos acolo, au si ferme de cai si ponei, unde poti calari ...plimbari cu submarinul, cruise, barci cu motor sau jet boat, scufundari , tot ce vrei, bani sa ai ...pt toate si timp.

Si uite cu aceasta ocazie am petrecut luna de miere dupa 17 ani de casatorie in ...Hawaii .

La slujba

In curtea bisericii ortodoxe Sf .Nicolae din Seul in noaptea de Inviere. Lume multa, pestrita, greci,coreeni, rusi, romani, englezi, bulgari, si D-zeu stie ce alte natii. Frumos este sa auzi Hristos A Inviat! in atatea limbi si fiecare raspunzand pe lb lui.

Acasa cu oua rosii, salata beof si fripturica de miel, si desigur vin romanesc. Sotul meu si Cornel, un prieten la masa . Am mai avut si prieteni coreeni dar au ajuns mai tarziu la masa. Si placerea mea mare a fost ca s-au terminat toate bucatele , inseamna ca au fost bune nu?

Hristos a Inviat!

A venit Pastele , cu tot ritualul mai mult sau mai putin crestin. Ca ieri era Craciunul...si afara tanar tata!!!! ca in melodia aceea. Am facut sarbatorile aici, intr-o tara unde nu au nici o insemnatate, nu se intampla nimic . Imi aduc aminte ca pana sa merg la biserica aici, la o biserica oarecare, si sa vad ca acolo oamenii stiau de Paste, am zis ca ceva nu e in regula ori la mine ori la ei. Si am primit oua infasurate in celofan colorat, sau hartie creponata si legate cu snur la capete. Ne salutam , plecam acasa si...atat. Cum eu nu luasem de acasa vopsea de oua , m-am apucat si eu sa infasor la oua in anul urmator. Si cat mai duceam dorul la ce era acasa...

Oua rosii, cozonaci, friptura de miel, drob ,ciorba de miel, dar mai ales toata lumea care sarbatorea in familie, cu prietenii pt 3 zile. Dar am reusit sa gasesc biserica ortodoxa, am adus si vopsea de acasa , am vopsit ouale cu frunze de cucuta ca de patrunjel nu am aici, am primit si pasca de la sotia d-lui ambasador, care ne-a inviatat si acasa a doua zi la friptura si alte bunataturi. Ca doamna este moldoveanca si doamne ce pasca buna si sarmalute... vin , muzica romaneasca , dar mai ales eram intre noi, romanii. Vorbeam o singura limba, si ne-am simtit macar pt cateva ore ... acasa.

Si la biserica e frumos la slijba , in greceste, ruseste, engleza si un pic in romaneste. La sfarsit se sfintesc bucatele duse de credinciosi, se impart oua si pasca. A doua zi se face masa mare in curtea bisericii, barbeque...

Dar din pacate, nu mai avem abasador de trei ani, cei care lucrau la ambasada au plecat, iar cei noi nu si-au dat interesul sa ne salute macar, desi ne auzeau vb romaneste, nu le trebuie complicatii tocmai acum cand vor poate sa fie singuri aici in tara asta stranie pt europeni. Nu am ciocnit oua impreuna , nu ne-am urat Paste Fericit....eeee,,plebeii de noi nu merita un salut macar.

Nu e nimic, ei vin si pleaca , lasand nimic in urma lor, nici macar o amintire trecatoare, dar mica comunitate aici ramine. Si dragi romani din tara diminetilor calme:Hristos a Inviat!