Talantul este banutul care l-am primit in traistuta da le Dumnezeu inainte sa ne nastem. Ce coincidenta nu? talant=talent.
Toti avem cate unul , unii ne mandrim cu el, altii il ascundem in fundul traistutei. Ne e rusine oare cu el? Si nu pot crede ca cei ce comit crime au primit talentul de a ucide!
Ma intreb care e talantul meu, si realizez ca nu e greu. Este ceea ce mie imi place sa fac, ceea ce fac din inima , de placere si cu bucurie. Meseria de bucatar - cofetar am ales-o singura(desi ma gandesc ca voiam sa fiu agronom...)imi place printre cratite si oale, la concursul pe meserii am luat locul intai pe tara. Bucatar. Am lucrat in restaurant, de toate, bucatar, ospatar, barman.
Si mi-a placut. Am descoperit apoi placerea dansului popular, am reusit sa combin si dansul in viata mea, am luat de doua ori atestatul de dansator profesionist cu trupa din Neptun. Seara dupa programul de bucatarie mergeam la dansuri, pe scenele restaurantelor cu profil traditional. "Crama", "Calul balan", " Rustic" "Popasul caprioarelor", toate in Neptun. Nu simteam oboseala, dansam cu drag. Dansuri din toate zonele, dansuri pe care le invatam iarna...
Din pacate, nu am ales sa urmez numai dansul , la cererea instructorului ansamblului "Brauletul" din Constanta. Care a zis ca se vede cine danseaza cu drag , si cine pt bani...
Acum.... nu mai am tangenta cu bucataria decat acasa, gatind preparate coreene. De copt, mai fac cate o prajitura , dupa ce o sun pe mama i o intreb cum se face ! Io care am facut cofetaria....
Lucrez cu ...copii . Le predau limba engleza. Oare pt ca nu am reusit sa devin mama? sa am si eu puiul meu? Desi am crescut doua fete cucuiete. Care acum sunt mari... Ce diferenta , de la cratita la gradinita de copii...dar o fac si acum cu drag(desi uneori stresul si oboseala psihica ma fac sa ma simt obosita , sa ma enervez usor, atunci plec in excursie , singura , pe crestele muntilor cateva zile). Am si o reputatie , de profesor bun, ca predau intr-un fel comic, de fapt fac actorie, ha ha...nu e usor sa fii intre gagalici de 4-5 ani ce abia vorbesc coreeana, care plang dupa mama. Multi straini nu rezista mai mult de 2-3 luni...
Si oare cate lucruri nu fac? Merg la festivaluri unde traduc sau nu, si unde abia ma asteapta si la anul, spun ca veselia si exuberanta mea ii fac sa se simta bine. Optimismul si felul meu de a fi prietenoasa...(ei na ca ma laud cam mult !!! )
La tv...hmmm. Ma cheama ca invitat pt o emisiune si stau toata grila. Adica un an sau pana se termina programul. Si multi ma opresc pe strada, ma striga pe nume si stiu ca sunt din Romania. Ma imbrac taranca, cant si dansez romaneste... vorbesc si ii fac sa rada...simpli oameni ce spun ca optimismul meu si faptul ca stiu sa razbat prin viata zambind le da putere. Imi cer autorafe, ma invita la cate o sindrofie sau actiuni .M-au chemat sa fac parte din partid(ei na !asta nu e talentul meu, politica).
