Saraca zi de luni! Oare ce avem toti cu ea de o uram atat? Pt. ca s-a nimerit sa fie prima din sirul celor 7?...
Apoi gasim tap ispasitor pt. proastele noastre dispozitii.
Un sir de evenimente tragice m-au intors pe dos si toata lumea mea parca nu isi mai gaseste echilibrul. Ce se intampla? Atata ura si dusmanie in jur , omoram in numele cuiva ,ca sa sa gasim acoperirea pt faptul ca suntem simpli criminali odiosi ce vrem sa fim numiti eroi!
Nici eu nu stau prost la capitol probleme personale. Si ma apuca crize de panica , disperare si nu mai vad luminita aia de la capatul tunelului... Mi-e frica sa spun cuiva ceva, ochii tuturor sunt atintiti si urechile ciulite la marile crime ce au aparut in lume. Ce conteaza drama mea personala fata de ce se intampla pe alte scene din lume unde se joaca marile drame?
E luni, ziua
mea libera. Dar e inceput de saptamina , cand toate problemele legate de acte,
de banci, de institutii , adunate in weekend, se dezlantuie asa …de dimineata.
Nici nu apuc sa pun ibricul de cafea ca telefonul ia foc, toti incep tiradele.
Asa ca imi vine sa o iau razna. Parca se termina saptamina, si nu au timp sa se
manifeste, mama ei de zi de luni si de viata.
Ma apuca
disperarea si ies din casa incercand sa rezolv cate ceva. Afara ploua, imi
amestec lacrimile mele cu cele ale cerului si ma tarai printre lume. O iau spre parcul de pe muntele vecin , sa
fiu singura zic eu, sa nu ma mai prefac ca imi e bine azi. Ganduri tulburi,
tristeti vechi si noi , inerc sa inteleg unde am gresit de am ajuns in situatia
asta ce imi pare fara iesire.
Nu ma pot intoarce si sa desfac ce e facut . Imi
iau creierii foc de atatia:”daca”. Oare ce sa fac? Acum incotro?
Suna
telefonul si e fata , oare ce o mai fi?ce mai e de plata? Dar ea vrea sa vada
doar ce fac, cum ma simt. Presimtea oare ca sunt in mare nevoie de o voce ce sa
nu imi ceara doar bani??
Imi aduc
aminte ce am citit acum 2 zile pe fb: “ – Nu am inteles niciodata de ce pleaca
cei care pleaca. Probabil undeva ii asteapta cineva. Acel cineva are mai multa
nevoie de ei decat ar avea o mama, un tata, un fiu, o fiica, un prieten…Stam si
asteptam sa ne vina randul, un rand fara logica, fara sens, fara vreo regula
evidenta. Da , stam la o margine de lume si asteptam sa ne vina randul. Stau la
rand si ma dor mainile . Bagajele sufletului meu imi sunt prea grele, sunt
pline de dor.”
Asta
sa fie oare ? O asteptare la randul cel ce duce spre neant sau o alta lume?Cei
ce au murit in atentatele din Paris , sa nu mai zic de cei ce au murit la clubul Colectiv, sa fii asteptat la rand? Sau
poate ei au sarit peste rand, au intrat in fata.
La cate
ganduri negre am , nu pot sa nu imi aduc aminte . Si totusi , printre lacrimi
si picaturi de ploaie, vad un mesaj trimis pe mesager.
Deschid si
citesc cu greu, …rau ma dor ochii ma dor…”Always remember to be happy and
smile, because you never know who`s falling in love with your smile. Good
morning and welcome to a new loving and brighter Monday God has made.”(Tradus: aminteste-ti
sa fii mereu fericita si sa zambesti, pentru ca nu stii niciodata cine se va
indragosti de zambetul tau. Buna dimineata si bine ai venit intr-o noua zi de
LUNI , plina de iubire si luminoasa ce Dumnezeu a dat-o “). Randuri scrise de
Jerry , un nou venit in lista mea de amici.
Auch !!!! Oare cum de mi-a trimis tocmai azi acest mesaj, cand incep sa
urasc ziua de luni???
M-au purtat
pasii printre frunze ude pe alei de munte, ascultam ciripit de pasari, vad un
nene ce cobora si imi zambeste privindu-ma drept in ochi…Si o tufa de azalee
zambeste cu flori roz printre frunze galbejite. Hmmm…
E luni ,
ploua si cad frunze sub pasii mei. Si totusi cineva se gandeste sa-mi spuna ca ziua
de luni merita traita asa cum e , si sa zambesc printre lacrimi .
