Pe cand ne trezim noi , cei 7 iezi cucuieti de nepoti, soarele e destul de sus. Liota la parau sa ne spalam, mancam cate un blid de lapte cu mamaliga sau ce ne-o pregatit bunica si ...ce ne facem fratilor? Unul trebe sa mearga la mosu cu pranzul. Tinem sfatul al mare si hotaram care sa mearga tocmai la Zapode. Cum nu cunoastem toti drumul, e departe si trebe si mana de lucru, mergem mai multi plus bunica.
Asa ca luam traista cu merinde, furcile in carca si picioarele `n spinare....E frumos , tare frumos acolo, mergem peste fanete, unele cosite, altele baltate de curcubeu de flori, ne odihnim la umbra unui stejar mare. Si iar la drum, urcam mereu....trecem de un tau, cu frica mare de serpii ce stateau intinsi la soare. Ajungem la mosu , care se hodinea...batand coasa.
Apoi atata drum ne facu si noua foame, mancam cu totii din ai straita cu merinde. Mamaliga rece, branza de burduf, ceva zama de fasole la cantzarola, o ceapa rosie zdrobita.
Mosu trage un fum apoi si se pune sa atipeasca un pic. Dau ochii roata, Doamne! cat a putut cosi mosu! un om uscativ , cu parul alb, cu palme batatorite de atat coasa si alte treburi "marunte". Ne apucam sa scuturam brezde, sa se ushte fanul ca trebe facut capitza. Eram acolo, sus calcand fanul pe capitza, eu si cerul senin de vara. Apoi coboram incet cu totii cautand hribii prin tufe in drum spre casa.
Cosea mosul iarba, pica pala dupa pala in urma coasei, mirosea asa de frumos...flori si iarba . Batea mosul coasa de rasunau vaile...
In zilele poioase, mosul facea berbintze, pt pus branza de burduf. Doamne ce branza buna facea bunica , ce bine se pastra in berbintza din lemn de brad si ce aroma avea...Veneau oameni din alte sate sa comande si sa cumpere de la mosul. Apoi veneau cu vacile ...ca avea mosuil si un taur zdavan de prasila.
Dar oare ce nu facea mosul meu? Niciodata nu era podul fara fan, cotetul fara 2 porci, poiata fara 2 vaci, vitei si taur.Sa nu uit de turma de oi ce era la munte vara si unde mergea si mosul cate o luna.
Avea toate aranjate , le stia cu ochii inchisi si rau se supara de nu puneai unealta la locul ei.
Duminica , il gatea bunica fain pe mosul, cu camesa cusuta , si mergea mosul in sat , la sfatul batranilor.Acolo unde se facea hora, si era si birtul.Si unde mai mergeam si noi sa ne uitam sub poalele fetelor cand se invarteau in hora si ne tineam dupa tinereii ce le mijeau mustetele. Pana venea nenea cu inghetata la lingura...
Seara, mosul meu ne povestea cum era in razboi, de ce oamenii lasa capitze pe camp sa le dea foc in caz de invazie ...dar mai ales mosul canta. Colizi, cantece din razboi, si cantece vechi de cand e lumea lasata. Canta frumos musul meu...Si adormea , in patul inalt de paie , nici nu se vedea din spatele bunicii.
A venit la nunta mea , tocmai in Mangalia, asa ..taran. Nu i-a fost niciodata rusine de costumul lui, de camesa cusuta cu cheite si de itarii albiti la parau.Cara desagii cu slanina, si berbintza cu branza, la copii si nepoti.
Asa a fost Florea Surdului de pe paraul Strambului. Asa a ramas in sufletul si in amintirea mea. Oare cate nu sunt inca de spus despre el? A carui mama a fost eroina( a mea strabunica) , crescand 12 copii si pe care zicea mama ca o iubeam mult.
Nu se mai aude cutea pe coasa, nu se mai simte mirosul brezdelor"rapuse"de mosul. Asa au ramas toate, necosite sunt campurile, goale sunt poietele, rugina e stapina ustensilor de facut berbintze. Ca el, Florea Surdului e plecat departe...si priveste trist la ce a ramas din mostenirea lasata.
De cate ori merg acasa , il caut printre brazii ce acum sunt mari, prin faneata cu iarba pana la brau, in cotetul daramat,... dar stiu ca il voi gasi mereu acolo, sub nucii plantati de el pe coasta , in spatele casei , sa-i aiba la capatai de-a pururea.
