Festival

....Doamne ce scurte sunt zilele acum! Ma tot gandesc ca nu mai au 24 de ore, sau pamintul a intrat in secolul vitezei. Nu am timp de nimic. Si ce e mai rau e ca viata sociala s-a redus la minim. Nu tu concerte, teatru, filme, intalniri cu prietenii... Dar mi-am luat inima in dinti si intr-o vineri am zis ca tre sa mai fac ceva sa imbunatatesc calitatea vietii. Si am hotarit sa merg la un festival, in Incheon.
Pe un soare torid, am ajuns acolo, luat bilet de intrere si dau s aintru. Nu! zice , strainii intra pe acolo. Vad o poarta :"foreigners". Intru si ...ma uit de ce ma filmeaza, mare talent is ma gandesc. Dar realizez ca era pt. febra porcina , imi lua temeratura. M-am simtit discriminata, adik ce numa foreigners au gripa? Am vrut a ma descarc de nervi , dar nu merita sa ma obosesc. M-am intalnit cu doamna Andrei , de la ambasada, si hai sa vedem cine a venit din Romania , la pavilionul arta ceramica.

Dupa mari discutii organizatorii ce nu voiau sa ne dea informatii, de parca d-l ceramist ar fi fost spion protejat si noi mafioatii, am reusit sa ne intalnim cu el. A fost plecat dupa ceva materiale. Da, frumoase exponate, cultura Cucuteni, si acolo incepuse o lucrare, un corp uman( de coreeanca cred ca avea picioare scurte si groase). Coreeni erau interesati pt ca nu se lucra cu roata olarului , ci manual.

I-am urat sedere placuta , caci va fi aici pt 80 de zile cat tine festivalul. Si eu am inceput sa dau roata. Fel si fel de pavilioane: teddy bear, robotica, sere cu flori, plus coltul rezervat altor tari. Aici am vazut un teatru de papusi pe apa (Vietnam), si pe alta scena se dansa in ritmuri de tango argentinian, samba, si alte dansuri latine. Dar deliciul a fost dansul din Polinezia insula Ratatui. Si sunt sigura ca nu eram singura care ma intrebam daca tipa ce se scutura de ziceai ca e electrizata are sau nu ceva sub prosopul ala legat pe sold. Si baietii aveau un sortulet de stuf , si m-am facut ca am scapat ceva pe jos sa vad de e tot ce il acopera.

Doamne , dar ce prostie, pai suntem in Coreea, nu se poarta nudismul aici.Am vrut sa filmez , dar uite ca nu mai am baterie la camera. Si hai la film, tridimensional. Mi-au dat ochelarii de cal , Ma asez pe scaun si astept. Incepe cu un mini show de magie. Ei nu-mi trebe ochelarii pt asta. Dar incepe filmul. Trag ochelarii la ochi de pe cap si ma uit....ma uit...si nu pricepeam de ce vad dublu. Ii ridic pe cap, tot dublu. Ei la naiba cu tehnica lor. Se gata filmul si dau sa-mi iau geanta , stupoare ! Ochelarii de cal erau pe geanta! Pai cu ce naiba am vazut eu filmul? OOPS! Pipai pe cap si dau de ochelarii de soare. Doamne radeam de una singura...ha ha ha. Vazusem un film tridimensional cu ochelarii de soare!!!!

Intru la teddy bear. Ursuleti mai mari sau mai mici. In diferite tari si diferite ipostaze. Nu putea sa lipseasca Dracula nu? Vad un afis : RUMANIA, DRACULA. Mai dar nici numele tarii nu stiu sa-l scrie. RUMANIA. Am intrebat dar studentii ce erau acolo habar nu aveau. Si nu e singura data cand il vad scris asa. La roboti , ce sa vad? Musca si cosas roboti ! printre alte insecte. Si fel si fel de pavilioane, arta moderna, m-a pictat computerul in 3 min . Mai ceva ca Picasso. Interesant. Dar sincera sa fiu iti trebuie o zi poate mai multe ca sa vezi tot ce este acolo. Poate o sa mai fac o vizita, in aceste 80 de zile cat tine festivalul acesta.

Festivalul

Bine ati venit la Festivalul Valea Gurghiului, Valea Regilor!
Un festival ce cuprinde toate satele scaldate de apele Gurghiului , anuntat cu banere si reclame prin ziare. Am avut sansa sa fiu acasa in Romania si sa fiu acasa la ai mei acolo pe valea Gurghiului si nu puteam sa ratez ocazia, nu?
Mai ales ca era prima editie.....Am vrut sa vad cum se poate ajunge acolo si .. ..am urcat in microbuzul anuntat de primaria orasului Tg-Mures ca va face legatura cu platoul unde se tine festivalul, in satul Ibanestii de padure. Am ajuns in apropierea parcarii, multe masini , de la vechile Dacii si IMS-uri pana la cele mai noi tipuri de mertane sau alte masini aduse de afara. Am mers pe jos prin cateva balti si pietroaie, las ca inca nu o ajuns sa paveze drumu` zice cineva. Am urcat pe platou ...acolo zarva mare. Se tot pregateau se aranjau, ca am aflat ca va veni prefectul si ministrul Nicolaescu. Nu-i bai zic ca-i las loc pt toti. Si incep sa dau ocol. Mi-au atras atentia camerele aranjate in stilul fiecarui sat. Pana si podul Hodacului a fost construit in miniatura .Deci erau acolo tinda aranjata, bucataria cu fiteul si cosarca cu lemne, camera cu razboiul de tesut, cu vartelnita si...no ca am uitat cum ii zice , unde se pune pt tesut, lada de zestre,...totul asa cum stiam ca este casa bunicilor. Si mi-au dat lacrimile. Lipsea vocea bunicii ce ne chema la un blid de frecatei. Si tot plimbandu-ma ...uite ca au venit si invitatii. Ministrul si prefectul judetului, regele Mihai nu a putut veni, dar a delegat pe cineva in numele lui. Regele are acolo in Lapusna o casa de vanatoare. Si au fost intampinati cu pita si sare. Apoi o taiat funda la podul Hodacului. Si a inceput sfintirea Troitei,de un sobor de preoti. Si...muzica buna pe scena cu Nicolae -Furdui -Iancu, Sofia Vicoveanca, Veta Biris si alti interpreti indragiti. Plus ansamblul de dansuri Hodaceana si Hodacel.
Dar din nefericire, oamenii au uitat sa mai joace. Preferau sa asculte muzica si sa infulece mititeii sau puii pe gratar si sa goleasca halbele. Eram singura care ma chinuiam sa fac gauri in glod cu tocurile de la sandalele fandosite ce le aveam. Dar usurel s-o mai prins vreo cativa in hora ce o invartea cu maiestrie Sofia Vicoveanca. Am ras si plans de bucurie, am vorbit cu solistii, facut poze multe si topait cat am putut. Dar am vazut si un concurs de taiat bustenii cu drujba. Si am pus blidu` sa primesc si eu o portie de mamaliga facuta la ceaun acolo.
Am vazut si frumoasele viori facute de maestrul Gliga , si fluierele , scultura in piatra , plus cazanul de tuica alambicat ce prepara renumita palinca(pe care am gustat-o desigur). Ar fi fost bine desigur daca ar fi fost actiuni ce sa implice lumea mai mult. Alte concursuri , pt simplii oameni prezenti acolo, sa plece acasa cu amintiri de neuitatat.
Am mai fost in Romania dar din pacate nu in perioada festivalului de pe valea Gurghiului. L-am prins pe cel din Tg-Mures. Despre care voi scrie data viitoare.

WELCOME TO JAPAN !

WELCOME TO JAPAN! asa spunea stewardesa. Prima mea vizita aici , in tara soarelui rasare. Ma uit in jurul meu...oamenii arata la fel, mititei, cu ochii ca doua linii paralele. Doar cei tineri sunt diferiti, au niste coafuri asa de traznite si haine fistichii de nu te plictisesti de monotonie .

Pai ce cautam aici? Walking Festival pt. 3 zile in orasul Higashi-matzuyama. Mergem ...sa mergem. Am luat trenul si am colindat tara. Spre seara am ajuns! Foame cat cuprinde, ne-am oprit la restaurant. Am mancat cu totii, ceva japonez, cam scump. Si hai spre hotel. Bezna...lume pestrita ca deja europenii erau acolo. Ajungem la hotel, ca sa aflu ca ....nu mai am camera. Un musafir neanuntat ce n avea camera rezervata. Pai si io unde dorm fratilor am zis? Pt ca acolo camerele de hotel sunt mici nu ai loc 2 daca e camera de single. Am unde zic colegii, in ...sala de sport! Wow! Ceva nou, platesc hotel si ajung la sala de sport. Nu-i bai, suflet mare sunt asa ca la sala cu mine. Si sincer nu mi-a parut rau ca am dormit acolo, cu 70% din grupul nostru. Doamne! parca eram in tabara. Cat era de mare sala aia era plina de ibuluri , adik saltele groase pe care se doarme in Asia. Si lumeeeeeeee.......majoritatea japonezi veniti din toata tara pt . festival. Majoritatea in varsta. Dusuri aveam afara, adik casute de dusuri. Ne-au primit in marea familie cu ceai verde si prajiturele. Numai ca stingerea era devreme. oricum era tarziu asa ca ...la somnik.

Bum , bum-bum....ma trezesc buimaca, plina de fulgi, bezna afara, a intreb ce o fi? E invazie de extraterestrii? Nici vorba. Japonezii erau in miscare, mergeau cu zecile spre dusuri, sau afara , ca ei aveau in plan traseul de 40 de km si trebuiau sa plece devreme. Asta da , nu ca noi, 10 sau cel mult 20 km. Si ma uit la ei, de la 60 la 80 de ani.

Ne adunam in piata de unde se pleca, nu trebuia sa intrebi unde e ca te ducea suvoiul de lume. Pe scena se tot vorbea ceva. Si lumeee...de numa. Sa ne potolim foamea nu? Si am gasit acolo o coirba ce semana tare mult cu ciorba nostra de cartofi. Si bulgari de orez cu gust de peste. Orez sarat , ca la noi acasa ,o bunatate. Am pornit si noi . Cu Adrian din Elvetia, Pedro din Belgia si multi alti prieteni din toata lumea. Am colindat orasul, am iesit pe camp , pe dealuri... de 20 km . Adrian ne invita la o bere si branza, plus ceva tuica de pere made in tara lui.Spre seara ne-am intors in oras. Franti de oboseala dar fericiti . Si ca sa fie tacamul complet ne-am facut rezervare la masaj. Cum toti eram afoni la a vb limba japoneza....sa murim d eras nu alta. Pai ce masaj sportiv? Ca acolo e spital zic ei. Cum? Da se face masaj celor ce vin cu trimitere de la doctor. Am gasit un tinerel ce stia bine engleza. Dar ...eu si inca vreo doi am avut parte de masaj, ca la doctor, excelent. Si uite asa , fericiti si relaxati ne-am intors la marea noastra casa si familie. A doua zi m-am imbracat in costumul meu frumos si ....la drum iar. Dupa ce am servit ciorbita. De data asta am fost cu un grup de fete japoneze, ce mi-au dat sa maninc din ceea ce le-a pregatim mamica lor. M-am minunat cata minutiozitate au pus in a aranja tot , elegant, colorat, ce arata delicios. Si a fost delicios. La intoarcere am baut bere Asahi, la halba, o bunatate, poate si pt ca dupa atata mers pe caldura aia pe coclauri, pe alt traseu, mi s-a parut extra. Numai ca dupa vreo 2 halbe de bere eram asa de vesela.... Si am colindat pe acolo, am cumparat pere malaiete, ce dor imi era de ele. Am pictat si desenat cu copii ce mi-au dat seminte de flori impachetate f frumos. Si in drum spre casa am dat peste un alai de gheise , si muzicieni, tot orasul era in festival. Am colindat cu alaiul toata ulita principala, am ascultat un show de tobe , am vazut teatru de papusi, totul era pe strada. Radeam si palngeam de bucurie. Dansam cu ei. Si am gustat ceva frigarui ca pe la ei. Bune....

A treia zi, iar pe drum, de data asta 10 km. Si era frumos ca in fiecare zi era alt traseu. Am vazut pe stadion un meci de baseball, asa cum era acum 100 de ani, caci sarbatoreau aniversarea in ziua aceea. Si o frumoasa expozitie de crizanteme, o minunatie de culori , fel si fel de soiuri. O mini piata unde am vazut cartofi dulci cu miezul mov , si tot felul de alte zarzavaturi. M-au servit cu acei cartofi copti, buni tare. Cand am ajuns in oras iar, ...hei-hop, hei-hop! Ce o fi oare? Ajung acolo si ce vad?

Carau in spate o lectica unde sedea un Budha mic. Sau ceva ce semana cu el. Si am inteles ca este ocrotitorul orasului. Strigau ceva si inaintau in acel ritm, fiind imbracati in robe si ....chilotei. Desigur ceva traditional. Am avut marea placere sa fiu invitata sa car si eu acel zeu. Wow! era greu , ca trebuia sa urmezi ritmul. Dar ma simteam asa de bine! Eram in domeniul meu, dans, muzica , distractie.

In piata au inceput sa defileze toate formatiile celor ce au participat la acel festival. Si apoi un spectacol frumos, dansul papusilor, al gheiselor....Nu ne venea sa plecam. Dar a venit si despartirea.

Mi-am facut noi prieteni acolo. De la care primesc vesti , carti postale si mailuri si acum. Ultima zi am vizitat Tokio. De una singura. Si cum nu prea imi permitea timpul sa vad multe in acel imens oras, Am ales sa ma urc in cea mai inalta cladire, unde era un frumos parc , spectacol cu pinguini , foci si maimute, si un minunat restaurant la ultimul etaj. De unde am putut vedea cel putin o bucata din Tokio. Si ca sa nu plec fara sa gust sake cer un pahar. Ma intreaba de care. Pai ...de sake. Si mi-au dat sa gust vreo 30 de feluri de sake! asa ca...nu mai avea rost sa cer nik! Si am servit un bufet cu tot ce am gasit traditional.

Am ajuns la hotel ultima, erau sa plece fara mine...pt ca m-am ratacit! Si cum avionul nu sta dupa mine....dar am ajuns in ultima secunda, noroc ca am facut roaming la telefon.

La aeroport, cu totii, cu un geamantan de impresii si amintiri placute.