Concediul

..... Demult nu am mai fost in concediu cu familia sau macar cu sotul. Dupa ce e de numai cateva zile nici acelea nu-s odata. Si uite ca in vara asta intr-o sambata , mi-am luat jumatatea de mana si hai la autogara. Ca o sa gasim noi un autobuz sa ne duca undeva departe. Si dupa un drum de aproape 7 ore(aglomeratie , inca e vacanta si soare asa ca ...la mare) am ajuns la Seok -cho. Pe coasta de est. Dar am urcat la munte , e mai racoare .Muntele Seorak , la 20 min departare de mare. Cum era deja tarziu, si morti de foame, am mers la masa... wow ! peste fript pe gratar . O bunatate. Si apoi am incercat sa dorm, dar era sambata seara ce naiba. O harmalaie afara , de am zis ca-s in Seul . Si cum fara bautura nu se poate , vreo 2 fete erau lemne , si faceau vocalize pe la 3 dimineata. Ei . Gata zice sotu hai ca-i 11 ! Ma uit afara...innorat. Of, zic. Dar ce e cu linistea aia? Si cum era dat drumul la tv aud imnul. No , aici astia pun imnul la 11 la tv! Si ma uit la tv..tic..tic a fost ora 6 ! Il omor zic eu. Dar a avut o scuza , ceasul din camera era ora 11! Ce sa fcem? Am mai atipit. Macar sa s edeschida restaurantul sa halim ceva.

Si ...sus! La cascada, apoi cu telecabina. Aer curat , racoare, prin padure, ciripit de pasarele , veverite, Sa tot stai sa nu mai pleci.

Dupa amiaza hai la mare zic! Si ne-am dus pe malul marii, apa rece. Asa ca ne-am dus in piata . Doamne ! peste si iar peste, inotau , sareau, in bazine. Crabi imensi, piciorongati. Scoici de toate marimile. Vii ce sfaraiau pe jaratec. Caracatite umplute, creveti , bureti de mare. dar ce nu era. Ne-am urcat la o terasa si ....vineeeee!!! Crabul imens ce a fost pregatit la abur. Ce fain e sa vezi piata de acolo. Vanzoleala , strigatele si comertul stradal.

Satui si obositi hai la munte iar. Acum eram singuri in tot motelul. Liniste ,totala. Dimineata devreme , la mareeee!! M-am balacit , desi marea era adanca chiar de la mal. Nu te putei zbengui , ca te tavaleau valurile de numa. Si geamandura la 2 m de mal. Intindeai bratele sa te faci ca inoti si....prrr! fluierul tipului extra bronzat din turnul de paza. Si ca sa nu ma ia salvarea, ca pielea mea semana deja cu crabul de ieri dupa baia de aburi, am zis ca e bine sa dam o tura prin oras.

Am vazut farul, si un sat in care si-au facut case cei ramasi aici dupa razboi , cei din nord adica. Numai ca multe case erau parasite. S-or fi mutat sau nu au avut urmasi....

Si ...du-ne acasa mai autocar! Spre seara eram acasa. A fost o mini vacanta, in care ne-am gandit ca ar fi bine sa mai iesim din barlog si sa facem astfel de escapade.

Ca am cam inceput sa creasca colacul din jurul mijlocului. Si lenea sa se instaleze.

Vointa daca este , se poate gasi un pic de timp si cu un buget minim sa evadam din cotidian si stresul marelui oras.