luni, 8 noiembrie 2010

Credinta

De multe ori imi pun intrebari despre credinta. De mica mergeam la biserica, bunica ne vorbea despre biblie, pilde si invataturi. In Romania ne nastem in credinta ortodoxa, suntem botezati de mici.
Dar uite ca intrebarile nu-mi dau pace. Stand si judecand , eu , cu mine, in lumea asta ne impartim in 3 feluri: credinciosi, atei , mistici.
Daca citesc in dictionar cuvantul credincios: care crede in existenta lui Dumnezeu si se conformeaza practicilor religioase.
Ateu:cel care neaga existenta lui Dumnezeu sau al altei divinitati.
Misticism: conceptie ideologico-idealista asupra lumii, la baza careia sta credinta in existenta unor forte supranaturale cu care omul ar putea comunica prin revelatie , intuitie, extaz, mistica.
Definitii ...pe care le iei ca atare sau le intorci pe toate fetele.
Atei am fost invatati in era comunista, desi se mergea la biserica, crede in ceea ce se poate explica stiintific, in stiinta , era ce auzeai la scoala, erai educa ca atare, ma straduiam sa devin o baza de date stiintifice, care imi vb ca nu exista nimic in afara a ceea ce vedem, ce putem explica , ca cerul e atmosfera, cu norii si fenomenele specifice. Ca Raiul e pe pamint, in afara lui nu exista nimic, in cer si pe nori nu zboara ingeri , ci avioane.
La biserica mergeam, ascultam slujba,pupam icoanele, mai ziceam cate un Amin. de Paste eram afara cu gashca de prieteni, povestind pe dupa biserica. Dar rar ne puneam intrebari daca intradevar credem in El. Mergeam ca asa se mergea... Se bateau in cap 2 idei , 2 cuvinte, cel de ateu si cel de credincios. Eram intre sau pe nicaieri. caci in suflet , si nu in minte nu era nimic. Nu avea cum sa fie. Ne bateam joc de cei ce vb de a fi credincios, in adevaratul sens al cuvantului.
In scoala la Constanta , am intalnit o colega, ce mergea la biserica baptista. Am fost si eu cu ea odata...si acum mi-a ramas vie in memorie slujba. Dar ea vb de Isus altfel , nu cerea sa o aprobi, nu ii pasa ca o barfesti. Era altfel. Mai calma, mai ingaduitoare si saritoare sa ajute. Iti vb de iubire, si ma intreb cati stiau la ce se referea ea... Dar am fost acolo si in acea zi se botezau cativa. cantau asa de frumos, am inceput sa plang fara voie. Ma uitam cum pastorul ii baga in bazinul acela , erau imbracati in robe albe...Nu m-a fortat nimeni sa mai merg sau nu, nu mi-au vb de religia lor(de parca nu ar fi acelasi D-zeu). Si asa nu am uitat nici acea slujba si nici pe Luminita.
De atunci am inceput sa ma intreb de ce noi crestinii ne uram unii pe altii...ne aruncam vb grele, ca adevarata credinta e mea ...ba nu ...a mea...Uitam ca una dintre porunci e sa nu judecam si sa ne iubim unii pe altii?
Misticismul, hmmm... In timpul slujbei de la biserica baptista , toti se rugau, cantau, plangeau unii, ridicau bratele catre cer. Noi , cei de "dreapta credinta"ii catalogam mistici. Ca picau in extaz...ca spuneau ca au legaturi spirituale cu EL. Ca ne bateam joc de ei e putin spus. Adevaratul Rai e pe pamint, de ce sa nu ma distrez acum, sa beau, sa ma simt bine, sunt tanara, plina de viata, ce, asta inseamna ca nu-s credincioasa? spune in Biblie sa nu bei? sa nu asculi muzica sau sa nu mergi la discoteca?erau intrebari ce le puneam...si desigur orice raspuns primeam il intorceam in favoarea noastra. Dar am inceput sa-mi pun intrebari...am sau nu dreptate? Luminita mi-a zis:nu scrie sa nu bei, dar sa nu te imbeti da. Si nu cotrazicea pe nimeni ea.
Oricum , inceputul a fost atunci....ca de atunci au urmat multi ani, in lumea asta a "credintei " in care iti este permis orice, in care preotul vrea in guvern , sa-i pupe mana guvernantii si sa faca un pic de politica, biserica e doar pt duminica nu?cateva slujbe citite si un Amin. Noi, cei ce credem , ii vedem acolo si ne umplem de credinta ca tara merge unde trebe. Doar Cel de Sus ne reprezinta. Prin ei.
Acum , incerc sa gasesc ...lumea mistica. Sa ma bucur de miracole ce nu au explicatie stiintifica, sa cred ca ruga mea personala si cantarile mele le aude cineva ce, e acolo printre norii aceia stiintifici, ca EL va vorbi cu mine. Ma catalogheaza mistica, ca-s dusa ...cu capu`. Nici o pb. Nu sunt prea tanara sa ma "pocaiesc" acum? sa ma bucur de acest rai ce e pe pamint?
Libera expresie e doar pt unii , restul raminem in afara legii.

2 comentarii:

  1. Uneori fiecare ne punem tot felul de intrebari ,despre dumnezeu ,viata ,credinta.Dumnezeu este in inimile noastre,este speranta noastra.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu exista bucurie mai mare decit sa citesti Biblia si sa incerci sa intelegi ce vrea Dumnezeu de la noi.
    Aceea e nasterea din nou a omului, cind cel vechi si nepasator dispare, si se naste altul nou care implineste cuvintul Domnului si nu se abate de la calea ce-a dreapta.

    RăspundețiȘtergere