Suna ceasul...hmm desteptarea ca e atata de lucru...desi e sambata trebuie sa merg la servici. Trezesc fetele, le spal, le imbrac. Cea mare pregateste geanta pentru scoala. Cea mica are doar 5 ani, deci va sta acasa. Noroc ca mini-fabricuta unde lucrez e aproape de casa. Dar azi e program scurt pana la 13.
Ies afara sa vad cum e vremea..wow e o minunata zi de primavara, e caldut , soare... numai bine sa las prichinduta afara sa se joace. I-am dat papusica ei preferata si am instruit-o bine, sa nu plece din fata blocului, are acolo jucarii ...sa se joace si vor mai veni si alti copii. Ma uit la ceas...auoleu tre sa alerg. O pup si ...picioarele la spinare.
Incepe lucru, dam din maini, dam din gura, o gramada de muieri suntem acolo. Dar gandul imi este la fetita, ce o face, sa nu iasa in strada ... dupa 2 ore avem o mini pauza de o cafea. Fuga acasa. Ajung in fata blocului si... si... nu e fata!!! Incremenesc. Ramin intersiza , apoi ...Doamne ce sa fac? unde o fi??? incotro sa o iau??? Eram disperata. Alerg la servici , anunt seful ca mi-a disparut fetita si ma duc sa o caut.
Ies in strada si??? dreapta, stanga , inainte, inapoi....incotro???
Ma duc la Gabita , care era acasa cu fetita ei. I-am zis printre lacrimi ce am patit. Eram nebuna ce mai !
Avem chiar acolo un birou al cartierului nostru. Ne-am dus acolo si in coreeana mea de "balta" le-am zis ce problema am. Au spus ca vor anunta prin megafon de fetita , sa le spun cum e imbracata. Era o mica scufita rosie, in ziua aceea, plus papusa.
Nu ma puteam concentra...ce va zice sotul, de soacra nu mai zic, vecinii, ....mai ales ca-s mama "vitrega"...mastera o alungat-o de acasa!!!! o fi exterminat-o !!! nu ....Doamne unde o fi???
Dar ce bine e sa ai prieteni! Saraca Gabita, a lasat fetita ei cu vecina de jos, si a propus sa impartim cartierul, dupa ce m-am mai potolit un pic " Hai mai , cu picioarele ei scurte cat de departe crezi ca a mers?" Daca a rapit-o careva zis io?
Oricum am luat la rand strazile, ce erau paralele ....Gabita pe una , eu mergeam paralel, ne intalneam in capat si...nimic!!! Disperarea urca spre cote maxime.
Si strigam numele fetei....si cautam o mica rosioara....dar...acolo printre picioarele lungi pantalonate sau inciorapate vad o mica gomoloata rosie ce taraia o papusa dupa ea si plangea :"omaaa....omaaaaa......""
Am strigat...am tipat ...m-a vazut si toata fata ei cea mica s-a umplut de un zambet mareee: omaaaaaa.....Eu ...imi venea sa o omor, sa o ...strang la piept ...sa...nu stiu ce !!!
dar i-am sters lacrima , am luat-o in brate si am plecat spre casa, pe drumul paralel , unde era Gabita, care s-a bucurat ca am gasit-o. Dar eu???
Am intrebat-o unde a fost , cu cine a plecat de acolo, din fata blocului...ea saraca a luat-o incet dupa mine cand eu alergam spre servici, si cum eu disparusem in cladire, ea a continuat sa mearga....timp de 2 ore.
Numai o mama poate sti(fie ea si vitrega ca mine) cum e sa nu gasesti copilul....cate ganduri si cata disperare e in sufletul ei.
Intr-o tara straina, abia buchisand limba , cu legi si relatii familiare diferite, doar dragostea te poate tine , dragoste fata de puii ce ii am in "cuib"...fata de sot...
Si zambetul ei fericit cand m-a vazut...nu-l voi uita niciodata, mi-a raspaltit efortul si stresul prin care am trecut atunci...
A fost ziua mamei...ziua mai e in FIECARE ZI !!!
De multe ori ,ma gindesc ,cum ai putut rezista atita timp,intr-o tara straina ,la capatul pamintului,cu o limba tare incurcata,dar cred ca asta a fost rolul tau ,pe aceasta lume,sa cresti doua suflete,singure ,sa le fi mama.Bravo draga Jeny multe femei ar trebui sa invete de la tine.
RăspundețiȘtergere