Un om...

Oare cati oameni nu intalnim noi in viata noastra?Oameni ce vin si pleaca, unii intra in viata noastra frumos, aduc primavara cu zambetul lor, altii intra cu picioarele calcand peste sufletul nostru. Unii isi pun amprenta pe viata noastra, ne shimba destinul. Altii trec ca o adiere de vant .
O simpla melodie a fost deajuns sa imi readuca in memorie un om! Un om ce mi-a inspirat dragostea de frumos, de traditiile noastre , de dans mai ales. Si eu care credeam ca jocul sau dansul popular e pt ...aia de la tara!!!
Pai da! Ca doar nu mergi in discoteca sa bati batuta si sa invarti hora. Acolo daca vrei sa fii regina , te fatzai frate , te scuturi, te batzai...Eeee, acolo la noi in Mangalia toata vara urla muzica in discoteci , pe faleza, sau prin hoteluri.Am reusit sa fiu si eu regina serii luand premiul intai la dans. Si totusi...daca mergi la nunti, petreceri, cam stai pe banca de nu stii sa sa fii un pic...taran! Adik sa joci frate asa... ca pe la noi.
Si uite ca a fost cineva ce a reusit sa-mi insufle dragostea pt dans . Sa ma faca sa iubesc dansul , ce a devenit de atunci pasiunea mea.
...Si aveam 17 ani, cand am ajuns in sala casei tineretului din Mangalia. Cu ea, cu Nela prietena mea ce facea parte din ansamblul de dansuri. Vad si io din sala zic cum se topaie , gandeam eu. Dar se pare ca a fost doar un gand, caci cel ce instruia tinerii cocotati pe scena nu prea voia spectatori. Asa ca ...sus pe scena la topaiala sau...acasa.
Vb vine ca nu m-a trimis acasa! Dar a reusit sa ma cocoate acolo, desi am comentat ca  dau cu dreptu` in stangu` si ma fac de ras. Am avut poate si noroc pt ca tocmai incepeau sa invete un dans nou. Doamneee!!!! Pai de atunci nu m-am mai dat jos de pe scena decat in patru labe. Dansez , adica joc si pe stanga si pe dreapta si batute si topaite si tot ce e ...de la tara! Am descoperit o lume noua, mai frumosa , si mai ales pasiunea pt dans.
Am fost la acele competitii numite "cantarea Romaniei" unde de oboicei lua locu` unu Scornicestiul...dar nu conta asta. Nu pt acel loc mergeam , ci pt ca ...dansam!
Am dansat la restaurant de 1 Mai , a fost frumos, un grup mare de rusi era acolo ce ne aplaudau. Iar cum am fost platiti in natura, adik fripturi si vin, ne-am dus sa ne racorim pe malul marii. Doamne ce valuri erau...si cum cantam pe plaja...si cum inotam printre alge asa...imbracati. Am ajuns acasa cu rochia pana la pamint caci se lungise de apa , tremurand si cu parul plin de alge. Ne incalzeam batand maruntel pe loc si clantanind.
 Multe episoade si amintiri am ...multi prieteni am intalnit acolo , pe acea scena a casei tineretului Mangalia.Prieteni cu care mergeam la o strachina cu vin cateodata dupa repetitii...

Dar oare cine este acel om? Un om pe care daca l-as fi vazut pe strada nu mi-ar fi retinut privirea , poate doar prin faptul ca era subtirel...Un om ce se numeste Petre Gui, fost dansator la ansamblul Timisul, pe care nu l-a uitat niciodata. Un om ce a transpirat cu noi, a plans si ras cu noi, ne-a facut sa "ardem" in pasiunea asta numita dans popular.
....Ma vad si acum pe scena , era un spectacol , ai mei parinti erau in sala, ma priveau si erau mandri de ...taranca de mine ce dansam dobrogeanul. Si pe nea Petrica ce ne privea dupa cortina.
Au trecut de atunci anii...nea Petrica a avut sansa sa plece in Franta . Si a ramas doar o amintire vie , caci de cate ori aud muzica dansurilor il vad in fata mea. Ultima data l-am vazut pe peronul garii , cand l-am condus la trenul ce pleca spre necunoscut. Am plans , caci nu e usor sa te desparti de cei ce lasa urme in viata ta.
Si uite ca acest om ce era doar un gand...a devenit o voce! Caci am plans iar cand i-am auzit vocea dupa 20 de ani , la telefon. Tot in Franta, dar nu doar o himera , ci un OM pe care am reusit sa-l regasesc.
Sper sa jucam macar odata acel dans din Banat ce nu am reusit sa-l punem in scena, acel dans ce il dansez asteptand metroul intr-o statie din acest oras din capat de lume..