luni, 4 iunie 2018

Ne , Joiana ! Ho Bumbusca !



              Viata la tara…
 …ca acolo incep toate. Nu stiu altii cum sant, dar eu am avut parte de o viata plina de frumusete si aventuri acolo, unde toate incep si sfarsesc: la tara!
Aveam si cu cine, cei 7 magnifici ce au speriat paraul strambului! Un parau ce  seca in zilele fierbinti de vara, doar cateva balti in care ne balaceam ca purcelusii ca mai mult ne namoleam decat balaceam. Iar cand ploua , ne cataram pe tarnatz sa vedem daca paraul nu cumva ia casa bunicilor  , ca tare mult se umfla si ajungea pana in curte, speriindu-ne cu mugetul lui.  Dar bunica era acolo si zau de-mi mai era frica de ceva cand o vedeam cat de puternica si curajoasa era…Da, era un adevarat Goliat!
….oare sa fi avut vreo 5 ani  , cand intr-o noapte ma trezesc in pocnet de zbici? Ies afara si prin bezna vad o camesa alba. Bunica , ce pocnea din zbici si striga, iar Ofiter , dulaul cel mare si flocos latra undeva in fata mea prin cucuruz. In secunda urmatoare, aud un grohait si o umbra mare se avinta spre mine! Mistretul cu coltii de argint!!! Doar bunica –Goliat si vajnicul dulau m-au salvat din coltii lui.  Saraca bunica! Ce sperietura a tras vazandu-ma acolo, langa ea! Si de atunci nu m-am mai aventurat noapte in chindie prin cucuruz cand zbicea dupa mistretii cu colti de argint.
 ….  Apoi mersul cu vaca si mieii era o adevarata placere. Pai cum sa nu fie, cand ne adunam gasca acolo la pasune? Daca luam pe Joiana si Florica , plus gasca de miei si iezi, trebuia sa mergem cel putin doi . Daca vacile pasteau asa…mai linistite , iezii erau zbanghii rau. Numa dupa frunza se uitau la tufisul din padure . “tu coja, nii la e! “ strigam si fugi sa  aduci iezii pe pasune unde is vacile, care intre timp au schimbat ruta, via Culae ! Si faceam cu schimbul la alergatul prin tufisuri. Apoi cand ne adunam noi ,cu alti veri si verisoare (apoi juma  satu` ni-s neamuri) era cel mai fain. Ne jucam de-a ascunselea , daramand porcoletii lasati pe pasunea cosita, faceam gauri in capite sa ne ascundem, de ne injurau cei de le facusera…ne faceam saritori, ca aveam brisca cu noi si taiam joarde de alun ce le infigeam in pamint si sari!  Aici nu prea aveam concurenta, ca eram cracila- lat- lungila….sau prinselea pe pedepse(cele mai multe erau de genul : no meri de da vaca si cauta mieii ) si multe alte traznai de ne apuca seara tarziu undeva pe coclauri.
Nu ne gandeam ca poate bunica se ingrijora…
….asa cum a facut-o cand frate mio` si varu` au plecat cu vacile la pasune si nu s-au intors vreo 2 zile. Cum intreba saraca bunica pe toti,cei ce treceau paraul strambului de nu o vazut doi copii cu doua vaci pe vreo pasune …” Ioi, no ca io prins vrun urs ? Tulai Doamne! un` sa-i caut ? no ca vine muma-ta si ma omora ca nu v-am gijit!!! “
Apoi o vinit un om a doua zi si o zis ca o gasit vacile si is acasa la el , dar copii nu`s! Atunci goliatul meu alias bunica ,o inceput sa planga in naframa…ca sigur i-o prins ursu !!! ioi …
Spre seara apar si ei: “tu bunicaaaa, am pierdut vacile….” Si da-i si urla corul pe doua voci. Bunica nu stia sa ii pupe sau sa ii alerge cu bota prin curte. I-o dus la poiata sa le arate vacile , care au venit...singure!(sic!)
 …Dar oare cum de stia bunica tot ce facem noi pe coclauri?! Pai zau asa…
Intr-o zi era randul nost cu cornutele la pascut, adica eu si vara-mea Mariana. Iau pe Joiana de lant, cizmele de guma in picioare, vara-mea pe Florica si :” ne vaca ! “ Pe langa parau, pe ici , pe colo, pana gasim o pasune deschisa sa le lasam sa zburde dupa iarba , iar noi sa ne vedem de povesti, ca multe aveam de zis , zo tu!  Mai dadeam o jorda, mai ho! Mai hais! Pana ce norii negri acopera cerul si noi ne apucam sa ne facem din crengi o coliba, acoperis din joarde de aluni , pereti de fag…pana si toaleta ne-am facut , asa , mai la o parte.?  Super, mesterul Manole putea lua lectii de la noi.
Si cum s-o pornit pohoiul, legam vacile de un arin si ne pitulam in coliba,de care eram tare mandre, privind cum ploua, tuna si fulgera.  Ploaie de vara, se termina repede… No hai acasa, ca ne-am facut datoria de vacarese pe ziua de azi!
Nu ajungem bine acasa si ne ia bunica: “no , is satule vacile? “ daaa …zicem noi. “  -- Apoi cum sa fie daca o fost legate de arin?”       Ha ??? Tu bunica da de unde stii?
Puteri supra-naturale! Bunica-stie-tot! nici pe gropci , prin crunga sau culae nu puteam fi siguri ca suntem feriti de ochii ei! Dar ceea ce nu stiam , e ca functiona telefonul fara fir! Mult mai efficient ca cel de azi !
          …acum nu mai merg copii cu vacile la pascut sau cu turma de miei si iezi. Nu mai auzi glasuri si rasete pe pasuni, nici jocuri …- “Tu nepoata , nu meri cu vaca tu, ca plange de fome in poiata? “ intrebam eu  acum vreo cativa ani .
-“Nuuuu…ca ma vede vreun coleg si ma pune pe fb de rade tata clasa de mine!!!!”
No coment !




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu