...A inceput scoala, clasa a zecea. Eu am avut emotii in prima zi de scoala , indiferent ce an eram. Colegele (clasa de fete la profilul alimentatie publica) erau si nu erau neschimbate. Doua saptamani am facut ore, apoi am intrat in nelipsita practica agricola, cules de orice era pe camp. Mie imi placea la camp, nu imi bubuia capul de paranteze infinite si ecuatii cu prea multe necunoscute.
Dar viata avea alte planuri pt mine. Cum necum, apendicele ala mic si "in plus" cum mai ziceau unii, a inceput sa tremure , sa dea din craci in crize de isterie. No, no! zic eu si merg la cabinet la control. Verdictul e unul simplu: apendicita acuta, zeama de bisturiu! M-a programat doctorul rapid, mie imi parea bine ca nu voi pierde din materia scolara.
...Mangalia, spitalul de interne/chirurgie pe malul marii. In salon eram vreo 6 femei, copile, unele operate, altele asteptam sa ne vina randul.Un rand ce era conditionat de spaga data sau nu doctorilor.
...Sala de operatie, alba si rece, lumini de imi creau stare de ireal, de teama. Injectia rahie si-a facut efectul, nu mai aveam picioare pe care sa le simt, sau burtica...si trala lala...asistente si doctori...eu eram panicata, ceva imi insufla teama de ceva rau. - Ce te tot misti atata? uite na, e scoasa gata! si scutura in fata ochilor mei o bucata de mat .
...Au trecut trei zile in care colindam prin spital ca o bezmetica, cocosata spre dreapta, ca de! tinea operatia, eram deja cu gandul la plecare. Si! Si...daca nu ar fi acest si! Am inceput sa ma simt rau, sa am dureri de burta, cutite si ciocane se bateau in burtica mea. Cele operate odata cu mine plecau acasa, eu...asteptam ceva. Ceva ce a venit cu febra, urcau gradele usor , cate unul, pe scara acea celsius. Nu intelegeam ce e cu mine, doar bucatica aia de apendice ce ma deranjase se plimba prin tomberoane. Imi era din ce in ce mai greu sa fiu constienta, sa ma misc, sa merg la baie singura. Si mai ales imi era frica de o noua operatie! Ca auzisem eu asa un zvon...
... -De ce m-ati adus aici? intreb eu,dupa ce m-au gasit tarandu-ma pe scari ca rama spre iesirea din spital, sa "fug" acasa.
M-a pus asistenta cu picioarele pe capra si o aud- "aici ajung fetele care nu sunt cuminti", daca nu ai fost cuminte!!! Ce naiba am facut? fluierat in biserica, certat , batut la scoala...Dar alta cumintenie zicea ea, pe un ton rastit si intepat. Neuronii mei erau cu sorcova, nu am inteles aluzia decat mult dupa...
-Vreti sa ma bagati la puscarie? Ce vreti sa fac, fata asta e virgina! sa o dezverginez eu? striga doctorul ce ma consultase , in cabinetul de alaturi. Ce naiba se intampla, ce am gresit, ce .../// si nu mai stiu nimic, febra o luase razna si pe mine cu ea!
....Waaaa!!! ce frumos este! alergam libera de orice durere prin poiana in care ploua cu petale de ciresi si piersici in floare, fluturii zburau cu miile . Ningea alb, ningea roz, adia un vant usor cu parfum de liliac, iarba imi mangaia picioarele cu unduiri de catifea. Si eu! EU...alergam cu bratele deschise fericita, simteam o pace, o liniste si o bucurie imensa. Si vad un domn imbracat in costum , camasa cu mansete alba, o floare mare alba la buzunarul de la piept ce vine spre mine. -Stii cine sunt? ma intreaba. -Da zic eu, esti moartea si ai venit sa ma iei cu tine. Ciudat, dar nu mi-a fost frica, groaza sau nici un alt sentiment rau.Il simteam prietenul meu. -Sa mergem ...Si am facut cativa pasi cu el prin poiana acea minunata. Arunc ochii roata cu aceeasi bucurie in suflet si vad undeva departe familia mea:mama, tata, fratii mei, se asezau la masa.
Ma opresc si intreb:-am o ultima dorinta...S-a oprit si el si astepta sa ii spun dorinta. -Pot sa iau masa cu familia mea pt ultima data? - Du-te , mi-a zis dupa ce s-a gandit o secunda.
....Du-o repede la sala de operatii aud, prin vis parca, dupa ce am primit o palma pe obraz. Nu mai vreau., vreau acasa! mormaiam eu dar nu ma ajuta corpul sa ma misc.
...Injectia rahie...picioare lipsa...dar am urlat cand am simtit cum taie bisturiul burtica mea! Infectia a anihilat orice efect mai sus de picioare. Urlam zic eu, in mintea mea, ca febra ma purta pe undeva unde abia scanceam...- Numara pana la zece, aud o voce calma, vad o fata tanara deasupra mea. Noua, opt, sapte, sase...anestezia totala a pus stapanire pe trupul si mintea mea...
Salonul acelasi, eu o leguma ce respiram. Si ceream apaaa!!!-Nu pot sa iti dau zice o tanti, dar imi umezea buzele cu un tifon.Si ma intreaba:- Nu-i asa ca e frumos acolo? H? Acolo unde ai fost tu! pt ca nu mai erai cu noi, si vorbeai cu voce tare! Ne-am adunat toate langa patul tau, am aprins o lumanare , sa ai lumina in drumul tau, stiam ca vei pleca. What??? eu habar nu aveam ce zice! dar incet incet mi-am adus aminte tot! Pt ca se pare ca Trebuia sa imi aduc aminte! De acolo!!! Si azi imi este la fel de vie trairea, imaginea, dar mai les sentimentul de pace, liniste, bucurie!
...Ele au plecat...eu am fost mutata intr-o rezerva la capatul holului, singura , cu marea! urla vantul in rafale, valuri se spargeau de tarm, frigul era la el acasa. Si zilele treceau, infectia ce era in burtica mea curgea prin operatia ce a ramas neinchisa si prin doua tuburi de drenaj. Mi-au facut un test, (am baut albastru de metil) sa vada daca nu mi-au atins intestinul , ca nu se oprea din curs si mirosea a "parfum" de hoit.
O luna am stat acolo, plangeam disperata, ca slabisem de eram cadavru ambulant(nu ca as fi fost vreodata grasa, dar in vara aia ma implinisem si eu un pic si eram sexi balamuc), ca incepuse scoala demult, ca eram singura cu vantul si marea ce imi urlau disperarile. Voiam acolo, in poiana minunata, nu durere, nu disperare, nu priviri de mila sau de oroare. Dar m-a trimis inapoi, nu stiam de ce, desi tanti mi-a zis ca nu mi-am terminat misiunea ce o am in viata asta. Aveam 16 ani...traiam intr-o lume cu conceptii comunisto-religioase in care (re)incarnari si misiuni nu aveau rostul.
...Colega mea de banca, Nela mea draga, venea si facea ore cu mine in frigul "celulei" de spital, imi aducea temele. Mama lor de infinituri cu plus sau minus!
.....
Cica nu am fost cuminte...acum puteam pricepe sensul. M-am zbenguit sexos si na! am facut avort pe la vreo baba cloanta, avort ce a devenit o infectie super misto. Nu le-a tinut vrajeala, doctorul ginecolog nu a vrut sa scrie raport fals. Pe vremea aia , avortul daca scapai cu viata si ciripea careva, era caz de puscarie.
Voia sa scape el, macelarul ce m-a taiat pe viu si care nu a operat septic prima data, am facut septicemie post operatorie. Mama a zis ca nu m-au operat pana nu a dat"dreptul", de fapt mi se pareau mie cunoscute tigarile ce le fumau, primite de mine de la clienti in vara, cumparate din shop-ul pe valuta. Si intr-o zi cand a venit in vizita i-au zis sa cheme popa ca nu mai au ce sa imi faca! asta am aflat ani dupa cu popa. Deci m-au reoperat sa fie ei acoperiti legal.
Si uite ca a venit ziua sa plec acasa, ningea, era frig afara , frig in case...La vreo doua zile bate un nene in uniforma de militian la usa. A vrut sa vorbeasca cu mama, despre doctorul macelar. Daca a dat mita sau nu. Pt ca ...fetita ce trebuia operata de urgenta de apendicita acuta, nu s-a mai intors din poiana minunata! opt ani avea...mama ei era dintr-un sat si nu a putut aduce nik. Cand a venit saraca...a chemat popa! Si militia, care l-a luat cu catusele bratari pe minunatul doctor chirurg! La canal a ajuns, sa taie piatra!
Eu...am invatat sa nu imi mai fie frica ca voi sta intr-o groapa rece, in bezna, fara dragele mele flori, fluturi, si mai ales soare!
...La scoala a fost ceva...pt ca la 300 de absente si motivate de sunt, repeti anul scolar, adica picat acu, intors la anul cu famfara! Misto nu? Dar cineva acolo sus chiar ma iubeste, profesorii au cazut de acord ca nu sunt un copil problema si nu m-au absentat mai mult de max. Mai greu a fost la teze, eram tufa de venetia, inca fugaream infinitul. Dar am trecut semestrul far corijente. Problema iar a fost tinuta mea, neregulamentara ca eleva. Nu aveam voie in pantaloni si cu nimic pe sub camasa de uniforma. La poarta liceului erau profesori si elevi de servici care controlau:ciorapi, bentita, matricola! am primit o derogare" speciala" spre invidia altor eleve...
...am ramas cu operatia deschisa, pielita ce se formase se intindea gata sa crape la cel mai mic efort, la orele de sport eram spectator, ma alungau colegele de pe teren cand voiam sa joc handbal...viata mea nu mai era nimic din ce a fost. Visul meu de a fi profesor de sport, sau de a fi o tanchista de nadejde, ca voiam sa fac "armata", de a urca carari de munte , a ramas in celula din capatul holului de spital.
....Doar marea mai stie jalea mea si vantul strigatul de disperare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu