Viata ca viata....

Nu imi vine sa cred ce vad la tv acum!!! Japonia e sub ape dupa ce a fost scuturata bine de un cutremur puternic. Cum eram in studio la filmat , cam in timpul cand s-a intamplat, nu am stiu nimic pana seara cand am vazut acasa la stiri. Ma uit la tv si parca vad un film ...ala "Heundae" filmat aici pe plaja din Pusan....
Am acolo in Japonia multi prieteni , pe care ar trebui sa-i vad luna asta pe 25 in Jeju....unde or fi? sunt bine?
Ce e viata asta?? ? Pleci la servici, la scoala, si...vine valul !!! Sau se darama cubul ala de casa in care esti , birou , ...
Si noi care ne luptam intre noi pt nimic ...pt o bucata de pamint iti omori fratele, mama o trimiti la azil pt amarata aia de casa, furi banii mititelui ce a plecat sa ia o bucata de paine...ne masuram "muschii"in lungimea lantului de aur ce spanzura la gat, palmuim pe cel ce din greseala ne-a impins in autobuz incercand sa se urce si el, in orice discutie castiga cel ce injura mai tare si mai porcos, ...
Valul a luat tot, bogat sau sarac, vila sau cocioaba, rabla de 20 de ani sau masina ulta cumparata ieri...
Doamne , nimic nu e etern , al nostru, goi venim si goi plecam!!! S.O.S !!! Salveaza Doamne Sufletele Noastre!!!

Viata ca viata

Suna ceasul...hmm desteptarea ca e atata de lucru...desi e sambata trebuie sa merg la servici. Trezesc fetele, le spal, le imbrac. Cea mare pregateste geanta pentru scoala. Cea mica are doar 5 ani, deci va sta acasa. Noroc ca mini-fabricuta unde lucrez e aproape de casa. Dar azi e program scurt pana la 13.

Ies afara sa vad cum e vremea..wow e o minunata zi de primavara, e caldut , soare... numai bine sa las prichinduta afara sa se joace. I-am dat papusica ei preferata si am instruit-o bine, sa nu plece din fata blocului, are acolo jucarii ...sa se joace si vor mai veni si alti copii. Ma uit la ceas...auoleu tre sa alerg. O pup si ...picioarele la spinare.

Incepe lucru, dam din maini, dam din gura, o gramada de muieri suntem acolo. Dar gandul imi este la fetita, ce o face, sa nu iasa in strada ... dupa 2 ore avem o mini pauza de o cafea. Fuga acasa. Ajung in fata blocului si... si... nu e fata!!! Incremenesc. Ramin intersiza , apoi ...Doamne ce sa fac? unde o fi??? incotro sa o iau??? Eram disperata. Alerg la servici , anunt seful ca mi-a disparut fetita si ma duc sa o caut.

Ies in strada si??? dreapta, stanga , inainte, inapoi....incotro???

Ma duc la Gabita , care era acasa cu fetita ei. I-am zis printre lacrimi ce am patit. Eram nebuna ce mai !

Avem chiar acolo un birou al cartierului nostru. Ne-am dus acolo si in coreeana mea de "balta" le-am zis ce problema am. Au spus ca vor anunta prin megafon de fetita , sa le spun cum e imbracata. Era o mica scufita rosie, in ziua aceea, plus papusa.

Nu ma puteam concentra...ce va zice sotul, de soacra nu mai zic, vecinii, ....mai ales ca-s mama "vitrega"...mastera o alungat-o de acasa!!!! o fi exterminat-o !!! nu ....Doamne unde o fi???

Dar ce bine e sa ai prieteni! Saraca Gabita, a lasat fetita ei cu vecina de jos, si a propus sa impartim cartierul, dupa ce m-am mai potolit un pic " Hai mai , cu picioarele ei scurte cat de departe crezi ca a mers?" Daca a rapit-o careva zis io?

Oricum am luat la rand strazile, ce erau paralele ....Gabita pe una , eu mergeam paralel, ne intalneam in capat si...nimic!!! Disperarea urca spre cote maxime.

Si strigam numele fetei....si cautam o mica rosioara....dar...acolo printre picioarele lungi pantalonate sau inciorapate vad o mica gomoloata rosie ce taraia o papusa dupa ea si plangea :"omaaa....omaaaaa......""

Am strigat...am tipat ...m-a vazut si toata fata ei cea mica s-a umplut de un zambet mareee: omaaaaaa.....Eu ...imi venea sa o omor, sa o ...strang la piept ...sa...nu stiu ce !!!

dar i-am sters lacrima , am luat-o in brate si am plecat spre casa, pe drumul paralel , unde era Gabita, care s-a bucurat ca am gasit-o. Dar eu???

Am intrebat-o unde a fost , cu cine a plecat de acolo, din fata blocului...ea saraca a luat-o incet dupa mine cand eu alergam spre servici, si cum eu disparusem in cladire, ea a continuat sa mearga....timp de 2 ore.

Numai o mama poate sti(fie ea si vitrega ca mine) cum e sa nu gasesti copilul....cate ganduri si cata disperare e in sufletul ei.

Intr-o tara straina, abia buchisand limba , cu legi si relatii familiare diferite, doar dragostea te poate tine , dragoste fata de puii ce ii am in "cuib"...fata de sot...

Si zambetul ei fericit cand m-a vazut...nu-l voi uita niciodata, mi-a raspaltit efortul si stresul prin care am trecut atunci...

A fost ziua mamei...ziua mai e in FIECARE ZI !!!

E ziua martisorului

A venit si 1 martie. Aici a venit cu frig si fulgi care cern ca faina prin sita fina. Dar aici 1 martie nu e ziua martisorului, care nu exista aici, ci se sarbatoreste ziua in care oamenii au iesit cu piepturile goale in strada strigand"Manse!!"adica "Ura". A inceput revolutia impotriva colonialistilor japonezi. In 1919. Astazi flutura drapele pe strazi, se organizeaza festivitati. Si desigur avem liber.

Deci nu avem ghiocei, nu ii vad inflorind aici , pe nici o taraba sau la gurile de metrou nu sunt buchetele de vanzare. Nu exista ghiocei . Si mi-e tare dor de ei ...sunt florile ce le primeam cel mai des de ziua mea, caci garoafele erau o raritate, sau prietenii stateau ore intregi la coada sa ia 3 boboci de garoafa ce nu reuseau sa infloresca niciodata. Imi plac mult albii clopotei, ii vad in vis, in felicitarile ce le primesc prin e-mail ...Am gasit si aici pe insula Jeju ghioceii aceia mari,cu 2-3 flori pe tija, luscute cum se numesc pe valea Gurghiului.

Si martisoare am intr-o cutie primite acum cativa ani de acasa...E un obicei ce nu exista aici, sa prinzi un martisor in piept, sa urezi de bine...

Voi cumpara cateva lalele si ...ma voi delecta cu amintirea cand eram in generala si aveam pieptul plin de martisoare , ne laudam care are mai multe si mai frumoase, de ...cat de populare eram in randul baietilor.

Trece timpul, zboara lunile, aducand cu ele cate o sarbatoare. Bucurati-va de ele, si de frumusetea ce o aduc micutele floricele imaculate. Daruiti un martisor si o urare din inima celor dragi.

Astazi e ziua ta....

Zi frumoasa ca tine...

Dupa ce trec cele 9 luni in care suntem "paraziti" , vine si ceasul cel mult asteptat...sa vedem lumina zilei, lumina acestei lumi. Venim plangand, tipand si dand din picioruse. Fiinta care a avut grija de noi pana atunci (si va avea pana la moarte grija) isi amesteca lacrimile cu ale noastre. Apoi se mentioneaza in catastifele spitalului ca in ziua de...la ora de...a venit pe lume un bebe.

Dar cel mai bun catastif de memorii e cel al mamei. Am fost oare curiosi sa "rasfoim"impreuna cu ea acel catastif memorabil?

Si de atunci incepe... numaratoarea inversa.

Ne numaram anii, in acea zi de nastere, la inceput cu bucuria lor, a parintilor , ca ne vad crescand frumosi si sanatosi, apoi bucuria noastra ca vom deveni adulti cu acte in regula sa putem face orice.Marea petrecere de majorat, apoi zilele sarbatorite in discoteci , in frenezia muzicii si dansului cand esti regina. Urmeaza apoi , incercarea de a "uita" de ea, de ziua de nastere, a uita ca inca un rid, un junghi , se adauga celor existente.

Mai ales cand privesti in jur , cei tineri te ignora, te imping de colo colo, cei batrini te invidiaza(inca). Ziua ta!!! cand sotul uita sa-ti aduca o floare, intarzie in bratele tinerei amante, se scuza ca nu a gasit nimic special pt tine. ...Sau cand e prea ocupat sa te invite la o cina romantica, doar e ziua ta, in schimb iti ofera cardul sa iti cumperi ce vrei. Iei un taxi si pleci singura si trista sa te plimbi pe faleza sau in parc....si apre un el oarecare, rechin de meserie ce a mirosit o prada . O vorba buna ,o mangaiere, e dejuns ...si te trezesti din nou singura si plangand, fara card sau si mai bine , santajata ca va soune tot celui ce te are in catastif pe numele lui....

E ziua ta, zi frumoasa ca tine...

S-au dus demult zilele cu sampanie, cu dansuri pana la epuizare, cu tangouri la "sentiment".

Tristetea coboara in suflet, copii sunt mari , prea ocupati cu ale lor sa vina sa-ti daruiasca o imbratisare si un sarut pe obraz. Parca si acum auzi...la multi ani mami! si iti dau o felicitare scrisa cu litere strambe, o floare in ghiveci mititel sau un parfum din trusa pt papusi.

Dar totusi e ziua ta, si nici o bucurie sau tristete nu poate schimba asta.

Ce zici? Fa-te frumoasa, un pic de ruj , un parfum bun, si ...afara la lumina soarelui. E ziua ta, zambeste-ti in oglinda lacului pe care te poarta barca, zambaste-ti in oglinda ochilor celei ce iti aduce o cafea tare cu aroma de melancolie ...

Azi am primit un dar frumos. Un set de ursuleti dragalasi si un colier cu cercei. Plus un buchet de flori. Iar fata mi-a aduc o crema sa ma fac frumoasa mereu...ceva nou zice ea, si bun. Am sarbatorit la restaurant, am facut acasa un tort de lamiie. Am cantat "happy birthday".

E cel mai frumos dar, cel de a nu fi uitat, mai ales in aceasta zi cand ai inceput a "oracai" acum....de ani in urma.

A venit anul nou!

Sehe Bok many badaseyo!!! La multi ani! Am sarbatorit anul nou ,cel de-al 2555-lea aici in Seul. Deci anul Iepurelui Alb ... Avem libere , am primit cadouri, si preme in bani(io mai putin ca lucrez part time). Am fost si la soacra sa-i uram viata lunga si sanatate. Nu prea am chef de mers la distractie, e vreme de stat la soba, umezeala multa, cer gri, nu e frig...s-o topit zapada, nu e frumos pt sanius.

Omuletul de zapada

Si daca tot nins am facut si un omulet de zapada. Am auzit zarva pe strada, m-am du sa vad cine este. O fetita cu matusa cred, voiau s afaca un om de zapada , as fi vrut sa fiu in echipa lor....dar nu prea imi acordau atentie. Poate tot varsta e de vina ...

Asa ca am intrat in curte si m-am apucat de treaba. I-am pus fundita si fular.

Ninge

Ninge frumos afara, nu stiu de ce ma simt atat de linistita privind fulgii ce plutesc dansand in aer. Fulgii albi ...totul se acopera de alb, ...pana trece primul muritor calare pe zecii de cai , sau pe jos. E melancolie, dar si bucrie. Alerg dupa fulgi , dansez, casc gura sa pap vreo cativa...Toti cu umbrele, doar eu sunt cu fulgii in par , se feresc de ei,...Si pasii ma poarta spre parc unde pot privi in voie copacii plini de neaua alba. Dar vad cativa copii cu saniute. Vreau si eu !!! Dar nu am saniuta, nu-i nimic ca alaturi cineva lasase o punga. Nu mai stau pe ganduri , ii si fac proba. Yahooo.... ce bine merge !!! Rad de placere si bucurie ca un copil. Dar sunt singura matura ce face aceasta "plimbare"cu punga pe derdelus.

Imi aduc aminte ca tata ii facuse si mamei mele o sanie. Si mama se da , si acum , omet sa fie...

Oare de ce nu avem dreptul sa radem, sa ne simtitm copii? Sa ne dam cu punga la ...40 de ani? Par bizara"dusa" in ochii celor maturi.

Vara as alerga pe plaja razand, m-as zbengui in valuri, dar este "interzis" varstei.

Si tare rau imi pica , toata bucuria si elanul imi piere, cand vad ca cei din grupul meu ma cearta, le parca rusine ca sunt cu ei. Oare de aceea caut compania copiilor, ca sunt in "mintea" lor?