Seoul City at night

Sa fim o clipa iar copii

Ma gandesc...

Si ma gandesc...ca a trecut vara...cu zile de naduf, de etuva, ploi aluviale, umezeala de abia respirai, soare ce ardea tot...Si ma gandesc cum as fi vrut sa fie? Ploaia turna cu galeata in zilele mele libere, dupa ce ca ramaneam mereu in urma cu treaba de acasa, nu ma ajuta deloc vremea. Sau daca era soare intr-o zi , suspinam ca tre sa fac treaba in loc sa prind o zi macar la strand. Pai s-a dus vara...nu strand, nu balacit in mare, sau macar in apa rece a vreunui parau...
Dar ce casa arata mai bine? Nu tu dulapuri aerisite, haine scoase la soare, luceste in bucatarie, de...grasime pe rafturi. Si iar ma gandesc ce naiba am facut? Simplu zic. Trait ziua ca atare. Ca am realizat ca planuri nu are rost sa fac, apare factorul X , asa ca ....fac ce pot , ziceam eu.Nici macar laptopul nu l-am dus la doctor. O sa chem doctorul acasa, ca el poate veni si de ploua.

Serviciul e ok.  E obositor, am realizat ca desi in mintea mea sunt in urma cu vreo 20 de ani cand alergam la Neptun pe terasa restaurantului "Trident", in realitate ma misc cu incetinitorul...ha..ha...Eeee...Macar am parte de un colectiv de tineri ce sar in ajutor, si ceea ce imi place e ca nu exista barfa .Fiecare isi cunoaste locul, si nu zice nime ca nu face ca nu e treaba lui. Mergem la cafeneaua de alturi in pauza de pranz, la o sueta unde punem tara la cale, radem si facem haz de necaz.Seful nu ne streseaza, fara rost nime nu se ia de tine. De clienti ce sa zic? Oameni si oameni ....Dar eu sunt in lumea mea, inconjurata de lume pestrita, de toate rasele si culorile. Se vorbeste in cate limbi poti...pb e ca restaurantul e bulgaresc, si nu putini ma saluta in ruseste. Si io care nu stiu decat "mama doma..." abia am invatat alfabetul in scoala si cateva fraze.
Problema timpul liber pe care nu il mai am ca inainte, inca nu mi-am revenit la realitate. Lucrez 5 zile pe sapt, avem liber si intre mese de la 3 la 5 juma. Dar comparat cu fiece dupamiaza libera plus weekend si joile...e ceva diferenta. Is obosita , cele 6 luni de lenevie si varsta isi cam zic cuvantul. Si totusi ma gandesc ca si eu astept prea mult. Trebuie sa realizez ca nu mai e ce a fost , ca am alta viata , alt ritm si sa imi ajustez pretentiile la ce pot face ACUM.
Sa plang dupa ce a fost, sa ma gandesc ca ce as face daca...nu are rost. Nu am de ce sa ma plang , gandind ca banul asta ne-a robit demult si fara el nici sa murim nu putem, in rest ce sa zic? Doar ca a trecut vara, altfel ca de obicei...

Of! fosta vara ....si se duse !

Hodorel

Plictiseala mare...

La pas...

Deci am colindat pe malul raului Han, un fel de Dunare , care strabate orasul Seul.Langa marina , nu se putea atlfel , erau si "mincinosii"cu betele`n balta.

 Si cum ma anuntase prin mesaj ca pot continua plimbarea cat vreau, platind desigur , am mai stat juma de ora calare pe naravasa. Se lasase seara, se aprindeau luminile...si cum partea mea dorsala se cam intepenise in sea, am dus calutul in ...parcare. O ora in jur de un dolar adik vreo 80 centi. Si ca sa imi dezmortesc ciolanele, am zis sa strabat  parcul pe jos. Un parc mare, in mijlocul insulei numita Yeoido, centrul de business al orasului.  Inainte de a fi parc acolo, era o "mare"de asfalt, ce vara se incingea ca o tigaie imensa , si unde se plimbau copii cu rolele si bicicletele facand insolatie, sau se tineau mari mitinguri pro sau contra cuiva .

Acum e o mare de verdeata, le-a Domnul gandul cel bun . Un parc ce are de toate, alei pt mergatori, pt biciclete, banci, un lac cu nuferi si pasari, cafenele, si iarba pe care te poti lungi la umbra si racoare.
Daca inainte ascultam oracaitul broastelor, (ce au disparut !!!)acum ascultam cantecele cicadelor.
Si am ajuns in statia de autobuz...si din feresti zambeste luna!

Cu bicicleta ...

Ei , cum azi a fost ziua mea libera , si a trecut vipia zilei, ceam zis? O plimbare pe malul raului cu bicicleta e perfect. Asa ca am coborat in parc si uite ca pe strada sunt biciclete in standuri ce asteapta sa fie incalecate.
Nu ma dumiream ce si cum ...si am intrebat un tinerel. Si mi-a aratat ce sa fac. O intreaga aventura dar a mers. Am pus date din buletin , nr de telefon si cardul ce il folosesc pt transport. Si ...click! S-a eliberat calul naravas ce abia astepta sa ..dau din pedale! Am urmat drumul amenajat special pt asftel de vehicole, pe dreapta drumului, desi nu fara emotii ca aici nu prea se respecta un cal putere...fie ea si ..iapa! plus ca a trebuit sa ocolesc masinile parcate pe bucata mea de drum.
Si mi-am implinit dorinta. Sa traversez podul Mapo. Sa vad la pas ce e amenajat  acolo.

Frumos ce mai! Foarte curtat podul de mergatori si ciclisti. Trafic mare si eu cum am luat de coarne "animalul"dupa ceva vreme am avut ceva pb de adaptare la conditii inguste de trafic.Deci e amenajat pt cei obositi cu banci intre verdeata si un frumos loc de observatie pt apusul de soare care e splendid .

Eu nu am asteptat sa apuna...Si apoi am fost de-a lungul raului Han.

Cum e caldura mare, lumea a invadat malul cu corturi si copii se balacesc in fantana arteziana.

Altii asa ca mine calare pe cate ceva, sau pe jos.  Batea briza in pletele mele si io...dusa cu gandul departe. Dar nu treceam indiferenta pe langa palcurile de flori, sau admiram zborul pescarusilor.am ajuns la marina, sau portul unde zac iahturi si barcute.

Caldura mare

Fantana arteziana...