joi, 24 decembrie 2009

Craciun Fericit !!!

Dragii mei, va doresc din toata inima Sarbatori Fericite si un Craciun Fericit, sanatate , bucurie si mese imbelsugate !!!

Bunul Dumnezeu sa ne tina sanatosi si voiosi !!!

Jeny din Seul

Happy Holidays Comments and Graphics for MySpace, Tagged, Facebook
Comments and Graphics - Happy Holidays Layouts - Photobucket

miercuri, 2 decembrie 2009

La Multi Ani Romania !


1 Decembrie este Ziua Nationala a Romaniei. La multi dragi romani indiferent unde va aflati !

Sarbatoarea de suflet a romanilor, unirea celor de neam si sange. Acum 91 de ani! Am uitat oare Hora Unirii?

Ziua Romaniei a fost sarbatorita si aici in Seul, Coreea de Sud la data de 30 noiembrie, la Lotte Hotel. Organizata de ambasada Romaniei de aici. Ambasada care a ramas fara ambasador acum vreo 2 ani , iar cei care au ramas acum , foarte putini , au organizat totusi oficial. Din nefericire lumea asta politica e asa... ca intre politicieni, pai au trimis consulii ca de ...fiecare cu rangul lui trateaza. Putini au fost , iar noi cei de sange albastru si mai putini.

Tulai Doamne, dar ce multi suntem! Vreo 2-3 studenti la doctorat, vreo 2-3 muieri de casa , si tot atatia domni bine ce lucra la vreo firma aici. Motive? Zi de luni , la ora 6 , departarea de centru orasului unde s-a tinut.....Si poate om fi mai multi , care s-or fi omogenizat atat de bine in marea galbena de aici ca au uitat sau nu la pasa de unde au venit.

Daca anul trecut am servit fasole batuta cu ceapa prajita si carnaciori ,printre alte cateva preparate romanesti, anul acesta nu ne-a reprezentat nici un fel de preparat. Doar vinul a fost la inaltime. De...sange de vitza pura a la Dracula!

Discursul nu ne-a tinut prea mult cu ochii pe bucate si gatul uscat, dar a fost la obiect. 91 de ani de la unire si 20 de ani de democratie.

Apoi am pus noi cei multi si tari tara la cale, printre 2 imbucaturi si o gura de vin. Pai e una din rarele ocazii sa ne intalnim. Noi ...cei de sange pur ....ca ne tot chinuim sa ne adunam ca sa ne strangem si sa mai discutam de-ale noastre, dar cred ca or mai trece vreo 10 ani pana sa finalizam proiectul asta maret.Mica marea diaspora de aici.

Sper ca ati avut o sarbatoare pe cinste acasa. Si la radio nu m-am putut abtine si am plans, ascultand batalioanele trecand Carpatii, sau Hora Unirii.

La multi ani dragi romani! Where ever you are!




UPDATE :

Si am uitat . Cum aratam ca un extraterestru in costumul meu ...cu tricolorul la brau , o lelita autentica , s-a facut liniste cand am intrat pe usa. Dar nu mi-a parut rau de alegere , nu dau eu opincile pe 10 tzenti de tocuri si poalele pe rochita mini. Am fost singura....din pacate!
.
.

luni, 16 noiembrie 2009

POFTITI LA MASA!

Am tot zis la radio de minunile ce le servim aici la masa. Am si mai scris pe site-ul de la radio Sunshine. Apoi nici nu are cum sa nu va minunati. Ca si eu am ramas cascata cand am aterizat aici in tara asta. Si inca sunt cascata.Ha...haa....
Pai cum sa nu, ca aici papi cam tot ce misca sau nu prin mare, pregatite la foc sau asa.... crude cu gust de mare. Si inca sunt delicatesuri...Daca ati auzit de sushi , si midii sau stridii preparate,apoi de meduze taiate fidelute, cu sos de ceva stil hrean (horse radish)sau wasaby, sau maioneza....Pai il vezi pe vecinu de masa prin fideaua aia de meduza ca de ...e transparenta.
Sau castravetii aia de mare, si ceva buzdugane cu zimti (monghe) , plus ceva de eu am zis ca-s ...putze ce se lafaie in mare(ghebul). Toate se papa crude, taiate in feliute sau alte figuri geometrice. Eu nu prea ma impac cu ele ca preau au aroma pronuntata, dar fac bine sanatatii...
Sunt delicatese ce le servesti la restaurant , asteptand sa vina pestele crud pe platou. Si vineeee.... mandru bucatarul transformat in ospatar cu paltoul. Il pune pe masa si ...incepe razboiul betelor . Eu arunc o privire si ...am inlemnit ca betele ce le aveam in mana. Pai cum sa nu? Bietul peste era cu burta in sus , taiat feliute transparente, dar ...Doamne! inca respira! dadea din gura si se uita cu ochii aia de peste mari si ficsi ...drept la mine! Auzi ..tu chiar vrei sa ma lasi fara carnita? Si iar mai lua o gura de aer.
Toti ma indemnau sa ma infrupt ca e foarte proaspat. Si nu intelegeau ce am. Pai ce sa am? Taceam ca ...pestele si ma uitam hipnotizata la bietul pestisor, pe care il dezgoleau de carnita. Am ales sa servesc salata verde si ceva peste prajit si alte preparate care nu respirau.
A trecut timpul ...mai bine zis anii.
Acum maninc peste crud dar fara cap. Nu mai resipa saracu si se uita fix la mine cu mila....
Si cate caracatite crude ce si-au lipit tencaculele pe fata mea nu am papat... mai ales ca acestea misca si dupa ce le tai marunt la 2 cm. Dau din picioruse (sau din craci cum zice Alex) si prin stomac daca nu le mesteci bine. Trebuie sA ai grija sa nu inghiti bucati preA mari ca e pericol de asfixie. Nu e gluma! Ca am vazut nebuni ce intindeau picioarele de caracatita si ...zdup cu ea pe gat la vale , inghitind intai capul. Si raminea tentacula lipita de beregata de ii mancau lui coliva.
Tata saracul tare se minuna cum inca mai misca si nu reusea sa o ia din farfurie. Ca se lipise bine, dar un pic de ulei de susane si...sa vezi ce se dadea ca pe gheata caracatita...luneca de numa!

sâmbătă, 31 octombrie 2009







Mersul pe jos.

In Coreea mersul pe jos e foarte popular. Avem si walkerhoolici. Avem si multe cluburi de mergatori. Si eu fac parte din unul, is si un pui de director pe acolo(dau si eu cu parerea pe ici pe colo). Suntem afiliati la IVV(o mare organizatie de mergatori interantionala cu sediul in Germania). In fiecare an organizam festivaluri ,in Seul sau pe insula la Jeju si la munte, in Seorak. Si noi mergem in alte tari sa ....mergem pe jos. Avem si multi prieteni, din toata lumea. Am scris pe blog despre plimbarea mea in China si in Japonia. Acum a fost aici in Seul a 15-a editie a Festivalului International de mers.
Nu am putut sa particip ambele zile, dar am fost in ce ade-a 2-a zi. Si tare m-am bucurat sa-mi vad prietenii din Elvetia , Japonia, Luxemburg si Anglia.
Pai se putea fara Jeni a lu` Pop? M-au sunat sa ma prezint la apel. Si ...tine-te tucaturi si imbratisari de se uitau coreeni ca la extrateresti la noi. Poze am facut, am barfit un pic pe 7 limbi...si START! in cei 10 km de mers.
Usurel sa nu ametim. Apoi ni se facu sete si cum inainte de plecare am gustat din bautura aia de 17 buruieni culese noaptea pe roua de calugaritele helvete, pe drum am sorbit din aplinca de pere a lui Adrian elvetianu`. Bunaaaa... si branza , salamicul si costita afumata.Mama , ca acasa ce mai. Ne canta si din muzicuta ...eu topaiam ...show ce mai! O sa trecem linia de sosire pana deseara. Am pus masa mare pe malul lacului (stati linistiti ca nu am halit lebedele si nici pestoii imensi ce misunau pe acolo). A sosit puiu cu sos iute sau prajit, plus ce aveam noi de acasa pregatit ...asa ca am avut o masa internationala.Kimchi coreean si orez, salam si branza a la Elvetia, ceva de prin Japonia, salata a la romania ....
Si muzica , din fluier, dans in perechi sau solo...si audienta cat cuprinde.
Am pornit iar la drum ca se inchide evenimentul si nu am semnat de sosire.
E frumos sa revezi prieteni de "suferinta"dupa un an de zile. Si sa ne distram asa ...in felul nostru. Au plecat spre Japonia , anul acesta fara mine ca am treaba ,nu am liber nici macar duminicile.
Dar ne vom intalni iar, poate in Romania sa facem o portie de mers pe cararile de acolo.
La revedere dragi prieteni.

vineri, 16 octombrie 2009

Toamna...


Ce frumoasa e toamna!

Si ce plina de roade! Unii alearga de colo colo sa adune roadele campului: mere , pere in panere si apoi in glajurele, cucuruz cu frunza-n sus , barabule in patule, varza grasa in butoaie, fasui in cui , si tot ce a rodit pamintul, altii asteapta oblojiti de griji sa pice para aia ce crescu` in plopu` ala fara sot.

Dar toate is bune, pamintul parca abia asteapta sa se scuture de atata bogatie.

Dar nici mare anu se lasa mai prejos. Ce nu acum se prind crabii cei inclestati, sau crevetii piciorongati?

Pai sa vedeti ce frumos e sa pui saua pe mustang, centura sa fim siguri ca nu o ia la trap fara noi, si...diiii la mare!!!!! Apoi trebe sa ai grija sa te dupa pe coasta de vest , asa ca zici odata :"hais", si ....wow , marea! Adica asa ziici tu , ca apa nu-i!

No , ca nu mai are mare apa zic. Si macar de o fi ramas ceva peste pe uscat, dar in afara de namol si ala gaurit nu e mai nimic. Nu e? Este , ca misca. Und enu incep sa iasa la plimbare crabusori cat capacul de cola, mai incolo ceva scuipa nisip, ma uit ...o scoica ne stuche de numa. Dar cel mai tare e pestele ce merge in coate!!!!mang dung-o !!!! Ma uit , cum mai ,asta ce peste e de sta pe uscat si da din coate????? Mai incolo era un nene ce arunca undita. Fara momeala, ca nu trebuia. Il agata din zbor, de-o aripa. Si cica fac bors bun.

Apai noi am venit sa prindem creveti !

Intram intre lume. Si uite ca vedem restaurante pe mal , ce au bazinele pline de crevetiiii......doamne ce mai misuna !!!!!!! Si madamele care mai de care ne imbie ca acolo e cel mai bun, service pe cinste.Plus ceva bonas.(adika extra peste fara bani)

Mai mergem dam, o tura si vedem lume adunata . Hai si noi(adika eu si sotul) si vedem un bazin mititel cu apa pana la genunchi. Hei! pai aici se prind crevetii cu mana . Sus cracul , sus maneca, jos adidasii. Gata? pai stai dar ce imi vad ochii? Misunau serpii in bazin de numa. Aoleu! cum sa prind io creveti cu serpii aia acolo?

Norocul meu ca au intrat vitejii de copii si au prins serpuitele anghile.

Acum gata! apar crevetii adika garizii de! Semnalul si... in apa cu noi. Nu apuc sa intru bine ca misuna cev asub talpa mea. Chirai odata , dau s aprind ce e ....dar ce garidele sta?Tusti! Si ma apuc sa-l fugaresc tot bazinul ala. Afurisitul , pe cand am zis gata al meu e....zdup! sare excrocul pe mal in bratele unui nene ce astepta cu punga pregatita. Am zis eu degeaba ca e al meu, ca are si eticheta....

Iar ma intorc pe campul de lupta. Si uite ca prind unu de mustati! Na zic , daca nu te-ai barbierit dimineata! Acum alta problema. Pai unde sa il pun? Ca nu aveam pregatita punga. Ma intorc , ma uit, nimeni nu dadea punga . Na , beleaua. Ca mai prind unu . Si tot invartindu-ma , vad ca am buzunare!!!! Ce bine, garizi la buzunar.

Am bagat vreo 6, gata , nu mai incap , se calca in picioare. Am pus stapinire si pe buzunarul sotului.

O vazut un mos ca -s amarita si mi-a dat o punga . Yahoo! La atac! He...dar ce puradeii aia ce misunau printre picioarele mele stateau? Eu ii fugaream , ei mi luau de sub nas.

Dragilor , a fost asa de fain. Sa ma fi vazut ditai paluga cocosata in bazin , chiraind ca ma intepau si gadilau cu mustatile, uda toata, spanzurau hainele pe mine, ca pe sperietoarea de ciori. Dar experienta merita. Ca la Mangalia prindeam garizii cu minciocul, si erau mititei tare, ii cumpara tata la lingura(1 leu lingura de garizi fierti). Astia de aici , mari cat palma. Am uitat de toata criza financiara , de mizeria de la servici si crizele de fete mari ale copiilor. Plus ca urma partea ce amai interesanta ....tigaia cu sare si topaiala garizilor sub capac! Yammyy!!! Ce buni sunt!


joi, 27 august 2009

Festival






....Doamne ce scurte sunt zilele acum! Ma tot gandesc ca nu mai au 24 de ore, sau pamintul a intrat in secolul vitezei. Nu am timp de nimic. Si ce e mai rau e ca viata sociala s-a redus la minim. Nu tu concerte, teatru, filme, intalniri cu prietenii... Dar mi-am luat inima in dinti si intr-o vineri am zis ca tre sa mai fac ceva sa imbunatatesc calitatea vietii. Si am hotarit sa merg la un festival, in Incheon.
Pe un soare torid, am ajuns acolo, luat bilet de intrere si dau s aintru. Nu! zice , strainii intra pe acolo. Vad o poarta :"foreigners". Intru si ...ma uit de ce ma filmeaza, mare talent is ma gandesc. Dar realizez ca era pt. febra porcina , imi lua temeratura. M-am simtit discriminata, adik ce numa foreigners au gripa? Am vrut a ma descarc de nervi , dar nu merita sa ma obosesc. M-am intalnit cu doamna Andrei , de la ambasada, si hai sa vedem cine a venit din Romania , la pavilionul arta ceramica.

Dupa mari discutii organizatorii ce nu voiau sa ne dea informatii, de parca d-l ceramist ar fi fost spion protejat si noi mafioatii, am reusit sa ne intalnim cu el. A fost plecat dupa ceva materiale. Da, frumoase exponate, cultura Cucuteni, si acolo incepuse o lucrare, un corp uman( de coreeanca cred ca avea picioare scurte si groase). Coreeni erau interesati pt ca nu se lucra cu roata olarului , ci manual.

I-am urat sedere placuta , caci va fi aici pt 80 de zile cat tine festivalul.
Si eu am inceput sa dau roata. Fel si fel de pavilioane: teddy bear, robotica, sere cu flori, plus coltul rezervat altor tari. Aici am vazut un teatru de papusi pe apa (Vietnam), si pe alta scena se dansa in ritmuri de tango argentinian, samba, si alte dansuri latine. Dar deliciul a fost dansul din Polinezia insula Ratatui. Si sunt sigura ca nu eram singura care ma intrebam daca tipa ce se scutura de ziceai ca e electrizata are sau nu ceva sub prosopul ala legat pe sold. Si baietii aveau un sortulet de stuf , si m-am facut ca am scapat ceva pe jos sa vad de e tot ce il acopera.

Doamne , dar ce prostie, pai suntem in Coreea, nu se poarta nudismul aici.Am vrut sa filmez , dar uite ca nu mai am baterie la camera.
Si hai la film, tridimensional. Mi-au dat ochelarii de cal , Ma asez pe scaun si astept. Incepe cu un mini show de magie. Ei nu-mi trebe ochelarii pt asta. Dar incepe filmul. Trag ochelarii la ochi de pe cap si ma uit....ma uit...si nu pricepeam de ce vad dublu. Ii ridic pe cap, tot dublu. Ei la naiba cu tehnica lor. Se gata filmul si dau sa-mi iau geanta , stupoare ! Ochelarii de cal erau pe geanta! Pai cu ce naiba am vazut eu filmul? OOPS! Pipai pe cap si dau de ochelarii de soare. Doamne radeam de una singura...ha ha ha. Vazusem un film tridimensional cu ochelarii de soare!!!!

Intru la teddy bear. Ursuleti mai mari sau mai mici. In diferite tari si diferite ipostaze. Nu putea sa lipseasca Dracula nu? Vad un afis : RUMANIA, DRACULA. Mai dar nici numele tarii nu stiu sa-l scrie. RUMANIA. Am intrebat dar studentii ce erau acolo habar nu aveau. Si nu e singura data cand il vad scris asa.
La roboti , ce sa vad? Musca si cosas roboti ! printre alte insecte. Si fel si fel de pavilioane, arta moderna, m-a pictat computerul in 3 min . Mai ceva ca Picasso. Interesant. Dar sincera sa fiu iti trebuie o zi poate mai multe ca sa vezi tot ce este acolo. Poate o sa mai fac o vizita, in aceste 80 de zile cat tine festivalul acesta.







marți, 25 august 2009

Concediul



..... Demult nu am mai fost in concediu cu familia sau macar cu sotul. Dupa ce e de numai cateva zile nici acelea nu-s odata. Si uite ca in vara asta intr-o sambata , mi-am luat jumatatea de mana si hai la autogara. Ca o sa gasim noi un autobuz sa ne duca undeva departe. Si dupa un drum de aproape 7 ore(aglomeratie , inca e vacanta si soare asa ca ...la mare) am ajuns la Seok -cho. Pe coasta de est. Dar am urcat la munte , e mai racoare .Muntele Seorak , la 20 min departare de mare. Cum era deja tarziu, si morti de foame, am mers la masa... wow ! peste fript pe gratar . O bunatate. Si apoi am incercat sa dorm, dar era sambata seara ce naiba. O harmalaie afara , de am zis ca-s in Seul . Si cum fara bautura nu se poate , vreo 2 fete erau lemne , si faceau vocalize pe la 3 dimineata. Ei . Gata zice sotu hai ca-i 11 ! Ma uit afara...innorat. Of, zic. Dar ce e cu linistea aia? Si cum era dat drumul la tv aud imnul. No , aici astia pun imnul la 11 la tv! Si ma uit la tv..tic..tic a fost ora 6 ! Il omor zic eu. Dar a avut o scuza , ceasul din camera era ora 11! Ce sa fcem? Am mai atipit. Macar sa s edeschida restaurantul sa halim ceva.

Si ...sus! La cascada, apoi cu telecabina. Aer curat , racoare, prin padure, ciripit de pasarele , veverite, Sa tot stai sa nu mai pleci.

Dupa amiaza hai la mare zic! Si ne-am dus pe malul marii, apa rece. Asa ca ne-am dus in piata . Doamne ! peste si iar peste, inotau , sareau, in bazine. Crabi imensi, piciorongati. Scoici de toate marimile. Vii ce sfaraiau pe jaratec. Caracatite umplute, creveti , bureti de mare. dar ce nu era. Ne-am urcat la o terasa si ....vineeeee!!! Crabul imens ce a fost pregatit la abur. Ce fain e sa vezi piata de acolo. Vanzoleala , strigatele si comertul stradal.

Satui si obositi hai la munte iar. Acum eram singuri in tot motelul. Liniste ,totala. Dimineata devreme , la mareeee!! M-am balacit , desi marea era adanca chiar de la mal. Nu te putei zbengui , ca te tavaleau valurile de numa. Si geamandura la 2 m de mal. Intindeai bratele sa te faci ca inoti si....prrr! fluierul tipului extra bronzat din turnul de paza. Si ca sa nu ma ia salvarea, ca pielea mea semana deja cu crabul de ieri dupa baia de aburi, am zis ca e bine sa dam o tura prin oras.

Am vazut farul, si un sat in care si-au facut case cei ramasi aici dupa razboi , cei din nord adica. Numai ca multe case erau parasite. S-or fi mutat sau nu au avut urmasi....

Si ...du-ne acasa mai autocar! Spre seara eram acasa. A fost o mini vacanta, in care ne-am gandit ca ar fi bine sa mai iesim din barlog si sa facem astfel de escapade.

Ca am cam inceput sa creasca colacul din jurul mijlocului. Si lenea sa se instaleze.

Vointa daca este , se poate gasi un pic de timp si cu un buget minim sa evadam din cotidian si stresul marelui oras.






luni, 10 august 2009

Dedicatie Marelui Sef


,.

As dori sa dedic aceste randuri celui ce a fost la comanda corabiei Sufletel. Si pe care a scufundat-o cu echipaj cu tot. Ca nu ni s-a acordat macar dreptul sa ne salvam. Ai vrut sa demonstrezi pana in ultima clipa ca tu esti seful ca radio este AL TAU, cum scriai in mess cu litere mari. Tu l-ai facut si tu il desfiintezi. Ca unii ca noi , fara experienta de radio, care te-au sustinut eram doar figuranti , decor . Si pentru ce sa multumesti unui decor, mai ales ca o faceam de placere, din voluntariat? Pentru ce esti tu vinovat ca sponsori ca mine si ca altii ti-au dat bani pt radio, ti-au platit datoriile la net ce le aveai de luni de zile, sa platesti servere ce erau de fapt gratis oferite , ce ne-ai bagat mana in buzunare? Nu.....

Si nici incredere nu am meritat, eram departe, si ce e vina ta ca eu am crezut in tine?

Si acum ce faci? Scufunzi corabia , ne lasi fara colac de salvare, si cand vezi ca ne incapatinam sa nu ne inecam, strigi in gura mare ca te-am tradat, ca te-am furat, ca ne-am batut joc de tine. Esti sef! Da , pentru ca tu ai reusit cu sefia ta sa dezbini echipa, sa ne invrajbesti , sa ne manipulezi. Daca careva te intreba unde sunt legitimatiile si cartile de vizita pt care am platit banii, te suparai, cum indraznea sa-ti ceara tie Zeului socoteala? Si excus din colectiv si cu tinicheaua de coada. A fost dreptul tau de Zeu sa faci o ultima emisie , sa jignesti si sa dai vina pe toti, sa plangi pt ca esti neinteles, sa faci ascultatorii sa creada ca eram cei mai rai colegi, iar noi cei neinsamnati ne-am ales cu un mass ....cu scuze ca nu ai incotro. Si ai mai avut si tupeul sa nu recunosti ca e dorinta TA SI NUMAI A TA.

Si ne zambesti din nou ca esti cel ce invinge, facind emisii la un radio pe care il barfeai si alaturi de colegi pe care nu ii puteai suferi. Oare ei stiu cu ce comoara de om s-au ales? Poate ar dori sa vada adjectivele cu care ii numeai, din mesajele salvate. Si de fapt tot greseala naostra este, ca ar fi trebuit sa stim, de eram destepti, ca cel ce barfeste pe altu` azi, maine te va barfi pe tine.

Pai ce stiu eu ...cine e acolo...la acel radio ...cat de tare esti ca te asculta sute.... Pai ce poate sti una ca mine ce e sa fii radio star? Ce parca eu stiu ce e sa emiti live?

Eugen draga, ai dreptate. Pe mine nu ma cunoaste decat o Coree, si nu am facut emisiuni live la toate posturile de radio de aici cat a tinut grila , cate 6 luni emisiuni regulate....Ce stiu eu ce e sa ai un microfon adevarat in fata si sa te auda o tara intreaga, sa te recunosca lumea dupa vocea ce au auzit-o la radio?

Scuze ca nu ne-am permis sa ne inecam si sa rasarim asa ...timid din marea unde ne-ai scufundat. Sunshine!

Si nu uita ! Vei culege ce vei semana, vant si furtuna.

joi, 6 august 2009

Concertul verii




MEEEE....MIIII...MEEEE ...MIIII...

E concertul ce se aude de dimineata cat e e ziua de lunga , oriunde te intorci acelasi concert. E cald , soarele arde dar memi canta de zor. Luna August e luna lor. Te apropii de pom , te uiti , dai roata , sa vezi ce poate sa faca acel zgomot infernal. Nu vezi nimic, dai sa pleci si iar incepe memi, meee...miiii. Te apropii iar si casti ochii, la milimetru cauti. Si ...doamne! Ce imi vad ochii? O musca mareeeeeee......si diferita , ceva ce nu am mai vazut acasa. Dar cand esti langa ea tace, nu-i bai ca alaturi parca au inebunit. Parca isi raspund , trimit mesaje. ,s. m s. -uri....Pai aici aceasta musca se numeste aici in coreeana "memi". In engleza "cicada". Si uite ca au un dans numai al lor. Misca corpul, mai bine zis posteriorul si aripile si fac un zgomot infernal, un bazait ce se aude pana departe. E vreun dans nuptial, ma gandeam eu, in mijlocul amiezii si pe arsita.

Se apropie un copil cu plasa de prins fluturi si, faaalllll....sa prinda o musca. Ei da ce e asa de usor? Sa fie sub nasul tau si greu o vezi , asa mare cum e, camuflajul de.... In sfarsit prinde una. Acum ii era frica sa puna maina pe ea ca tremura si zbarnaia de numa. Dar a scuturat plasa intr-o cutie de plastic special facuta pt asa ceva. Mi-a zis ca au tema pt. vacanta sa prinda insecte pentru insectar. Si m-au purtat gandurile la anii de scoala cand umblam si noi pe coclauri dupa insecte , numai ca nu eram echipati ca nu aveam cu ce, nu se gaseau nici plase pt fluturi, nici cutii de plastic transpartente sa le transporti. Aveam numai gandaci prin buzunare, paianjeni si alte lighioane.Numai ca nu eram asa de civilizati ca acum, inca mai existau insecte, pe drumuri prafuite , prin lanurile de grau. Acum? Betoane si asfalt pretutindeni, care sub arsita verii emana un miros greu si o caldura insuportabila.

Asa galagioase cum sunt , fac parte din peisaj, cand le auzim stim ca e mijlocul verii. Haideti la concertul verii!

sâmbătă, 25 iulie 2009

Festivalul

Bine ati venit la Festivalul Valea Gurghiului, Valea Regilor!
Un festival ce cuprinde toate satele scaldate de apele Gurghiului , anuntat cu banere si reclame prin ziare. Am avut sansa sa fiu acasa in Romania si sa fiu acasa la ai mei acolo pe valea Gurghiului si nu puteam sa ratez ocazia, nu?
Mai ales ca era prima editie.....Am vrut sa vad cum se poate ajunge acolo si .. ..am urcat in microbuzul anuntat de primaria orasului Tg-Mures ca va face legatura cu platoul unde se tine festivalul, in satul Ibanestii de padure. Am ajuns in apropierea parcarii, multe masini , de la vechile Dacii si IMS-uri pana la cele mai noi tipuri de mertane sau alte masini aduse de afara. Am mers pe jos prin cateva balti si pietroaie, las ca inca nu o ajuns sa paveze drumu` zice cineva. Am urcat pe platou ...acolo zarva mare. Se tot pregateau se aranjau, ca am aflat ca va veni prefectul si ministrul Nicolaescu. Nu-i bai zic ca-i las loc pt toti. Si incep sa dau ocol. Mi-au atras atentia camerele aranjate in stilul fiecarui sat. Pana si podul Hodacului a fost construit in miniatura .Deci erau acolo tinda aranjata, bucataria cu fiteul si cosarca cu lemne, camera cu razboiul de tesut, cu vartelnita si...no ca am uitat cum ii zice , unde se pune pt tesut, lada de zestre,...totul asa cum stiam ca este casa bunicilor. Si mi-au dat lacrimile. Lipsea vocea bunicii ce ne chema la un blid de frecatei. Si tot plimbandu-ma ...uite ca au venit si invitatii. Ministrul si prefectul judetului, regele Mihai nu a putut veni, dar a delegat pe cineva in numele lui. Regele are acolo in Lapusna o casa de vanatoare. Si au fost intampinati cu pita si sare. Apoi o taiat funda la podul Hodacului. Si a inceput sfintirea Troitei,de un sobor de preoti. Si...muzica buna pe scena cu Nicolae -Furdui -Iancu, Sofia Vicoveanca, Veta Biris si alti interpreti indragiti. Plus ansamblul de dansuri Hodaceana si Hodacel.
Dar din nefericire, oamenii au uitat sa mai joace. Preferau sa asculte muzica si sa infulece mititeii sau puii pe gratar si sa goleasca halbele. Eram singura care ma chinuiam sa fac gauri in glod cu tocurile de la sandalele fandosite ce le aveam. Dar usurel s-o mai prins vreo cativa in hora ce o invartea cu maiestrie Sofia Vicoveanca. Am ras si plans de bucurie, am vorbit cu solistii, facut poze multe si topait cat am putut. Dar am vazut si un concurs de taiat bustenii cu drujba. Si am pus blidu` sa primesc si eu o portie de mamaliga facuta la ceaun acolo.
Am vazut si frumoasele viori facute de maestrul Gliga , si fluierele , scultura in piatra , plus cazanul de tuica alambicat ce prepara renumita palinca(pe care am gustat-o desigur). Ar fi fost bine desigur daca ar fi fost actiuni ce sa implice lumea mai mult. Alte concursuri , pt simplii oameni prezenti acolo, sa plece acasa cu amintiri de neuitatat.
Am mai fost in Romania dar din pacate nu in perioada festivalului de pe valea Gurghiului. L-am prins pe cel din Tg-Mures. Despre care voi scrie data viitoare.












luni, 29 iunie 2009

WELCOME TO JAPAN !

WELCOME TO JAPAN! asa spunea stewardesa. Prima mea vizita aici , in tara soarelui rasare. Ma uit in jurul meu...oamenii arata la fel, mititei, cu ochii ca doua linii paralele. Doar cei tineri sunt diferiti, au niste coafuri asa de traznite si haine fistichii de nu te plictisesti de monotonie .

Pai ce cautam aici? Walking Festival pt. 3 zile in orasul Higashi-matzuyama. Mergem ...sa mergem. Am luat trenul si am colindat tara. Spre seara am ajuns! Foame cat cuprinde, ne-am oprit la restaurant. Am mancat cu totii, ceva japonez, cam scump. Si hai spre hotel. Bezna...lume pestrita ca deja europenii erau acolo. Ajungem la hotel, ca sa aflu ca ....nu mai am camera. Un musafir neanuntat ce n avea camera rezervata. Pai si io unde dorm fratilor am zis? Pt ca acolo camerele de hotel sunt mici nu ai loc 2 daca e camera de single. Am unde zic colegii, in ...sala de sport! Wow! Ceva nou, platesc hotel si ajung la sala de sport. Nu-i bai, suflet mare sunt asa ca la sala cu mine. Si sincer nu mi-a parut rau ca am dormit acolo, cu 70% din grupul nostru. Doamne! parca eram in tabara. Cat era de mare sala aia era plina de ibuluri , adik saltele groase pe care se doarme in Asia. Si lumeeeeeeee.......majoritatea japonezi veniti din toata tara pt . festival. Majoritatea in varsta. Dusuri aveam afara, adik casute de dusuri. Ne-au primit in marea familie cu ceai verde si prajiturele. Numai ca stingerea era devreme. oricum era tarziu asa ca ...la somnik.

Bum , bum-bum....ma trezesc buimaca, plina de fulgi, bezna afara, a intreb ce o fi? E invazie de extraterestrii? Nici vorba. Japonezii erau in miscare, mergeau cu zecile spre dusuri, sau afara , ca ei aveau in plan traseul de 40 de km si trebuiau sa plece devreme. Asta da , nu ca noi, 10 sau cel mult 20 km. Si ma uit la ei, de la 60 la 80 de ani.

Ne adunam in piata de unde se pleca, nu trebuia sa intrebi unde e ca te ducea suvoiul de lume. Pe scena se tot vorbea ceva. Si lumeee...de numa. Sa ne potolim foamea nu? Si am gasit acolo o coirba ce semana tare mult cu ciorba nostra de cartofi. Si bulgari de orez cu gust de peste. Orez sarat , ca la noi acasa ,o bunatate. Am pornit si noi . Cu Adrian din Elvetia, Pedro din Belgia si multi alti prieteni din toata lumea. Am colindat orasul, am iesit pe camp , pe dealuri... de 20 km . Adrian ne invita la o bere si branza, plus ceva tuica de pere made in tara lui.Spre seara ne-am intors in oras. Franti de oboseala dar fericiti . Si ca sa fie tacamul complet ne-am facut rezervare la masaj. Cum toti eram afoni la a vb limba japoneza....sa murim d eras nu alta. Pai ce masaj sportiv? Ca acolo e spital zic ei. Cum? Da se face masaj celor ce vin cu trimitere de la doctor. Am gasit un tinerel ce stia bine engleza. Dar ...eu si inca vreo doi am avut parte de masaj, ca la doctor, excelent. Si uite asa , fericiti si relaxati ne-am intors la marea noastra casa si familie. A doua zi m-am imbracat in costumul meu frumos si ....la drum iar. Dupa ce am servit ciorbita. De data asta am fost cu un grup de fete japoneze, ce mi-au dat sa maninc din ceea ce le-a pregatim mamica lor. M-am minunat cata minutiozitate au pus in a aranja tot , elegant, colorat, ce arata delicios. Si a fost delicios. La intoarcere am baut bere Asahi, la halba, o bunatate, poate si pt ca dupa atata mers pe caldura aia pe coclauri, pe alt traseu, mi s-a parut extra. Numai ca dupa vreo 2 halbe de bere eram asa de vesela.... Si am colindat pe acolo, am cumparat pere malaiete, ce dor imi era de ele. Am pictat si desenat cu copii ce mi-au dat seminte de flori impachetate f frumos. Si in drum spre casa am dat peste un alai de gheise , si muzicieni, tot orasul era in festival. Am colindat cu alaiul toata ulita principala, am ascultat un show de tobe , am vazut teatru de papusi, totul era pe strada. Radeam si palngeam de bucurie. Dansam cu ei. Si am gustat ceva frigarui ca pe la ei. Bune....

A treia zi, iar pe drum, de data asta 10 km. Si era frumos ca in fiecare zi era alt traseu. Am vazut pe stadion un meci de baseball, asa cum era acum 100 de ani, caci sarbatoreau aniversarea in ziua aceea. Si o frumoasa expozitie de crizanteme, o minunatie de culori , fel si fel de soiuri. O mini piata unde am vazut cartofi dulci cu miezul mov , si tot felul de alte zarzavaturi. M-au servit cu acei cartofi copti, buni tare. Cand am ajuns in oras iar, ...hei-hop, hei-hop! Ce o fi oare? Ajung acolo si ce vad?

Carau in spate o lectica unde sedea un Budha mic. Sau ceva ce semana cu el. Si am inteles ca este ocrotitorul orasului. Strigau ceva si inaintau in acel ritm, fiind imbracati in robe si ....chilotei. Desigur ceva traditional. Am avut marea placere sa fiu invitata sa car si eu acel zeu. Wow! era greu , ca trebuia sa urmezi ritmul. Dar ma simteam asa de bine! Eram in domeniul meu, dans, muzica , distractie.

In piata au inceput sa defileze toate formatiile celor ce au participat la acel festival. Si apoi un spectacol frumos, dansul papusilor, al gheiselor....Nu ne venea sa plecam. Dar a venit si despartirea.

Mi-am facut noi prieteni acolo. De la care primesc vesti , carti postale si mailuri si acum. Ultima zi am vizitat Tokio. De una singura. Si cum nu prea imi permitea timpul sa vad multe in acel imens oras, Am ales sa ma urc in cea mai inalta cladire, unde era un frumos parc , spectacol cu pinguini , foci si maimute, si un minunat restaurant la ultimul etaj. De unde am putut vedea cel putin o bucata din Tokio. Si ca sa nu plec fara sa gust sake cer un pahar. Ma intreaba de care. Pai ...de sake. Si mi-au dat sa gust vreo 30 de feluri de sake! asa ca...nu mai avea rost sa cer nik! Si am servit un bufet cu tot ce am gasit traditional.

Am ajuns la hotel ultima, erau sa plece fara mine...pt ca m-am ratacit! Si cum avionul nu sta dupa mine....dar am ajuns in ultima secunda, noroc ca am facut roaming la telefon.

La aeroport, cu totii, cu un geamantan de impresii si amintiri placute.













marți, 23 iunie 2009

Tu vrei un prieten adevarat ?


Fără un prieten alături viata poate fi uneori tare grea, cîteodată pur şi simplu simti nevoia să ai un suflet alături cu care să te înţelegi şi care să te înţeleagă la rindul lui, simţi că viata e prea monotonă şi ai vrea ceva nou, toate acestea le găseşti la un căţel, un căţel stie să-ţi fie cel mai bun prieten, un căţel stie să-ţi aducă bucurie în casă, un căţel îţi arată ce mult insemni pentru el de fiecare data cînd vii acasă, de fapt un căţel este cel mai frumos lucru care ţi se poate întîmpla în viaţă. dacă vrei un prieten adevărat care să-ţi fie alături mereu, daca vrei sa uiti de singurătate şi de tristete, ia-ţi un căţel, sînt sute de căţei abandonaţi, căţei pe care stăpînii dupa ce i-au luat i-au abandonat aruncîndu-i în strada deoarece aşa înţeleg unii oameni să răsplăteasca pe cel mai bun prieten al lor, căţei care abia asteapta un stapin ca tine pe care să-l iubeasca, sa-l păzească cu credinţă, si sa-l apere intotdeauna cind e in pericol, nu uita Dumnezeu a facut prima data animalele, apoi oamenii... a stiut el dece.

duminică, 21 iunie 2009

A doua zi in Dalian !

Cucuriguuuuuuuuuu.......zicea vocea de la telefon. Ma anunta ca e dimineata si ca functioneaza morning call-ul. Mi-am adus aminte unde sunt!!! Prima zi de mers...20 de km la festival in Dalian. Stateam in cumpana...cine sa mearga? lelita?sau...Mutu?

Am optat pentru Mutu. Am imbracat tricoul nr 10 ...baut nessul si la drum. Nu va zic ce frica mi-a fost sa trec strada. Pai acolo prioritate au masinile si veneau ca la raliu nu alta. Am avut noroc ca a venit un grup mai mare si am trecut cu ei, ca altfel faceam batuta pe loc . Doamne!!!!!! o mare de tricouri albe si albastre, se revarsa spre piata unde era punctul de plecare. Cred ca cel putin 200 de mii de oameni erau acolo.Si strainii ne adunasem langa un cort , langa scena. Si doamne!!!! ce ciripea unul acolo la microfon . Daca nu erai atent te lua talazul una-doua.O mana ma tragea spre scena . Cand dau cu ochii de stapin ...era un chinez ce a fost la 2 editii ale festivalului din Coreea. Si mi-a zis ca el a compus imnul mergatorilor din Dalian. Frumos imn , melodios...lalaiam si eu cu ei. Ne-am imbratisat , facut poze multe . Gata! Se da startul. Am asteptat sa treaca valul tzunami....si am plecat si noi. Ma tot minunam cum de s-au mobilizat frate. Oare in stil comunist? Cum eram si noi cand venea Nea Nicu in vizita? Pe drum unii is verzi! Ii intreb ce e cu ei...o venit primavara sau? Erau angajatii unei firme de constructii. Faceau reclama noilor apartamente.Ha, ha ,ha !

Vine langa mine o tanti si ma intreaba daca nu sunt eu cea din Romania. Da, zic , dar de unde stie? Pai m-a vazut la televizor zice ea. OOPS! No uite ce vedeta eram si nu stiam. Cred ca au aratat de la festivitatea de deschidere si de la seara festiva. Ca si pe drum se tot tinea unu` cu camera dupa mine. Cred ca sarea in ochi galbenul tricou al nationalei Romaniei in marea alba si albastra de tricouri.

Frumos , faleza marii, mergeam incet cu vorbeam cu toti in ce limba se putea, iar parfumul de salcami ne invaluia si ne imbata. Trece un grup de pustani, si ce aud la telefonul lor? muzica coreeana. Le vb in coreeana si ...nik. Erau de-ai casei, chinezi, dar le placea sa asculte topul coreean.

Am plecat de pe undeva pe la jumatatea drumului. La seminar si intalnirea cu primarul. Ca de...si eu is un pui de director la asociatia noastra, KAPA. Acolo am primit un buchet imens de flori de la presedintele asociatiei din Dalian. Abia l-am cuprins. Din pacate l-am lasat la hotel. Nu poti scoate din tara nik plante sau fructe.

Si pt ca am vrut sa imi cumpar neaparat o rochie crapata , am fugit la bazar. Dupa ce am am imbracat vreo 4 am gasit marimea mea. Si gata ziua.

Duminica iar canta cocosul: cucuriguuu..... A doua zi de mers. Numai ca din pacate avionul pleca la 2. Asa ca nu am putut merge decat 5 km. Traseul era pe malul marii.....faleza de acasa, Mangalia se prezenta in fata mea. Semana sau doar voiam eu sa semene? Pescarusii tipau, mai incolo masinutele si leaganele, terasele , si margelele din scoici la tarabe. Mai ca nu plangeam...de dor si amintiri.....Mi-am luat la revedere de la prietenele mele de acolo. Si poate vom avea sansa sa ne intalnim din nou, undeva , candva, in aceasta lume .

La revedere Dalian! In avion si... welcome to Incheon Airport !