Iubitul meu infractor-voiajor

 Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand imi aduc aminte de iubirile tineretii ma apuca un fel de jind ... Pai? Tineri eram, frumosi eram, liberi ca pasarea cerului eram, plini de hormoni nabadaiosi eram...povestile de amor sub clar de luna pe malul unei mari negre erau ca valurile inspumate...

 

...Terasa discotecii din Saturn, seara frumoasa de vara, muzica misto si plin de tineret ce invadase ringul de dans. Dansa fiecare dupa propriul stil, unduiri,scheme laborioase , zbantuiala...multa voiosie , rasete, priviri galese sau tintite drept in albul ochilor, dadeai roata cu privirea pe la mese... La o masa stateam si eu cu o amica, ne hlizeam la cate unul, sorbeam gratios din cocktail-uri. 

-Dansati va rog?  aud o voce susurand la urechea mea. 

Pai sa ratez,  tocmai eu care topaiam cu scaun cu tot? Am fost in bratele lui in doi timpi. Ca era un  tango lentooo...Imi saruta mana cand se termina dansul si ma duce la masa ca un gentelman sadea.Wow! Ce galant baiatul! Incepe iar zbantuiala, muzica aia misto a anilor `80... pana la urmatorul blues, cand ma invita iar la dans. Ma uit la el , il studiez subtil, mai nu arata rau deloc. Inalt, cu bicepsii la el, parul carlionti si negru, ochii te cumparau si te vindeau. Vazut, placut, adjudecat!

 ...Au continuat serile prin discoteci,  dedicatii muzicale: pt cea mai si cea mai!...ma facea sa ma simt ca o printesa, ma  ducea in brate pana acasa, mergeam la plaja unde ne zbenguiam in valuri, radeam si ne iubeam tiganeste in lumina lunii mangaiati de adierea brizei intr-o mare de smoala ca oglinda. Ma simteam iubita!

   Si uite asa m-am amorezat de al meu gurita! Eram lulea si alta pipa indragostita. Pai al meu gurita era tigan,  unul cu carte si stilat, ce stia mai ceva ca altii bunele maniere si cum sa faca o fata sa se simta imparateasa.

 Lucram la un restaurant in bucatarie, o zi cu o zi. Venea la mine cand lucram , apoi a inceput si el sa lucreze acolo ca ospatar. Toti stiau sa suntem iubiti. Traiam un vis de iubire colorat in roz bonbon, zburam pe aripi de curcubeu. Dar, acel dar! 

...Intr-o seara, gurita al meu dansa pe terasa restaurantului. Langa el serpuia o diva, numai opturi era toata si el o tinea sa nu cada. o invaluia cu bratele. Nu vad bine, nu se poate imi zic, nu e el. Si...Mi-a zis sa plec singura acasa ca el vrea sa mai stea.  Sa fac scena de gelozie, sa ma infig in pletele divei, sa ii dau vreo doua palme si un sut in cur lui...ma faceam de ras in fata colegilor. Ei, o fi vreo pasa trecatoare zic si plec trista spre casa . M-o apucat plansul, adica ce , gata se lipeste de prima serpoaica, acolo unde ne stiu toti, si mare palalaie ardea in inimioara mea. Las ca ma razbun io,Casanova! faceam planuri si iar ma apuca tristetea . Speram ca maine va veni zambitor, sa ma ia in brate si sa uitam de diva. Speram...Dar a trecut o zi(eram libera) si inca una...nici o veste. La servici nu a venit , ma intreaba seful de el. Habar nu aveam pe unde umbla gurita al meu! Pai ce erau selfoane atunci sa ii caut pe google map? Sa vezi coate si susoteli intre colegi, ca l-au vazut cu "aia" prin statiune, erau ca doi porumbei. Eu ma retrageam intr-un colt sa plang de oftica si sa imi ling ranile tradarii.

...Sa fi trecut vreo 4 zile, de tristeti si lacrimi ascunse,ma cheama seful in birou. Mai era un domn ce s-a prezentat: 

-Sunt capitan X la sectia de politie Mangalia. Trebuie sa vorbim.

...Si a inceput povestea!!! Aia despre iubirea mea bengoasa numita gurita! Dupa interogatoriu si intrebari: unde, cum, de cand, pe unde , ce am facut, daca stiu unde e acum ...nu intelegeam ce naiba se intampla. Si mi-a spus dom`capitan:

-D-soara , apoi gurita al tau e infractor voiajor! (what???)

Il cautam demult, a talharit  fetele, de  care se "indragostea" si pe care le cucerea, ca apoi sa le lase fara bani si alte bunuri. Pai si ce treaba am io? Pai zice , acum 4 zile(seara aia cu unduiri serpesti imi aduc eu aminte) a plecat cu o fata , a stat la ea vreo 3 zile in hotel, cand a iesit fata ieri de la dus, pa, gurita ! pa lantisor de aur si inele, portofelul gol pusca! 

Cred ca aratam haios cu gura cascata , fara grai, cu ochii cracanati ca cepele undeva aiurea!

Cam prin toata tara a lasat fetele fara bijuterii si bani si cu inima fripta. Se mira capitanul ca pe mine nu m-a jefuit, desi a fost la mine acasa. Norocul meu a fost diva, zice el, ca poate ma lasa cu casa goala!

Dar cireasa de pe tort a fost alta! Gurita al meu era insurat!!! Avea nevasta pe care a parasit-o la o saptamina dupa nunta. Care il asteapta si acum! Se pare ca a luat numele ei de familie ca sa scape de urmarire. 

...Am iesit din birou ca un zombi, dupa ce am scris declaratia,nu vedeam nimic nu auzeam nimic. Ce??? Gurita al meu e infractor cautat de politie prin mai multe orase, e si insurat? Are nevasta ce il asteapta saraca acasa? 

Plangea si halatul de pe mine . Nu imi puteam stapini lacrimile. Vai saraca, ma compatimeau colegii, ce teapa a luat! 

Si dupa vreo trei zile , ma cheama iar seful ca a venit domnul capitan. Sa ma anunte ca l-au prins , pe undeva prin Fagaras, cand incerca sa vanda lantisorul furat . Gata cu voiajul iubitului meu infractor! A fost garat pe undeva.

Nu mai stiu nimic de atunci despre el, pe unde si ce o face, ce iubiri o mai fi avut si cate inimi o mai rupt...

...De cate ori merg la mare in Saturn si ma plimb noaptea pe mal, vad si acum doi tineri ce se iubesc tiganeste printre valuri...

 

Timpuri ciudate

 Ciudate timpuri traim, ceva ce nu are nici un sens. Hais si cea! Sus/ jos/inainte /inapoi/dreapta /stanga, toate odata, se contopesc in vartejuri.

...Doamne ce bine ca m-am nascut intr-o lume si tara fara razboi! gandeam cand eram copil. Ma bucuram ca este pace, e liniste, e bine...

Nu pun la socoteala razboiul dus cu frigul de pretutindeni iarna, de foamea ce urla in galantarele unei alimentare de cartier la usa careia stateam ore in sir fara sa stim ce se va aduce si vinde. 

...Si totusi a venit acel razboi, asa zisa revolutie. Impuscaturi in Mangalia nu au fost, mergeam doar urland pe strada tinandu-ne de brat. Dar era stare de razboi! patrule de soldati inarmati, seara nu ieseam din casa, bubuiau obuze si suierau gloante la tv, stateam si priveam cu groaza la mormanele de trupuri de pe strazi, oameni ce au ramas sa  priveasca cerul etern...

Am plecat la Oradea, la Baile Felix in primele zile de ianuarie1990, inca erau soldati pe strazi...Iar gandul imi era la prietenul meu pe care l-a prins revolutia in armata, undeva langa aeroportul din Bucuresti. Nu stiam nimic de el. Dar ma rugam sa fie bine.

Acolo la hotel am intalnit un baiat ce imi povestea de Timisoara, de acolo venise la tratament si el. Traiam cu el clipele de groaza alergand pe strada printre gloante , fum, strigate si sange. Prietenul lui era langa el , tinand de mana pe iubita lui, ce alerga in virtutea inertiei cu jumatate de fata zburata de un glonte ratacit...Am plans cu el,am jelit morti nestiuti...

...Dar ! ceea ce traim acum e cel mai perfid si marsav razboi. Noi suntem si eroi si dusmani. Inamicul??? Este in noi!!! FRICA indusa prin toate mijloacele , face ca mintea sa stea in loc, sa nu mai rationeze. Frica de moarte, de parca pana acum am fi fost nemuritori, frica de noi insine, ocolim pe toti, ne ferim de toti. Frica a ucis orice sentiment uman. Compasiune, empatie, prietenie, imbratisare, zambete, bucurie...au disparut odata cu speranta! 

Ne aparam de bombe cu masca, ce e buna la orice doar la ceea ce spun ei nu. Ne vaccinam in nestire, cu apeluri si rapeluri, da de mai traim o zi , o luna , un an in plus. Stam in casa izolati de natura, de soare, de prieteni si familie, privim la tv ca la sfintele moaste, emisiuni ce anunta apocalipsa. Cifre de morti , spitale in flacari, oameni ingropati in saci cu un preot ce tine prelegeri despre cum sa iti pui corect masca si sa pastrezi distanta sociala. Distanta sociala, aia de 2 m cica, oameni ce habar nu au ce inseamna a te distanta social. Ca aia se si face: foarte bogati si foarte saraci , social nu?Politie ce nu a mai vazut hoti , talhari si criminali, doar oameni ce isi dau masca jos sa rasufle un pic sau sa isi stearga nasul, ploua cu amenzi pt o gura de aer .

 Dar interesant este ca aceasta boala a fricii a ucis toate celelalte morbiditati. Eradicat tot, cancer, comotii, inima, accidente, au disparut! Se moare doar de! Oare de ce toti cred ca acum se moare cu zile???  Nimeni absolut nu iti da sau ia din zile! Vei pleca atunci si asa cum ai stabilit TU inainte sa te nasti, tanar sau batran, sanatos sau bolnav. Cum de aceasta civilizatie civilizata poate crede ca ti se vor prelungi zilele daca ?...sau daca...? Pai da! Cand ti se spune ca ai o singura viata si apoi e neant , o iei de buna si musti din toti sa mai stai o zi macar in lumea asta materiala si materialista. 

...E razboi! avem stare de urgenta, stare de alerta,ordonante, urla ca sirena cand vin avioane inamice alertele pe telefon, patrule de forta ce obliga oamenii sa stea in casa dupa ora 20, avem si pe cei din linia intai. Avem scumpiri, avem tabere de combatanti, avem guvern lipsa. Avem granite inchise...Si mai ales NU avem libertate! Nici dreptul la aer nu avem! Nici sa gandim altfel nu ne lasa. In NOUA NORMALITATE! adica normalul de acum e mai nou, mai normal ca normalul. 

...Eu am cerut sa vin acum!Si Doamne cred ca am zis ca sunt pregatita sa lupt. Am vrut sa vad schimbarea! Pt ca va fi! Imi este greu sa imi imaginez cum va fi dupa. Dar stiu ca va fi bine! Si ca acest razboi se va sfarsi curand. Nu stiu ce vor intelege cei ce se vor nemuritori, cei ce nu au nici macar o idee ca nimic nu e etern si ca nu se mai poate in lumea ce o vor ei: materialista, plina de repere false, averi ce se vor luate in rai, fara iubire, fara zambete si umanitate. 

...E toamna, splendoare de culori, frunze ce se imbratiseaza intr-un ultim dans , veverite ce se alearga in nucul plin de fructele magice. E natura, cartea scrisa de Creator cu toate misterele si minunatiile ei. Avem ochi sa vedem...urechi sa auzim...brate sa imbratisam si inimi sa iubim?! 

...si viata merge mai departe! Multumesc tie, Creatorule pt tot! 

Pragurile vietii...

 ...Se intampla uneori sa fim depasiti de evenimente, o iau inaintea noastra, nu putem tine pasul si alergam cu limba scoasa gafaind sa le tragem de poale si sa ne astepte. Se opresc si ne lovim brusc de ele, cucui barosan ne apare sub breton, iar ideile zangane ca bilele din pacanele , se amesteca si isi dau coate , si pana pica jackpot-ul suntem deja pe aratura in drum spre nicaieri.

Acele evenimente ce cad ca traznetul, si lasa in urma fum si bajbaieli. Esti atat de pe nicaieri, ca nu iti pasa ce se va intampla in secunda aceea cu tine. Nu mai vrei nimic, doar sa nu mai fii acolo si atunci, sa  fii nicaieri si oriunde.

Exemple? Le uiti de multe ori , dar o noua aventura in hatis fara busola iti redeschide cutia pandorei unde ai ascuns neguri si tristeti.

...-Deschide usa ca o sparg! aud bubuituri si zdranganeli de clanta smulsa cu durere. 

Dau tatarii? unde naiba sunt, ce se intampla? Ma simteam rau, imi exploda bostanul, stomacul statea sa se reverse, casa se invartea. Eram k.o. Vocea de om nervos si intaratat urla iar:

-Iesi afara curvo! Ce cauti in camera baiatului meu? Etc...bla...bla...nu intelegeam , ce naiba vrea si cine e?

Reusesc sa imi aduc bostanul cumva pe verticala , sa ma abtin sa nu borasc si ma uit in jur. Casa straina, eu imbracata intr-un pat iar langa mine tremura de frica cel pe care il credeam prietenul

meu.

- E tata, zice el , ii simteam frica, teroarea din priviri. Nu stia ce sa faca, tacea malc si se cuibarise undeva printre bulendre.

Dincolo de usa  se indepartasera cumva urletele de fiara ranita, venise o femeie si comenta ceva incercand sa elibereze locul din fata usii.

Eu parca eram in reluare...curvo!? Ce??? il corup pe baietul lui? il stric si dedau la prostii?? adica el mironosita, eu o depravata de oras???iar incep creierasii sa o ia razna si sa imi dea dureri turbate. 

Cred ca se adunase lumea la poarta ca la circ, sa vada depravata ce ii silueste baiatul! Parca cineva m-a scos cumva pe o usa si o poarta prin spate din curte. Nici sa zic nimic, nici sa rad  , nici sa plang nu am avut timp sau putere. El, el , Nica fara frica era disparut ! 

Am ajuns taras la sosea , in sfarsit liniste, incep sa plang domol, sa imi aduc aminte ca de la nunta prietenei mele, m-a luat Nica al meu sa merg la el acasa ca pot dormi in liniste , mai ales ca ma simteam rau(cica m-a deocheat vreo unu` la nunta ce nu isi lua ochii de la mine). 

...eram atat de trista , hohotea sufletul si cuvintele in mine, lacrimile ma raneau. Fac cu mana la masini. Era epoca aia in care te deplasai cum si cu ce puteai.     Opreste o masina. Deschid usa si vad patru tineri in ea. Straini pareau a fi, arabi. M-am blocat. Stateam si ma uitam ca boul/vaca la poarta noua. Pana ma intreaba unul daca urc sau nu, ca eu am fost cea care am facut semn. 

Si a fost momentul in care nu imi pasa ce va fi! Chestia aia in care capitulam . Am urcat  langa cei doi pe bancheta din spate. Eram la fel de dusa , de absenta, parca vorbeau ceva, nu ma oboseam sa ii aud, nici pe ce drum mergea masina nu imi pasa. Pentru ca nu puteam intelege evenimentele alea ce o luasera inaintea mea. Alea in care am fost scoasa din casa pe o usa din dos in huiduieli ...ce si cui sa ii spun ceva sa ma apar...plang iar de tristete, lacrimi amare!Nu m-au intrebat nimic baietii, m-au lasat in lumea mea...doar daca e bine sa ma lase langa gara ... 

...Ce a mai fost dupa...nimic! Nica a ramas tot fara frica...si eu am inteles ca nu am ce cauta cu un om imatur ce nu stiu daca putea vreodata sa ma apere de ceva sau cineva pt ca el stia adevarul! 

Eu ...am realizat ca nu trebuie sa demonstrez nimic nimanui mai ales celor ce nu au incredere in mine, in ceea ce fac sau spun. Perceptiile formate nu le pot schimba cu nimic, oricat as demonstra contrariul. 

...drumul vietii e plin de necunoscute, de praguri in care dai tare cu capul, te impiedici si cazi, uneori te ridici, alteori zaci si iti aduni cu greu ciolanele din praf,  taras, in genunchi, dar mergi mai departe! Apoi scuturi praful, zambesti imaginilor din oglinda , le intorci spatele si mergi fluierand spre ceea ce va urma!