duminică, 5 aprilie 2015

Energia sufletului

Universul e tot o energie. Energie ce calatoreste cu viteza luminii, zboara, alearga, inoata, sau pur si simplu creste spre zenit din radacini.
Energia vie a unui copac se transforma in energie calorica , intr-o mobila ce ne umple casa de frumos, energia animalelor  pe care le mancam la pranz sau cina se transforma in energie calorica ce arde in trupul nostru ....
Energia noastra , a celor ce ne numim fiinte umane vine din interiorul sufletului nostru, se transforma in ganduri, sentimente, dorinte.
Toate aceste ganduri pun in miscare energia Universului.  Calatoresc prin eter , sunt atrase sau respinse de antenele receptive ale altor suflete . Pana si animalele simt gandurile noastre. Se gudura pe langa noi sau ne musca....
Cum antena are doua functii de a emite si a recepta semnale, tot asa si noi , trimitem si primim ganduri.
Ma tot intrebam de ce atunci cand sunt trista, amarata, suparata, toate erau pe dos si nici boii nu-mi trag?  Pentru ca primeam semnale in conformitate cu starea mea, cu ale mele ganduri triste. Vedeam lumea in negru , pt ca eram neagra in suflet , ma agatau oameni cu fete agresive parca, cu gesturi agresive. Unul nu zambea in jurul meu....
 Filozoafa sunt de cand ma stiu , in scoala generala colegii imi spuneau ca sunt mai rau ca Socrate, ca ala macar era batran.
Ce sa fac daca energia gandurilor mele nu inceteaza sa isi puna intrebari, sa circule prin universul asta infinit?
De o vreme incoace greutatile ce eu le vad si le simt, mi se par fara iesire, nu vad luminita aia de la capatul tunelului. Si alte vesti proaste primesc, alti oameni ce imi cer exact ceea ce mie imi e frica mai mult. De ce ma gandesc ca auoleu sa nu cumva sa ma sune sau sa vina sa ceara ceva, sa ma intristeze cu vesti de care ma tem, de aceea la prima ora ma cauta cineva ca sa imi confirme ca Am primit Exact ceea ce Caut cu Gandurile mele: Teama de ceva !
Dar pot opri gandurile? Imposibil pt ca energia e de neoprit. Singurul lucru ce pot sa fac este sa schimb perceptia lucrurilor si continutul gandurilor. Sa Imi spun ca Va fi Bine, ca Este Bine ! Ca o fata zambitoare ca a mea (!) va primi in schimb zambete .
Daca ma las doborata de intunericul gandurilor negative, voi primi tristete si durere ce Oricum Nu va Rezolva ceea ce eu cred ca e problema ! Ci ma face sa ma indepartez si mai mult de acea luminita.
Interesant cum imi fac singura" autosugestie". Cum ma "mint"singura ca e bine....
Alt gand ce il prind din zbor si ce imi taie elanul. Dar oricum intorc povestea si filozofia asta a mea ajung la aceeasi concluzie: " Energia sufletului este indestructibila, ea exista si depinde de fiecare in ce directie ne va duce!"
Azi e luni e o zi ca oricare desi noi spunem ca e inceputul saptaminii , eu cred ca timpul e rotund nu are "inceput"sau "sfarsit". Si ca sa imi mearga bine m-am apucat sa astern filozofii alambicate, Cand nu am ce face, zac pierduta in amalgamul gandurilor.
VREAU sa trec peste perioada cand antena asta a mea recepteaza negativ pt ca sunt eu asa. Multi imi spun ca simt ca m-am schimbat. Deci simt! Energia gandurilor se simte desigur. Si eu simt ca m-am schimat si nu sunt in "apele mele". Ma simt asa cum zic eu ca ma simt . Stiu Acum ca nu e usor sa iesi din mocirla gandurilor negre. Dar nici imposibil. Si daca vreau sa imi gasesc pacea si linistea sufletului, Trebuie sa ma "mint" frumos!
Pt ca imi este dor de soare, de zambetul florilor(interesant cum aseara vedeam in prim plan copacul gol si negru si nu minunea inflorita de langa el), de iubire si o imbratisare sincera mi-e dor. Cum sa le am daca nu ma gandesc la ele???

Eclipsa justitiara

Aseara imi tot spunea Mihaela ceva de eclipsa de luna, sa iesim afara sa o vedem, ca in Japonia va fi asa ...o luna plina rosie si poate vedem si aici un pic macar din aceasta stranie eclipsa de luna. De iesit afara nu era greu si ora era buna asa in jur de 9 pm, singurul inconvenient era ...ploaia. Ploaia s-a oprit un pic , dar norii grei inca stateau spanzurati de toarta cerului. As fi latrat si eu un pic la cea luna rosie , dar....Poate la urmatoarea.
Azi e zi de sarbatoare, ziua in care Isus a intrat in Ierusalem si s-au asternut haine in calea lui, Floriile cum zicem noi. Am fost la biserica , lume multa, am primit crengute verzi sau de matisori. Mesajul parintelui Ambrosios a fost cat se poate de simplu. "Avem de toate acum, confort, viata buna, civilizatie, bunastare, dar nu avem pace sufleteasca , linistea ce ne-o ofera aceasta sarbatoare pascala."
Ce sa zic, m-a atins exact , de parca ar fi fost cu dedicatie. Avem oare de toate daca nu avem placerea de a imparti cu cineva?Daca in suflet e doar dorinta de a umple masa cu "de toate" sa fim in randul lumii , gatim o saptamina , de nu avem timp sa ne bucuram cu adevarat de vestea ca "Hristos a Inviat!" Pai cum sa ai timp sa realizezi ce sarbatoare spirituala este cand vecina face si drege , cutarita se lauda ca are nush ce retete minune,si tu sa ramai mai prejos in ale bucatarelii, sa nu ai cu ce sa te lauzi? Nimeni nu vorbeste nimic spiritual, doar de unde se iau mieii ieftin, ce secret are cozonacul invartit, ce pasca buna facea bunica .... E atata stres , alergare si adrenalina , ca toata acea bucurie , pace si liniste nu are unde incapea in viata si sufletele noastre.
Asta e, intelegem fiecare ce vrem si actionam cum credem de cuviinta.
Vin acasa intristata , ca linistea si pacea le-am vandut pe 2 gologani.
Mihaela are asa ...o idee cu luna asta plina care a si intrat in eclipsa rosie sau albastra, ca e Justitiara! Avem de dat socoteala zic eu de faptele noastre , sa tragem ponoasele la deciziile facute.  Dar nu e asa zice ea: " ce a fost pana acum se va termina , va incepe o noua faza a vietii noastre. Vom avea ceea ce Trebuie sa avem si nu ceea ce credem noi ca ar trebui sa avem , se vor alege adevaratii prieteni la incercarile prin care trecem , ..."
Dar mai ales ca Justitia o va face Dumnezeu si nu cei ce cred ca au putere asupra noastra. Interesant. Multe zice fata asta, e "pe bune" cu astrologii , stelari cum le zic eu...
Dar cel mai tare am simtit impactul asta justitiar, cand am primit mesaje de la o prietena...care printre altele ma cataloga impertinenta, ma anunta ca toti pe care ii stiu eu de mult ca prieteni ma urasc de fapt, ca .... Si cum afara e si o vreme gri , ploioasa si rece  la fix a picat.
Da , e intr-adevar justitie. Eu am luat-o ca atare, e timpul sa platesc pt. greseli si pacate. Le recunosc si imi pare sincer rau . Motiv de suparare are prietena, caci nu pot sa ii platesc datoria de bani ce o am la ea. Are si ea problemele ei , greutati , copii la scoala si universitate, care are o gramada de taxe ce trebuie achitate. O cred si o inteleg perfect. Nu ma plang , imi merit jignirile, ce vin din frustrarea ca nu pot eu sa imi achit datoria.
Nu  caut scuze, nu mai caut nimic, nici intelegere macar , sunt prea obosita si surmenata fizic si psihic ca sa mai caut ceva. Nu astept nimic acum de la nimeni. Sunt atat de pustiita si goala de orice , pt ca am vrut ce poate nu mi se cuvenea. Nu mai vreau sa lupt pt ceea ce credeam eu ca are pret: un loc bun in societate? , prestigiu de a fi cineva?  pt o viata mai buna? pt mandria ca fac ceva ce nimeni nu a facut inca?
Astea sa fi fost oare motivele ? Sau credinta ca voi fi un sprijin familiei mele, ca voi reusi sa le asigur ceva mai bun, sa le ofer bani ca sa poata sa aiba si fetele un rost mai bun???
Acum fiecare crede si intelege ce vrea desigur, ca nici eu nu stiu ce motive am avut, cand vad ca am obtinut doar chin, suferinta, prieteni ce ma urasc si ma ameninta cu tribunalul si judecata, nopti nedormite si boli ce s-au cronicizat.
Si totusi doar asta a adus visul meu de a deschide un restaurant aici ?
Sincer imi este si frica sa scriu ce simt si gandesc, ca am auzit ca sa am grija cu ce postez ca nu stiu cine va fi deranjat si aud cine stie ce blagoslovenii si ce proces de constiinta voi primi prin instantele create ad-hoc sa ma judece.
Sa ma destainui cuiva.... am incercat si am primit azi raspunsul cat se poate de clar: toti pe care ii cunosc demult de fapt m-au urat mereu !?
Asa ca luna asta plina justitiara isi incepe procesul in cazul meu.