Natasha si submarinul!

 Azi primesc mesaj de la fratele meu pe messenger:-treci acasa!
-Cu ce ? zic eu, ca avioanele sunt lipsa!
- Cu submarinul! zice el...
  
Si uite cum mi-a adus aminte de Natasha si submarinul, o poveste reala(la mine nimic nu e inventat, am incercat sa scriu povesti nemuritoare si nu mi-a iesit). Eeee...
...Intr-o zi ma anunta echipa cu care mergeam de filmam pe coclaurile din tara diminetilor calme, ca de data asta vom merge la pescuit undeva in sud-estul tarii. (Un an intreg am fost saptamanal "reporter" cu patalma la KBS, aveam coltul meu"Experientele lui Geni".) Asa ca , am pornit cu noaptea in cap spre destinatie. Frumos acolo, tarm de mare , paduri de pini, vedeam si rasaritul si apusul in aceeasi zi. Dar nu eram acolo in vacanta, asa ca la treaba!
   Dupa toate introducerile de rigoare, filmat inceputul episodului, urcam in barca si...vant in pupa! Vant era, cam tarisor zic eu, salta barcuta noastra ca o coaja de nuca in ligeanul cu apa. Am facut instructajul, imbracat echipamentul de corvoada  si la treaba! Arunc ochii roata, apa cat cuprinde! Are balta peste zic eu . Aruncam firele , cu momeli in ele , fire lungi, interminabile.
Oops! am uitat sa zic ca noi nu pescuiam orice, ci anghile de mare! Serpi ce mai, doar ca din aia ce sfaraie delicios pe gratar ,unsi cu fel de fel de sosuri si mirodenii. 
  Si pe cand sa trageam de "unditele noastre" vad un ditai mastodontul de vapor ca ne trece pe sub nas, de era sa fac infarct. Am zis ca ma va pescui si pe mine careva , relicva, ca tare se clatina cojita noastra de nuca si era ba in aer, ba sub valuri. O trecut vaporul , a mai tras si o sirena de ne tiuiau urechile...
Si incepem sa tragem firul ala ! Ioi !!!! Spanzurau anghilele de cate un carlig, se zbenguiau saracele, da de scapa de osanda. Io, viteaza mare , alerg si iau in brate pe cea mai mare creatura si strig : asta e a mea! 
 Dar nu apuc sa imi trambitez victoria de campion, ca nenea pescarul (ala sef) imi da branci, ia creatura de coada si zbarrrr!!! in mare cu ea!  Am facut un bot, stateam sa plang nu alta, incercand sa ma ridic dintre funii si geamanduri. 
- E sarpe de mare!!! Unul dintre cei mai otravitori! Te-a muscat? intreaba el. 
 -H? Adica marea mea captura e sarpe de mare, (care inota cu sarg spre larg, scotand limba la mine)? E na! nu prea era deosebit de anghile , in ochii mei de pescar de duminica. Era sa imi cante cucu pe ultimul drum...
 ...Dar viata merge mai departe, am prins o gramada de anghile adevarate, pe care le-am pus bine la pastrare in fundul barcii.
   Apoi cand esti la pescuit in balta cea mare, marea de Est de data asta, te fura peisajul , te iau valurile , te incanta prada ce atarna in carlige... crezi ca toata balta e a ta. Si cum cantam noi balada fericirii in fa major, deodata se umfla balta! Si din mijloc de ape spumegande rasare...Nautilus! in carne si oase!!! Ditai submarinul, pe bune, nu din filmele cu spioni! Am ramas cu gura cascata, :O, my God! Ma frec la ochi, o fi ceva iluzie morgana! Nuuu!!!! Nautilus era acolo! Si are si grai! A inceput sa urle cu toate sirenele din dotare , sa ciripeasca la megafon intr-o limba pura coreeana: -Inapoi , ca ati trecut in apele teritoriale japoneze!!! 
 Wow!!! Asta da! Am ajuns in Japonia , umbland dupa anghile! Apoi cine mai era ca noi? Cu escorta pompoasa, submarin !!!!
  Am ajuns la mal, am incins gratarul si parpalit ceva anghile, udate cu bautura locala. Terminat filmatul, aparut la tv int-o zi de miercuri dimineata la 6. Live, cu mine in studio, comentand episodul pescuitului de anghile.
  Desigur ca povestea cu submarinul a ramas"classified" , asa ca intre spioni, nici un cuvantel pe micul ecran.

Asa ca, frate, cred ca trebuie sa ajung iar pe marea balta printre anghile, da de mai prind vreun Nautilus cu directia "Acasa".

  

Cui ii este frica de ?

 Cui  ii este frica de mine? 
Azi am avut un schimb de comentarii pe fb, referitoare la decizia de a purta sau nu masca. Eu consider ca dupa toata aceasta mascarada de stiri "halucinante" cu cifre de oameni ce mor DOAR de covrig si nimic altceva(au disparut brusc toate alte dureri si boli , toate fisele medicale dau acelasi egal=covrig la decese), deci cea mai mare pierdere a oamenilor este LIBERTATEA! 
Liber de a gandi, de a circula, de a iesi la soare, de a imbratisa o alta fiinta umana, de a simti iubirea, liber de a nu accepta stirile lor, manipularea lor, liber de a muri din dragoste de viata reala , nu impusa. Liber !
 Apoi se pare ca intr-adevar scopul lor este atins. Poate mai mult decat se asteptau ei. Toti urmeaza fara cartire comenzile lor: poarta masca, stai la 2 m (ce se pare ca nu sunt deajuns) , stai in casa, nu te asocia, aduna , in grupuri, nu merge la biserica, la nunti, la inmormantari, nu scrie nimic nicaieri despre ceea ce gandesti si este contrar planului lor, nu iesi decat sa cumperi strictul necesar, nu merge la munca, nu si nu si nu !!!!
Ei , cum eu am zis ca sa poarte masca cine vrea, sa lase la alegerea fiecaruia, un domnisor cu doctorate, m-a trimis sa stau in padure, sa nu "infectez" lumea cu virusul meu asimptomatic(stie el asa ca eu il am pe undeva si ii dau drumul de oftica si din ganduri criminale). Nu e rea ideea, mi se pare minunata si de preferat statului in cusca si cu botnita. Sa nu zic ca natura e mult mai inteleapta ca toate diplomele doctorantilor. Din pacate nu pot ajunge in padurea mea, nu am libertatea de a ajunge acolo.
Toata lumea e ferm convinsa ca TOTI suntem virusati, unii asa asimtomatici, doar testele alea extraordinar de "corecte" te pun in randul lumii , adica esti intact si negativ! Cuvantul pozitiv se va exclude din vocabulare. Teste ce ofera mult visata speranta ca vor mai trai "o viata". Oameni ce asteapta cu infrigurare miraculosul vaccin, ce ii vor face nemuritori. 
Da, nemuritori , pt ca frica si groaza mortii a pus laba pe cei mai multi, le-a ucis orice simtamant de compasiune, de iubire, de intelegere,de ratiune, le-a ucis sufletele. Oameni ce vor face orice pt cateva zile in plus de viata. Orice! 
Nu mai e nevoie de arme nucleare, de pusti si alte metode de intimidare, frica este deajuns. Si supunerea totala . Pt "miracolul"ce le va fi oferit daca asteapta cuminti , la 2 m unul de altul, in custi si cu botnite....

INCREDIBILA GRADINA A RAIULUI !

Ce stim  oare despre ea?  Incredibila sa fie oare? Toti am auzit de ea, am citit despre ea, am visat despre ea. Si totusi ramane incredibila, la propriu. Nu putem crede ca exista cu adevarat!

  Ce stim despre ea, gradina raiului? Ca atunci cand vom muri, dupa ce vom trece de marea judecata, si daca vom fi gasiti fara vina, sufletele noastre vor ajunge acolo, in minunata gradina a raiului, unde durere nu este, nici mahnire nu este. Asa am citit (cei care reusesc sa citeasca)in Biblie. Sau am auzit povesti despre ea. Si asa ...in gluma , se zice, ca e minunat acolo daca nimeni nu s-a intors! Trebuie sa le placa tare mult sufletelor ce au ajuns acolo.  Hmm...Pai nu au cum sa ajunga inca! Pt ca marea judecata nu s-a facut inca! Atunci , toate aceste energii ale sufletelor plecate din  aceasta lume fizica(adica vazuta si palpabila in care suntem vii pe pamant) unde se preumbla pana la judecata?
De la facerea lumii, primii umani au trait in ea, in gradina raiului. Si spera toti, sa ajunga tot acolo. Biblic vorbind.
   Ea exista , e reala, pt cei ce pot intelege ca nu doar lumea fizica exista. Pentru cei ce STIU ca nu doar ce se poate percepe cu cele cinci simturi , inseamna realitate. Cum toti stim ca vantul exista desi nu il vedem, ca iubirea exista fara sa o putem atinge cu mana, ca Creatorul este prezent pretutindeni si il putem auzi dar nu cu urechile...Pt cei ce SIMT adevarul !
  Traim intr-o lume perceputa tridimensional. Dar noi stim ca exista mai multe dimensiuni. Stim, dar nu vrem sa rationam. Toti spunem rugaciunea: "Tatal nostru carele esti in Ceruri" ...Vorbim la plural, mai multe ceruri, adica dimensiuni! Si totusi nu se vrea inteleasa lumea spiritual, sunt ingraditi ochii sufletului!!!

  Una din cele sapte mari minuni ale antichitatii sunt "Gradinile suspendate ale Semiramidei." Am citit tot ce se poate despre cele 7 minuni antice. Si asta cu gradinile, mi-a incins creierul. Totul e un mare mister, practic desi legenda exista, nimeni nu poate spune exact unde au fost (sau inca sunt) aceste gradini suspendate. Adica intre pamant si cer ! asta inseamna suspendat, zic eu. Ce sunt totusi descrise ca fiind minunate, cu flori si plante de iti incanta privirea si sufletul. Mi s-a parut foarte interesant, sa descrii ceva cu minutiozitate, ceva ce se presupune ca e doar un MIT, ce nu ar fi existat cu adevarat!!!
Pt ca nu vor sa creada ca niste oameni inapoiati, (noi considerandu-ne cea mai dezvoltata generatie) ar fi putut realiza asa ceva in desert!  Si totusi , unii se intreaba daca nu cumva aceste gradini minunate ale Semiramidei , nu sunt cele ale Raiului, care nu sunt nici ele pe pamant, nu?  Am mai citit undeva, ca ar fi totusi oameni ce au avut bucuria sa le vada , desi nu au putut spune exact unde exista, si erau intr-adevar suspendate, nu pe piloni ca podurile , ci pluteau in aer! Povesti , nu-i asa? Cei super crestini vor zice ca e blasfemie! Erezie curata. Oare???
  Multe aflam prin crestinism, de exemplu ca ar fi mai multe gradini, unde poti trai fericit , dar depinde de cat de "curat" esti, e si acolo pe "clase sociale". Poti urca in prima (unde ajung toti plebeii)sau in ultima si cea mai aproape de Dumnezeu, unde doar "sfintii" ajung. Nu prea vad diferenta intre lumea de aici si cea de sus. Care e tot asa pe categorii "sociale"impartita...

  Ramanand la subiect, sunt destui care au ajuns acolo. Medical vorbind, adica "stiintific", au avut moarte clinica. S-au desprins de trup si sufletul lor a ajuns in acel loc minunat, in rai.  Unii spun ca au trecut printr-un tunel intunecos, de unde a ramas si vorba"vezi luminita de la capartul tunelului".  Altii isi aduc aminte ca au fost condusi de "ingeri"  acolo. Dar cum nu era timpul lor sa moara, s-au intors in asta lume.
Ceea ce este sigur, e ca inainte de a muri, toti vad pe cineva cunoscut(pe care nu il pot vedea ceilalti) , cineva ce se stie sigur ca a murit, ce le face semne, sa ii urmeze sau ii asteapta pur si simplu. Ei deja vad lumea spirituala, lumea sufletelor. Si tata a zis ca varul Florea( ce murise cu ceva ani in urma ) a urcat dalma cu el si ca il asteapta la poarta. Mama a ramas pe ganduri, ca doar la poarta nu vedea pe nimeni! Si l-a luat cu el varu` Florea, in lumea fara durere.
....Bunica vedea pe strabunica si surorile moarte, in casa, la usa...

  Incredibila zic!  Suntem atat de educati sa nu credem decat in ceea ce vedem, in ceea ce ni se spune ca e adevarat de cei ce sunt la putere...Restul e desprins din SF, sunt "povesti" de necrezut.
De necrezut a fost si experienta mea, avuta intr-o iarna geroasa, intr-un spital din Mangalia...

 ... Era o zi splendida de primavara ,cu cer senin si albastru, eram intr-o poiana plina de pomi infloriti ce isi scuturau petalele, flori de cires ce pluteau usor , parca dansau, fluturii zburau alene, iarba era verde smarald, imi atingea picioarele cu imbratisari catifelate, nu imi venea sa cred ca poate fi atat de catifelata atingerea ei. Era minunat! Un loc de vis! si eu ma simteam atat de bine! O liniste , o pace sufleteasca ce nu o pot descrie in cuvinte, sunt prea sarace pentru a expima ceea ce simteam. Ma uitam in jur cat poate fi de frumos...Si se apropie de mine un om, imbracat elegant, la costum, cu camasa alba cu mansete si o floare mare alba prinsa in piept, cu palarie ...Nu il cunosteam, si totusi stiam cine este...
- Stii cine sunt? ma intreaba el.
- Da, zic eu. Esti ingerul mortii si ai venit sa ma iei!
-Da, raspunde el. Hai sa mergem!
    Ma intorc si ma uit inapoi, in gradina minunata ...si vad pe ai mei, mama pregatea masa, tata era prin preajma, fratii erau si ei printre pomi jucandu-se. Parca erau la picnic undeva la capatul gradinii. Ii vedem fericiti, radeau...
-M-am intors spre el si il intreb:
-Am o ultima rugaminte. Pot sa servesc masa pentru ultima data cu familia?
...S-a uitat la mine, s-a gandit cateva secunde si mi-a zis:
-Du-te la ei!

....M-am "trezit" ca cineva mi-a dat o palma si sriga: - Duceti-o repede la sala de operatii!

A fost un vis??? Era atat de real, simteam totul, parfumul florilor, atingerea de catifea a ierbii, adierea vantului, auzeam rasetele, dar mai ales simteam multumirea si bucuria imensa ce ma cuprinsese.
   Si dupa ce m-au operat (daca scapa bine, daca nu chemati popa, ziceau doctorii) , am avut revelatia adevarului! O tanti din salon , a venit langa patul meu , ma mangaie si imi spuse:
- Nu-i asa ca e frumos ACOLO?
 Am cascat ochii la ea, de unde stia unde am fost eu???
- Am vazut ca nu mai esti cu sufletul langa noi, am stat toate roata langa patul tau si ne rugam, ti-am aprins o lumanare,  si te-am auzit VORBIND cu EL! Ai vorbit cu voce tare, tot ce ai vazut acolo... Dar te-ai intors! Ai ales sa vii inapoi,inca mai ai de indeplinit ceva aici.
Erau cinci femei simple, acolo cu mine in salon...

...Aveam 15 ani, operatia simpla de apendicita, s-a agravat in septicemie post operatorie. Au incercat sa ma gaseasca pe mine vinovata, sa zica ca am facut avort septic, dar doctorul ginecolog nu a vrut sa falsifice fisa medicala( l-am auzit urland la ei, ca nu poate scrie ca am facut avort cat sunt virgina, ca el nu vrea sa faca puscarie pt greseala lor, a medicilor chirurgi). Am vrut sa fug din spital, ma taraiam pe scari mergand de-a busilea, am lesinat,de febra, eram cand aici cand ...
Operatia a fost facuta sa aiba o scuza daca cumva mor...Nu a fost singura lor greseala, la o luna dupa , a murit o fata de 8 ani, nu a dat mamica ei"spaga" si nu au operat-o la urgenta, era femeia de la tara..
As fi vrut sa fiu acolo, sa vad cum il scoate cu catusele pe medicul chirurg din spital. Am auzit ca a ajuns la Poarta Alba...De unde stiu? Pt ca a venit acasa la noi un militian , sa intrebe daca a dat mama spaga, daca am avut probleme ...


Deci,in experienta mea eu nu am trecut prin nici un tunel, m-am trezit direct acolo, in acea gradina minunata. Da, a venit dupa mine cineva, dar in familia mea nu murise nimeni(doar bunicul din partea mamei, pe care nu l-am vazut niciodata sa stiu cum arata), nu era cineva cunoscut fizic.
Si da! Ea exista , aceasta gradina "a raiului"! Si nu vrei sa te mai intorci de acolo, la cata liniste , pace sufleteasca este acolo. Poate doar daca stii ca nu ti-ai terminat rolul, ca inca mai ai ceva de facut din ceea ce ti-ai propus sa faci la venirea in asta lume.
 Noi "vedem" acea lume spirituala, "ireala", in visele noaste, in experiente extra-senzoriale, eterice, dar nu suntem lasati sa credem ca exista.
 Daca am sti sa ne eliberam de incorsetarile cu care suntem indoctrinati, am putea simti prezenta LUI oriunde si oricand!

Lumea spiritului exista atunci, acum si pentru totdeauna!