duminică, 10 ianuarie 2010

Doi romani


Am fost la petrecerea de sfarsit de an la educatorii ce au grija de copii speciali, autisti. Si acolo am dansat dansuri folclorice din diferite tari. Si desigur ca nu se putea decat in costum national. Era asa de frig afara, mi-au inghetat ciolanele, dar s-a meritat. Am pus poza sa vedeti ce bine ne sta...eu si profesorul ce ne invata dansurile aici in Seul la YMCA. Si care la vara vrea sa stea cateva saptamini in Romania sa invete dansuri traditionale de la vatra satului. Sa speram ca ne vom realiza scopul.

sâmbătă, 9 ianuarie 2010


Nu am poze de atunci , ca nu erau camere digitale atuci dar am pus una tot de pe plaja , cu sotul , Viorica si Cornel in anul 2007.

Revelion..partea a doua

De fapt aceasta parte a doua va fi despre cum am petrecut eu si fratele meu Cornel Revelionul aici in Seul.
Pai prin anul 1996-97 a venit fratele meu in Coreea la capra de sora-sa, adica eu. Si cum anul se termina cu Revelionul, si noi ne-am pregatit ca atare. Sotul era la servici ca l-a prins anul in tura de 24 de ore, bietul de el, copii au adormit devreme.Numa noi doi asteptam ora H. Asa ca dupa ce am pregatit paharele de sampanie si sticla, am iesit afara ca orice om roman sa nu fim singuri in noaptea dintre ani. Afara liniste totala, nici tipenie de om, lumini stinse mai in toate casele. Si frig...Cornel a aprins o tigara si zice: Da coreeni astia nu petrec de Revelion? Sau is plecati toti la ceva petreceri organizate sau la munte?
O fi prea devreme zic eu. Mai trage cateva fumuri, mai ciripim. punem in pahare si....nika. Liniste!!!!
Deodata apar 2 politai , care se uita asa lunggg la noi, noi aia de stateam la coltul blocului pe ciuci, zgribuliti si mai ales straini de ...neam si cauza. Si :actele la control, ce e cu voi aici? Pregatiti ceva ..special? Da zic eu, Revelionul. Asteptam vecinii sa iasa la ciocnit pahare si pupaturi. Se uita la noi cu gura cascata. "Ba intrati in casa pana nu va pup io, sau vreti sa faceti anul nou la sectie , la o barfa acolo?"
Tulai doamne dar ce am facut? Socializare am vrut , aia gasim. "Ba va credeti in America? (bine ca nu ne-o trimis in Rusia)" In casa cu voi, ca pe aici nu se pupa lumea si nici nu ies afara.
Oops! am intrat in casa , cu tot calabalicul dupa noi, si radeam ca doi prosti, i-auzi , facem revelionul la sectia de politie, credeau ca suntem borfasi ce stam la panda sa dam bufful. Ei asta da!
Asa ca sa nu cumva sa stati pe la coltul blocului asteptand vecinii la ciocnit pahare daca aveti de gand sa faceti Revelinul aici.
Anul nou, ca la noi nu este, si in afara de cei ce sunt adunati sa vada cum se bate clopotul, restul nu se distreaza , sa nu faci galagie ca vor chema politia, le deranjezi somnul, si in casa trebuie sa te distrezi pe muteste. ha ha ha. Dar e ok sa mergi sa vezi soarele pe 1 ian. pe unde poti, si pe coasta de vest ca va apare si acolo asa pe la apus....
Cam asa a fost unul dintre revelioane...
Caci unul a fost pe malul marii, acolo distractie frate! Cat era plaja aia de mare , forfotea de lume. Se aude muzica de undeva , ceva mai stranie. Hai si noi, adica eu, Orlando si Iulian,plus capra cea mica, acolo se petrecea anul vechi in stil shamanist, budist. Pe o parte a scenei ce era chiar pe plaja, erau insirati cativa porci cu cozile in sus. Mama ce porci aici! zicem si am inceput sa rontai coada la unu, care era inghetata bocna. Unii topaiau cu o prajina lunga de care erau legate steaguri colorate. Putin inainte de 12 s-a terminat ceremonia , si a inceput lumea sa topaie pe nisip, se plimbau sticlele cu macoli din gura in gura, sau soju, si se imbratisa ajuma cu ajoshi, topaiam si noi si chiuiam. Pe la 12 a inceput focul de artificii, doamne ce frumosss, caprita mea s-a ascuns saraca si se tinea cu mainile de cap, zicea ca pica stelele pe ea...ha...ha..arata ca strutul cu capul in nisip. Am gasit doua tipe din Australia ce se tineau de o sampanie, le-am ajutat sa nu isi piarda echilibrul si am golit sticla.S-au mai incalzit si baietii strangand ceva in brate....si auzim mai incolo alta muzica.Ce venea dintr-un cort mare. Mergem si acolo ca de...am intrat in noul an curiosi foc. Acolo era festivalul pestelui uscat si sarat, sau invers. Am papat peste murat, si era si concurs de cantat.Wow, cu premii! A...pai sa platesc si 10 mii si sa si cant? zic eu. Dar un nene a platit el, numai sa cantam. Pai zic io pe ditai scena ce fac io singura? Asa ca baietii s-au hotarat sa faca un dans . Urcam pe scena , incepe melodia, si io cu microfonul ...cantam de numa, si doamne ce mai dansau baietii stil M Jackson pe muzica coreeana traditionalaaa....am ras cu lacrimi asa intre 2 strofe.Le-a placut , ne-au dat un bax de soju si unu de ciorapi subtiri de dama...pt baietii dansatori sa le dea la iubite...ha...haa...cu distractie se facu ora 3 fuga la hotel ca sa mergem sa vedem rasaritul in cel mai estic punct al peninsulei coreene.Eram acolo cu un grup mai mare. In autocar si...drumul de 40 de min ne-a luat 4 ore, parca toata lumea a ales sa vada acolo soarele.
Am ajuns in varf de deal , aprx langa mare , si am inceput sa alergam pe jos ca soarele rasarea . Un frigg doamne iti taia respiratia. Apare si soarele, pune repede o dorinta, fa 2 poze si fuga la bus ca ne-a inghetat sufletelul.Sa vezi pozele, zgribuliti si clantanind....
Dar fericiti ca eram singurii din tot grupul care ne-am distrat cu adevarat toata noaptea, restul in pat sau au jucat carti....carturari mari de.
Am dormit pe drumul spre casa care ne-a luat toata ziua, am zis eu ca macar jumate din populatie au ales acel punct de a vedea soarele, si doar nu au venit pe jos nu?
Ma opresc aici , ca experiente cu revelionele mai am. Dar las pt la anul...ha ha.
Hai sa ne traiti si ..LA MULTI ANI!

luni, 4 ianuarie 2010

Radio...

Incep ziua de azi cu o cafea si cu sufletul mahnit. Am inceput sa emit si eu la radio pe net de anul trecut. La radio Sufletel, facand emisiuni moderate, cu diferite teme. E ceva unic , nu e usor sa fii acolo, in fata microfonului. desi unii asa cred.
Acum avem radio Sunshine, caci sufletel a fost inchis fara drept de apel de cel ce se numea sef.
Dar nu conteaza cum se numeste radio , ci colectivul ce il formeaza si desigur ascultatorii.
Emisiuni cu tema moderate. Pe care le pregatesti, te documentezi , sau cauti , asa ca mine, prin lada cu amintiri a sufletului, dedicatii de la ascultatori pt cei dragi. Muzica de toate genurile.
Incerci sa multumesti pe toata lumea. Dar a incerca si a reusi ....caci se intampla sa termini emisiunea cu un gandul ca nu ti-ai indeplinit telul, de a face pe toti multumiti.
Unii nu inteleg ce inseamna sa ai o tema, sa ai in emisiunea aceea un anumit gen de muzica si se supara ca nu le dai o melodie disco in mijlocul unui program de folclor sau de ce nu ai acea melodie , pe care o vrea neaparta , ca uite ...cutarica o are....
Si mai nou acum se pare ca in Romania e moda ca oricine vrea sa-si auda vocea pe net isi creeaza propriul radio, un server , un id si ...emitemmm...nu conteaza ce si cum. Suntem tari, dam fara numar, urla muzica in boxe, ne suim la bara, impartim mesaje mai mult sau mai putin erotice, ce conteaza ce muzica e ...sa mearga radio , sa se adune lumea sa ma auda ce tare sunt eu , ala ce abia stiu sa fac acorduri gramaticale. Dar ce e concurs de lb romana? Nu frate , e radio, e distractie, , prinde la lumeeee.... care vineee....si ma ascultaaaa....hai sa mai fie una de la ...
Cam asa se aude . Si ma uimeste cat de multi sunt cei ce doresc doar sa-si auda numele spus de un dj care ii dedica o melodie .
Ce tema frate? Ce sa vorbesti despre stiu eu ...dragoste, prietenie, stiri din lume, sau povesti adevarate , nuuuuu..... sa urle muzica , sa-mi aud numele spus de dj, care nu conteaza ce voce si dictie are, are microfonul si e de ajuns.
Asta e la moda , asta vrea lumea , asta dam. Ne facem frati, colegi , pana le luam ascultatorii din lista, ca e mai usor nu? Si de ce sa ma supar eu? Ca doar omul asculta unde vrea si ce vrea, na ... ca ti-am facut-o! Ca mi-ai inselat prietenia (chiar daca s-a format asa virtual ) nu conteaza. Sa mearga....fara nr....
Deci cam asa e viata la radio , cu dezamagiri, tradari, muzica "buna", pupici si imbratisari, si mai ales timpul nostru, a celor ce vrem sa dam o culoare deosebita emisunilor.
Poate va veti intreba de ce? Ce m-a apucat? Nimic, ce sa ma apuce. Si fiecare va interpreta asa cum doreste. Numai cei ce au trecut sau trec prin astfel de momente stie ce vreau sa zic. Calitate nu se vrea , numai cantitate, si cam atat. Restul e ...tacere.

Hai la o perinita! Sau mai bine o hora mare....

La multi ani 2010!


A venit si Revelionul. Am muncit ca eroul si pe 31 dec. Deci unde sa pleci sa faci revelionul mai deosebit? Asa ca daca de Craciun au venit la mine , Nina si copii , am promis ca voi merge eu acolo. Asa ca luat jumatatea, adica tractorasul , prajiturile, salata de vinete la pachet, plus ceva vin si in metrou cu noi. Cam vreo 2 ore drumul . Acolo va veni si Ramona , o romancuta din Motca, deci moldoveanca si ea. Casa s-a umplut de lume si zarva. Copii vreo 4 , cei mari vreo 6 , deci...Si dupa ce am terminat cu pupaturi si plugusorit, am asezat taberele. Ciocanele separat, a zis seful casei. Pus masa si cum Ramona a adus visinata de acasa si branza , de fapt cas, am servit masa ca la mama acasa. Carnita cu usturoi ,sa nu-i treca vreunui vampir prin cap sa se dea la noi, vin fiert cu mirodenii. Si....incepe:5, 4, 3, 2 , 1, ......la multi ani! am sarit in anul 2010. Am intrat cu sampania in mana, cu pupaturi si urari pe 2 limbi. Apoi am incins o hora mare...din Ansan pana in Moldova noastra.

Pacat ca nu am reusit sa transmit live la radio, nu a vrut netul de acolo sa ma primeasca....

Acum sa va spun cum e aici ....pai nu se sarbatoreste ca in Europa.

In centrul orasului este un clopot mare. Dar nu in vreo clopotnita! Nuuu...ci intr-o pagoda. Si acolo la 12 noaptea presedintele si cei din sfatul batranilor bat clopotul . Si lumeee....adunata cu cateva ore inainte la intersectie in fata pagodei. Apoi se retrag pe la berarii si serbeaza .Dar majoritatea sta acasa. Fara sa faca nik interesant. nici la reastaurant nu se tine ca la noi noaptea de revelion , cu ceva organizat pana dimineata decat in cateva locuri , dar am fost odata si am plecat dezamagita.

Aici primul rasarit e soare e important. Asa ca toti dorm, iar cei care nu au ce face , trag o fuga pe malul marii sau se catara pe vreo creasta de munte sa vada soarele. Pai va dati seama , vreo cateva sute de mii de oameni pe un petec de plaja ...inghetati de frig , cu mucii in barba ,asteapta batand din picioare maruntel sa vada soarele , care rasare pe la 9...ha haha ...ca e innorat si nu se lasa asa usor vazut. Am fost si eu odata pe plaja.... doamnee...nu mai fac asa greseala.
Hai noroc si la multi ani!

Partea intai pana aici. Urmeaza ....partea a doua. Maine.



Si uite-ma si pe mine ....

Am un omulet de zapada



Am un omulet mititel de zapada. desi e zapada multa , nu prea se poate lucra cu ea. Am incercat dar nu se lipeste. Asa ca e mititel . Dar uite ca l-am facut cu fata cea mare, si m-am simtit bine , ca atunci cand eram copil eu. E in curte si sper sa reziste cateva zile.

Bine ai venit ! omulet de zapada.

Craciun Fericit!


Da , va uram Craciun Fericit! Am zis eu ca am ramas in urma cu postarile. Ce bine sa ninga si sa nu mergi la munca ! Asa mai scriu si eu pe blog.

Deci ce am facut de sarbatori? Am pregatit si eu o oala cu sarmale, un platou cu salata beof, un salam de biscuiti , ca tort am cumparat unul. Timpul...bata-l vina.

Seara am pus caciulita in cap de craciunita si am plecat la biserica. Am ascultat slujba, a venit si Nina cu copii, care au vrut sa manince ceva ramyon (fidea supa) acolo. Am ascultat ceva colinzi si am venit acasa la mine.

De la usa au inceput copii sa colinde...steaua sus rasare....

Cand au dat cu nasul de mirosul de sarmale,...ce bine ca au iesit bune , am avut si smantana , deci am papat ca acasa, eram acasa, radeam , colindam, sarmale, vin fiert pe masa....

Apoi am fost la radio cu colindul vreo cateva ore. Ce frumos ! caci toti m-au primit cu drag , am servit masa care a fost plina de bunatati, in fiecare casa, am ras si plans, de bucurie, de tristete ca sarbatorile vin si noi departe...Din pacate copii (Mada si Iulian)au fost singurii colindatori pe care i-am avut.

Dar parca ieri am ajuns in aceasta tara si mergeam cu fata cea mica la piata , era primul Craciun ce il petreceam cu ele si departe de casa. Vedea micuta luminile din brazii de plastic si se minuna , si zicea la toti : Merry Christmas! Mica , cu caciulita pe ochi, era asa de dragalasa, dar nimeni nu ii raspundea la salut...merry christmas! oare unde o fi auzit de a invatat sa zica?Se pierdea printre picioarele lor, dar nimeni nu o baga in seama. M-am suparat pe indiferenta lor si pe faptul ca erau atat de reci si nepasatori la acea firava voce ce ii saluta. Am pus-o sa aleaga ce ar vrea sa puna in pom, ea ar fi cumparat tot .... acasa am ajuns si dupa ce am pus bradul, am facut impreuna lant din hartie colorata si scara pisicii , la fel cum faceam cand eram eu copil acasa, erau asa de fericite ca au decorat pomul cu ele, era primul lor brad de iarna. Am pus luminile si ...palpaia multicolor. Colindam, si eu si ele, pt bunicii din Romania, fiecare pe limba lui. Plangeam si colindam. Ma uitam la ele cum au adormit fericite ca au brad ce palpaie si ca va veni mosul. Care le-a adus papusi si ursuleti. Dar eu nu puteam adormi, gandul ca toti sunt acasa si asteapta colindatori, iar la mine nu a venit NIMENI! Sa ma intrebe de sanatate, sa ma colinde un pic . Nu exista Craciun aici, intr-o tara budista . Amara descoperire, iar cei care merg la biserica nu sarbatoresc decat acolo si atat.

Of, au trecut 16 ani de atunci, timp in care am fost acasa de Craciun doar o data. Dupa 10 ani. Am si uitat cum e sa te distrezi de sarbatori, am uitat si colinzile, dar tare m-am bucurat cand au venit copii cu buhaiul si colbaciul. Si ma colindau, cu steaua , cu sorcova...

Acum sarbatoresc cu cine inca mai are acel spirit al sarbatorilor, sau singura....dar nu ma las prada disperarii caci mosul vine si la mine , sa cred este tot ce am nevoie. Si sa fiu in lumea mea, nu imi pasa ca unii nu o accepta si nu o inteleg. Treaba lor.

Hai sa ne traiti!



Concursul de gatit.


Am cam ramas in urma cu evenimentele , de fapt ele au fost la timpul lor, eu nu le-am scris la momentul respectiv. Treaba si iar treaba...of pana mori nu se termina.

Deci in decembrie pe 19 a avut loc concursul de gatit. Pt noi, doamnele straine de tara. Cum a fost?

Pai fiecare echipa formata din 2 concurenti, si eram numai 30 de echipe. Fain, lume pestrita, cu ochii mai mari sau mai mici, copii ce se fugareau printre mese tipand, si mai ales un amalgam de limbi vorbite, de numai Dumnezeu stia care cu cine vorbeste si cu cine se intelege.

Anul acesta aveam de tras la sorti biletele cu numere, mergeai la masa unde era nr respectiv si gaseai numele si reteta preparatului ce il vei face. Am tras nr 16 , ajung la masa si ...ioi mi se plimba limba-n gura sa pronunt numele d-apoi sa stiu ce-i ala. Aflu ca e ceva vietnamez...ha..ha. noi doua dame bine romance , in Seul preparand ceva vietnamez. Dar ne vom descurca noi.

Punem sortuletele (am uitat sa va prezint echipa , eu si Madalina , o pustoaica de 14 ani din Iasi sosita ,careia nu-i e frica de tigaie) cuiburile in cap si ...la treaba. Eram imbrate fain tare asa ca pe la noi la tara, numai vreo 2 au mai fost in costume traditionale. Nici nu citesc bine reteta ca vine una sa-i dau tigaia mea. I-auzi, pai cica am timp 2 ore si mi-o aduce . NO! strig la ea(ca era o harmalaieee) , m-o fi injurat pe lb ei, treaba ei, ce, avea si ea tigaia ei, ce se da la a mea?

Apoi ce trebuia sa facem? O clatita cu lapte, faina, si mai stiu eu ce, iar pt umplutura ....carne, garizi, ceapa, ardei gras, ceapa verde, vreo 2 buc de calamar, fasole incoltita, plus sos de facut:sare neagra, zahar, ulei de susane, zeama concentrata de peste sarataaaa, . ... Pus totul la calit dupa ce s-o relaxat un pic amestecul cu sos cu tot. Facut o clatita , pe care puneai un strat de fasole incoltita , unul de amestec , impaturit si in farfurie cu ea.

Facut vreo 3 clatite , 2 puse pt juriu frumos decorate , cu patrunjel , marar si trandafiri de rosie.

Acum pb mare era ca habar nu aveam ce gust ar fi trebuit sa aiba clatita aia.

Intre timp pe scena se lalaia efectiv ca erau niste fete ce nu cantau ,ci faceau o galagie mare si atat, dar au fost si care au dansat , din Tailanda , si China.

Pai majoritatea concurentelor erau chinezoaice, vietnameze, sau filipineze.

Si se putea sa nu dansam si noi? Nina si eu , la poloboc ! uiuiu ....iar apoi am colindat toate trei.

Degustarea de catre juriu....si momentul adevarului. Incepe de la locul 3. Nu suntem . Trece la 2 asa vreo 5 echipe, plus popularitate, nu suntem. Acum ce ramanea ?locul intai sau ...nica. Si....buubuuuuummmm...premuil intai ...nr 16 !!!! adica noi !!!!

Am tipat de bucurie si sus pe scenaaa!!! sa ne luam premiul. Valoare 100 dolari tichet department store. Am impartit desigur(a plecat Mada fericita ca la primul concurs aici in Coreea a castigat nu numai experienta , ci si bani, caci eu am ramas cu tichetul si i-am dat bani).

Deci uite ca romancele inca stiu sa se impuna , si la cratita( sau tigaie) si pe scena. Bravo noua! Felicitari! si ...tot inainte.

A venit zapada!


Doamne, ce frumos ninge! Ca in povestile de demult. Si pt ca afara era o mare de zapada , masinile pe dreapta acoperite de zapada, iar cele ce s-au incumetat la drum au ramas blocate, m-au sunat ca azi avem liber. Yahoo!!!!
Am luat drumul parcului, incet inotand prin zapada. M-am bucurat ca un copil, ma tavaleam prin zapada, si cum aveam o punga in geanta. iuuuuu.....la vale . Se uitau la mine ca la una dusaa... cum radeam si urcam iar drumul in panta , puneam punga si ..... yahoo!!!!
Pacat ca eram singura si nu am gasit pe nimeni asa fericit ca mine. Ca as fi vrut sa fac un om de zapada. Inca nu e timpul trecut , in curte e un munte de zapada , il modelez un pic, ii pun o caciulita si un maturoi. Haideti la o bataie cu bulgari! Nu exista varsta sa te bucuri de zapada si d jocurile ei.