Ziua de azi

Aseara inainte sa termin aici la restaurant treaba imi faceam planuri ce trebuie sau ce as vrea sa fac maine . Sa vin devreme sa fac paine, sa matur un pic prin sala , sa mai aranjez pe ici pe colo...sa fiu pregatita pe cand vin clientii.
Dar uite ca ziua de azi nu a tinut cont de planurile de ieri. M-am trezit dimineata cu o mare durere de cap si o senzatie de voma de abia vedeam sa merg .  Am reusit sa bajbai sa iau ceva pastile si m-am tarait inapoi in pat. Am atipit visand cosmaruri...si in jur de ora 1pm am reusit sa imi revin cat de cat.
Ce sa fac din cele planuite...era tarziu plus ca inca persista durerea de cap si de mancat ceva nu prea imi vine...
Interesant ca viata nu e asa cum o planificam noi . Isi vede de ale ei planuri.Degeaba ne zbatem sa fie dupa noi, ne agitam si ne stresam ca nu putem face asa cum vrem si ce vrem.
Ce sa fac acum? Ceea ce pot si ceea ce ...va fi in ale vietii planuri . Ca de ale mele s-a ales praful.

Traieste-mi viata !

Pai chiar asa. Traieste-MI viata! Cum stam de cele mai multe ori logati cu orele pe site-urile de socializare, nu prea avem timp sa ne traim viata. Sunt aici in lumea mea, unde nu imi este frica ca va lua foc computerul daca voi primi mesaje multe.
Cica sa am grija de scriu pe facebook ca nu stiu niciodata ce repercursiuni voi avea.
Asa ca lansez atacul de aici.
Ce atac? Catre cine frate? Ce as dori sa indrept eu si pt ce si cine? Nu am chef si nu imi place , nu intru si gata.
Deci ...ca orice ce om normal, mi-am facut si eu cont pa face buce...sa fiu in randul lumii. Dar am ajuns la constatarea ca nu e OK. Ma tot uit la ce fac altii , la ce scriu, la comentariile ce le dau si realizez ca a trecut ziua. Acum vezi tu ca nu tot ce e acolo e pe placul meu si de multe ori nu stiu ce ma asteapta dand click . Pai oi fi eu defecta , dar ce posteaza unii nu pot digera si gata.
Cruzimi cu animale, caini omorati in torturi, sau batuti si uraland saracii fara sa primeasca mila...asta asa ca sa imi faca pofta de mancare si sa imi mearga bine toata ziua. Apoi unul mai inteligent a postat cum da ...muie la un peste ! la un crap ! Interesant nu la cat de bine stam la capitol sex !
Dar cum poti frate sa dai like la asa ceva? Sa mai dai si "Share"!
Acum eu stau si ma gandesc cat timp ar trebui sa iti petreci pe face buce, ca sa poti da share la vreo 30 de chestii intr-o zi . Mi se umple pagina de sheruieli si ma picaie telefonul de o iau razna la cate mesaje am !
Si imi pun marea intrebare: cat naiba imi traiesc eu viata MEA , ca sa pot posta si eu ceva, daca stau si tot admir ce scriu altii , nu pre am ce posta , pt ca nu mi se intampla nimic mie personal, admir, dau like si sheruiesc ce scriu altii.
Mai nou, a devenit atat de nociv acesc sector de retele prin faptul ca am devenit mai dependenti de viata altora. Ma uit la cei din jurul meu ce nu isi dezlipesc ochii de pe telefon nici cand stau de vorba cu ei, nici cand merg, nici cand maninca.
Mai ceva ca drogul, la prima ora cum facem ochi, direct la telefon ca doar e smart deajuns ca sa lucreze toata noaptea inregistrand ce au mai trait altii.
Daca postez ceva si nu am likeuri, ma intristez , de parca asta ar fi cel mai important lucru din ziua aceea, din viata mea.
Si mai trista sunt cand vad ca vb singura, ca cel din fata mea mea e mult mai atras de facebuce sau alte retele, ca interactiunile umane sunt aproape egale cu zero.
Si mai ales cand vad ca ma iau si eu dupa ei, ca bag nasul in viata altora de parca nu as avea propria viata de trait.
De aceea zic: traieste-mi tu viata necunoscutule ! Ca eu is prea ocupata de ceea ce iti place tie, de ceea ce afisezi tu , de a da like , si mai ales de a da share la ale tale citate copiate de pe cine stie ce alta pagina, de a privi florile de aici , ca cele de afara trec fara sa am timp sa le observ, de a citi pb tale, ca de ale mele uit sau poate se rezolv singure...

Bine v-am gasit !

Doamne cum trece timpul! E deja anul de gratie 2015 si luna a treia , adica martie. Apoi de mult nu am gasit timp sa scriu , m-am pierdut printre randuri si imprastiat in praful drumului asta numit viata.
Of cat mi-a lipsit acest blog in care gaseam un confident !