joi, 21 martie 2013

Normalul si dreptul de a spune "nu".


Si ma gandesc la definitia normalului. Si ar fi cam asa :  tragi o linie pe hartie sau una imaginara  . Si ce este deasupra si sub linie este Anormal. Da! Pai linia reprezinta Normalul. La mijloc cum ar veni, nici prea -prea nici foarte-foarte.
Deasupra liniei de normal ar fi cei ce sunt Anormal de destepti , de avuti, de aratosi, de supra dotati fizic si mintal , adica vine termenul de "supra". Si deci nu e nimic normal aici.
Dedesuptul liniei ar veni cei Anormal de prosti, de saraci , de urati , de ramasi in urma cu evolutia vremurilor ...etc. La fel de anormali si cei de sub linie la fel ca si cei de deasupra.
Problema mea acum este: - cine naiba a spus unde ar trebui sa fie mijlocul ca sa fie trasa linia?
Dar mai ales cine naiba da dreptul unora sa se considere mai normali ca altii? Si sa imi judece faptele mele in conformitate cu linia trasa de EI !!! Verdictul fiind:- esti normala sau ce ai???
Da ! recunosc ca sunt Anormala. Ca nu cred ca banii aduc fericirea si ca ma simt fericita cu ce am (asta nu inseamna ca nu lupt sa am ceea ce cred Eu ca ar trebui sa am), ca nu am pe primul plan o masina bengoasa si o casa multi- etajata, ca ma simt bine la tara intre gaini si la strans fanul. Ca apreciez clasicii si operele lor(n-am nik cu evolutia , dar imi place mirosul de naftalina ). Ca ...si ca...
E normal ca ei sa creada ca ceea ce fac ei e normal, dar ce fac eu nu e .
Si aici trec la dreptul de a spune "nu". Ca tot de normal tine. Sa am dreptul de a spune nu cand altii zic da, si ca am dreptul sa nu-mi placa ceva si sa spun ca nu-mi place. Ca nu-mi place in tacere e una si e dreptul meu sa nu-mi placa, dar sa tac . Ca daca imi exercit dreptul de a zice nu ...s-a terminat cu dreptul de a fi impotriva. Nu am dreptul sa-mi spun parerea , ca ceea ce fac ei este ...anormal . Nuuuu!!! pai e dreptul lor sa nu iti accepte normalitatea ta.
Si cum is cam sub linia de normal in privinta artei, am primit bobarnace. Pai am citit pe un blog ca faptul de a tortura o femeie in cele mai imposibile pozitii si expusa ca o opera de arta , e ARTA ! Da, arta moderna! cui ii place e normal , ca doar arta evolueaza. Pb e ca cei ce se duc si vada astfel de opere au dreptul sa zica da ! e arta , dar eu nu am dreptul sa zic nu! e tortura! Si uite asa stau femeile spanzurate si legate fedeles in pozitii cat se poate de chinuitoare in numele ...artei ( a banului poate pt ele, sau poate is chiar adepte a ideii de arta , asta nu mai stiu).
Sau mi se pare anormal sa vad lumea purtand o pereche de chiloti pe fata. DA!!! ce stiu eu . Pai sexul e dus la extrem ca daca pot tortura femeile asa ca sa li se trezeasca membrul, de ce naiba sa nu stai cu mirosul intim al partenerui tau la nas cand iti place si unde iti place? Extrem zic eu , aia care am tras linia aia a normalului unde nu trebe.
Fel si fel de chiloti, tanga , mini sau nu, tii spanzuri de urechi , ii tragi pe fata , dar ai grija sa lasi orificii sa vezi pe unde mergi. Si iesi la plimbare fericit (a) . Da , de ce nu ar fi normal? Chiar de ce nu??? Ce naiba e cu mine ce vad lumea in negru si alb asa ca ...bunica . Ce m-a invatat ce era normalitatea in secolul ei. Mai dar inapoiata am ramas !
Si cum am lasat un comentariu ca mi se pare anormal aceste doua feluri de arta, imediat am primit replica. Ca sa nu ma pun contra artei contemporane...dinozaura ce sunt !
Se vede ca multi vor sa iasa din normal trecat de o parte sau de alta a liniei. Cum partea cu superlativele e mai greu de accesat, e bine si sub , ba mai bine chiar. Ca de copii destepti nu se mai scrie sau aude nicaieri, dar de copii ce umbla la ore cu chiloti pe cap da! Cui ii pasa de normalul superbine? 
Mai , ce e si cu drepatea asta! se pare ca m-am ambalat rau . Si cum nu pot scrie si spune ceea ce gandesc decat pe pagina mea , ei uite ca am tabarat pe ea. 




-

miercuri, 6 martie 2013

Poza zilei

Bau!!!

Martisoare

A venit si ziua martisoarelor , a si trecut ....Martisoare ...cat de mult asteptam ziua de 1 martie sa merg la scoala si sa primesc martisoare. Veneam acasa cu pieptul plin de ele...cosari, trifoi cu 4 foi, pisicute, pufoase sau de tabla , mari sau mici. Cata mandrie ! pai aveam cele mai multe din clasa. Le pastram de la an la an, se umpluse cutia. In liceu am fost o clasa de fete, nu am avut de la cine primi atatea. Apoi se schimbau martisoarele, erau mai scumpe, primite de la prieten(i). Dar si atunci asteptam cu suflet de copil sa inceapa primavara cu martisorul din piept.
Apoi venit in ast capat de lume unde nu se stie de martisoare, de aceste mici simboluri sentimentale. Nu se sarbatoreste cu nimic aceasta zi de 1 martie cum nu se va sarbatori nici cea de 8 martie. Nu vine primavara cu gingasia ghioceilor care la noi umplu gradinile, luminisurile padurilor, si glastrele din casa.
Ei, dar anul acesta am primit un foarte frumos ghiocel martisor de la Ina , facut special pt mine. L-am primit chiar de ziua mea, asa cum si-a dorit Ina. Si asa cum am promis il port la piept cu drag. Pe strada, la servici...unde mare mi-a fost mirarea sa vad colegii purtand si ei cate un martisor. Pai daca seful e bulgar !!! au si ei martisoare, desi nu ca ale noastre cu un mic simbol. Ale lor sunt snurulete  simple sau facute papusele din ata rosie- alba.
 Si cum de 1 martie am sarbatorit la restaurant, Filip a daruit la toate fetele romance cate un martisor bulgaresc.


Nu stiu daca acasa se mai poarta martisoare acum in prag de primavara. Poate ca inca exista suflete sensibile ce inca poarta un martior in piept.
Multumesc handmadeina pt frumosul cadou pe care mi l-ai oferit din inima si pe care il port la inima. O primavara frumoasa va doresc.