luni, 17 ianuarie 2022

EU, TU , UNIVERSUL!

 Privesc cerul. Soarele isi odihneste zborul celest dupa perdeaua de nori. Va ninge?!

O pasare pluteste lin , o cioara ce pune o pata de culoare pe infinit. Ma uit la ea...si ciudat! nu o vad ca pasarea care ma umplea de dezgust si neprietenie. Pentru ca acea cioara sunt eu! aripi larg deschise sa cuprinda infinitul, imbratisez totul cu privirea si cu brate de aripi, imi umplu fiinta cu miracolul iubirii ce ma invaluie , coboara pacea si linistea in toata fiinta mea! 

Vantul isi infoaie parul si se zbarleste dand roata si roata in rotocoale ametitoare. E liber! liber ca spiritul meu ce alearga cu el. 

Creste de munti ce privesc infinitul, brazi ce par incremeniti sub mantia de zapada, zapada ce o simt calda, frumoasa , ce ma priveste prin cristale imaculate. Unde sunt eu?pretutindeni!!!

Un zambet si cuvinte frumoase, priviri ce oglindesc speranta ca a trai fiece clipa exista, o imbratisare calda in care s-a pus toata umanitatea...

Nici o granita nu exista, nici o limita de timp si spatiu, nici un gand nelamurit. Onoreaza, accepta si iubeste viata din jurul tau, pentru ca ESTI TU sub diferite forme!

Ceea ce iubesti permite orchestrei formate din toate partile tale(care, in totalitate, este Creatorul)sa vibreze si sa cante de bucurie in tot Universul!


duminică, 21 noiembrie 2021

Iubitul meu infractor-voiajor

 Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand imi aduc aminte de iubirile tineretii ma apuca un fel de jind ... Pai? Tineri eram, frumosi eram, liberi ca pasarea cerului eram, plini de hormoni nabadaiosi eram...

...Terasa discotecii din Saturn, seara frumoasa de vara, muzica misto si plin de tineret ce invadase ringul de dans. Dansa fiecare dupa propriul stil, unduiri,scheme laborioase ,multa voiosie , rasete, priviri galese sau tintite drept in albul ochilor. La o masa stateam si eu cu o amica, ne hlizeam la cate unul, sorbeam gratios din cocktail-uri. 

-Dansati va rog?  aud o voce langa urechea mea. 

Pai sa ratez,  tocmai eu care topaiam cu scaun cu tot? Am fost in bratele lui in doi timpi. Ca miscarile erau unduieli de tango. Imi saruta mana cand se termina dansul si ma duce la masa ca un gentelman sadea. Dar seara abia incepuse, dansul  free stile cat cupride , pana la urmatorul blues, cand ma invita iar la dans. Ma uit la el , il studiez subtil, mai nu arata rau deloc. Inalt, parul carlionti si negru, ochii te cumparau si te vindeau, manierat. 

 ...Au continuat serile prin discoteci, ca doar eram pe litoral. Dedicatii muzicale: pt cea mai si cea mai!...ma facea sa ma simt ca o printesa, ma  ducea in brate pana acasa, mergeam la plaja unde ne zbenguiam , radeam si ne iubeam tiganeste mangaiati de valuri.Si uite asa m-am amorezat de al meu gurita! Eram lulea si alta pipa indragostita. Pai al meu gurita chiar era tigan, dar unul cu carte si stilat, ce stia mai ceva ca ai nostri bunele maniere si cum sa faca o fata fericita.

Mergeam la servici, lucram la restaurant in bucatarie, a venit si el sa lucreze acolo in sala. Toti stiau sa suntem iubiti. Traiam un vis de iubire colorat, printe nori zburam. 

Intr-o seara, gurita al meu dansa la  terasa restaurantului. Langa el serpuia o diva, numai opturi era toata si el o tinea sa nu cada. Mi-a zis sa plec singura acasa ca el vrea sa mai stea.  Sa fac scena de gelozie, nu imi sta in caracter, sa ii dau vreo palme si un sut in poponet, iar nu e stilul meu. Ei, o fi vreo pasa trecatoare zic si plec trista spre casa . M-o apucat plansul, adica ce , gata se lipeste de prima serpoaica, acolo unde ne stiu toti, si o durere mare ardea in inimioara mea. Las ca ma razbun io,Casanova! faceam planuri si iar ma apuca tristetea . Speram ca maine va veni zambitor, sa ma ia in brate si sa uitam de diva. Speram...dar a trecut o zi(eram libera) si inca una...nici o veste. La servici nu a venit , ma intreaba seful de el. Habar nu aveam pe unde umbla gurita al meu! Sa vezi coate si susoteli intre colegi, ca l-au vazut cu "aia" prin statiune, erau ca doi porumbei. Eu ma retrageam intr-un colt sa plang de oftica si sa imi ling ranile tradarii.

...Sa fi trecut vreo 4 zile, de tristeti si lacrimi ascunse,ma cheama seful in birou. Mai era un domn ce s-a prezentat: 

-Sunt capitan X la sectia de politie Mangalia. Trebuie sa vorbim.


...Si a inceput povestea!!! Aia despre iubirea mea bengoasa numita gurita! Dupa interogatoriu si intrebari: unde, cum, de cand, pe unde , ce am facut, daca stiu unde e acum ...nu intelegeam ce naiba se intampla. Si mi-a spus dom`capitan:

-D-soara , apoi gurita al tau e infractor voiajor! (what???)

Il cautam demult, a talharit  fetele, de  care se "indragostea" si pe care le cucerea, ca apoi sa le lase fara bani si alte bunuri. Pai si ce treaba am io? Pai zice , acum 4 zile(seara aia cu unduiri serpesti imi aduc eu aminte) a plecat cu o fata , a stat la ea vreo 3 zile in hotel, cand a iesit fata de la dus, pa, gurita ! pa lantisor de aur si inele, portofelul gol pusca! 

Cred ca aratam haios cu gura cascata , fara grai, cu ochii pironiti undeva aiurea!

Cam prin toata tara a lasat fetele fara bijuterii si bani si cu inima fripta. Se mira capitanul ca pe mine nu m-a jefuit, desi a fost la mine acasa. Norocul meu a fost diva, zice el, ca poate ma lasa cu casa goala!

Dar cireasa de pe tort a fost alta! Gurita al meu era insurat!!! Avea nevasta pe care a parasit-o la o saptamina dupa nunta. Care il asteapta si acum! Se pare ca a luat numele ei ca sa scape de urmarire. 

...Am iesit din birou ca un zombi, dupa ce am scris declaratia,nu vedeam nimic nu auzeam nimic. Ce??? Gurita al meu e infractor cautat de politie prin mai multe orase, e si insurat? Are nevasta ce il asteapta saraca acasa? 

Plangea si halatul de pe mine . Nu imi puteam stapini lacrimile. Vai saraca, ma compatimeau colegii, ce teapa a luat! 

Si dupa vreo trei zile , ma cheama iar seful ca a venit domnul capitan. Sa ma anunte ca l-au prins , pe undeva prin Fagaras, cand incerca sa vanda lantisorul furat . Gata cu voiajul iubitului meu infractor! 

Nu mai stiu nimic de atunci despre el, pe unde si ce o face, ce iubiri o mai fi avut si cate inimi o mai rupt...

...De cate ori merg la mare in Saturn si ma plimb noaptea pe mal, vad si acum doi tineri ce se iubesc tiganeste printre valuri...


 

joi, 14 octombrie 2021

Timpuri ciudate

 Ciudate timpuri traim, ceva ce nu are nici un sens. Hais si cea! Sus/ jos/inainte /inapoi/dreapta /stanga, toate odata, se contopesc in vartejuri.

...Doamne ce bine ca m-am nascut intr-o lume si tara fara razboi! gandeam cand eram copil. Ma bucuram ca este pace, e liniste, e bine...

Nu pun la socoteala razboiul dus cu frigul de pretutindeni iarna, de foamea ce urla in galantarele unei alimentare de cartier la usa careia stateam ore in sir fara sa stim ce se va aduce si vinde. 

...Si totusi a venit acel razboi, asa zisa revolutie. Impuscaturi in Mangalia nu au fost, mergeam doar urland pe strada tinandu-ne de brat. Dar era stare de razboi! patrule de soldati inarmati, seara nu ieseam din casa, bubuiau obuze si suierau gloante la tv, stateam si priveam cu groaza la mormanele de trupuri de pe strazi, oameni ce au ramas sa  priveasca cerul etern...

Am plecat la Oradea, la Baile Felix in primele zile de ianuarie1990, inca erau soldati pe strazi...Iar gandul imi era la prietenul meu pe care l-a prins revolutia in armata, undeva langa aeroportul din Bucuresti. Nu stiam nimic de el. Dar ma rugam sa fie bine.

Acolo la hotel am intalnit un baiat ce imi povestea de Timisoara, de acolo venise la tratament si el. Traiam cu el clipele de groaza alergand pe strada printre gloante , fum, strigate si sange. Prietenul lui era langa el , tinand de mana pe iubita lui, ce alerga in virtutea inertiei cu jumatate de fata zburata de un glonte ratacit...Am plans cu el,am jelit morti nestiuti...

...Dar ! ceea ce traim acum e cel mai perfid si marsav razboi. Noi suntem si eroi si dusmani. Inamicul??? Este in noi!!! FRICA indusa prin toate mijloacele , face ca mintea sa stea in loc, sa nu mai rationeze. Frica de moarte, de parca pana acum am fi fost nemuritori, frica de noi insine, ocolim pe toti, ne ferim de toti. Frica a ucis orice sentiment uman. Compasiune, empatie, prietenie, imbratisare, zambete, bucurie...au disparut odata cu speranta! 

Ne aparam de bombe cu masca, ce e buna la orice doar la ceea ce spun ei nu. Ne vaccinam in nestire, cu apeluri si rapeluri, da de mai traim o zi , o luna , un an in plus. Stam in casa izolati de natura, de soare, de prieteni si familie, privim la tv ca la sfintele moaste, emisiuni ce anunta apocalipsa. Cifre de morti , spitale in flacari, oameni ingropati in saci cu un preot ce tine prelegeri despre cum sa iti pui corect masca si sa pastrezi distanta sociala. Distanta sociala, aia de 2 m cica, oameni ce habar nu au ce inseamna a te distanta social. Ca aia se si face: foarte bogati si foarte saraci , social nu?Politie ce nu a mai vazut hoti , talhari si criminali, doar oameni ce isi dau masca jos sa rasufle un pic sau sa isi stearga nasul, ploua cu amenzi pt o gura de aer .

 Dar interesant este ca aceasta boala a fricii a ucis toate celelalte morbiditati. Eradicat tot, cancer, comotii, inima, accidente, au disparut! Se moare doar de! Oare de ce toti cred ca acum se moare cu zile???  Nimeni absolut nu iti da sau ia din zile! Vei pleca atunci si asa cum ai stabilit TU inainte sa te nasti, tanar sau batran, sanatos sau bolnav. Cum de aceasta civilizatie civilizata poate crede ca ti se vor prelungi zilele daca ?...sau daca...? Pai da! Cand ti se spune ca ai o singura viata si apoi e neant , o iei de buna si musti din toti sa mai stai o zi macar in lumea asta materiala si materialista. 

...E razboi! avem stare de urgenta, stare de alerta,ordonante, urla ca sirena cand vin avioane inamice alertele pe telefon, patrule de forta ce obliga oamenii sa stea in casa dupa ora 20, avem si pe cei din linia intai. Avem scumpiri, avem tabere de combatanti, avem guvern lipsa. Avem granite inchise...Si mai ales NU avem libertate! Nici dreptul la aer nu avem! Nici sa gandim altfel nu ne lasa. In NOUA NORMALITATE! adica normalul de acum e mai nou, mai normal ca normalul. 

...Eu am cerut sa vin acum!Si Doamne cred ca am zis ca sunt pregatita sa lupt. Am vrut sa vad schimbarea! Pt ca va fi! Imi este greu sa imi imaginez cum va fi dupa. Dar stiu ca va fi bine! Si ca acest razboi se va sfarsi curand. Nu stiu ce vor intelege cei ce se vor nemuritori, cei ce nu au nici macar o idee ca nimic nu e etern si ca nu se mai poate in lumea ce o vor ei: materialista, plina de repere false, averi ce se vor luate in rai, fara iubire, fara zambete si umanitate. 

...E toamna, splendoare de culori, frunze ce se imbratiseaza intr-un ultim dans , veverite ce se alearga in nucul plin de fructele magice. E natura, cartea scrisa de Creator cu toate misterele si minunatiile ei. Avem ochi sa vedem...urechi sa auzim...brate sa imbratisam si inimi sa iubim?! 

...si viata merge mai departe! Multumesc tie, Creatorule pt tot! 


joi, 8 aprilie 2021

Pragurile vietii...

 ...Se intampla uneori sa fim depasiti de evenimente, o iau inaintea noastra, nu putem tine pasul si alergam cu limba scoasa gafaind sa le tragem de poale si sa ne astepte. Se opresc si ne lovim brusc de ele, cucui barosan ne apare sub breton, iar ideile zangane ca bilele din pacanele , se amesteca si isi dau coate , si pana pica jackpot-ul suntem deja pe aratura in drum spre nicaieri.

Acele evenimente ce cad ca traznetul, si lasa in urma fum si bajbaieli. Esti atat de pe nicaieri, ca nu iti pasa ce se va intampla in secunda aceea cu tine. Nu mai vrei nimic, doar sa nu mai fii acolo si atunci, sa  fii nicaieri si oriunde.

Exemple? Le uiti de multe ori , dar o noua aventura in hatis fara busola iti redeschide cutia pandorei unde ai ascuns neguri si tristeti.

...-Deschide usa ca o sparg! aud bubuituri si zdranganeli de clanta smulsa cu durere. 

Dau tatarii? unde naiba sunt, ce se intampla? Ma simteam rau, imi exploda bostanul, stomacul statea sa se reverse, casa se invartea. Eram k.o. Vocea de om nervos si intaratat urla iar:

-Iesi afara curvo! Ce cauti in camera baiatului meu? Etc...bla...bla...nu intelegeam , ce naiba vrea si cine e?

Reusesc sa imi aduc bostanul cumva pe verticala , sa ma abtin sa nu borasc si ma uit in jur. Casa straina, eu imbracata intr-un pat iar langa mine tremura de frica cel pe care il credeam prietenul


meu.

- E tata, zice el , ii simteam frica, teroarea din priviri. Nu stia ce sa faca, tacea malc si se cuibarise undeva printre bulendre.

Dincolo de usa  se indepartasera cumva urletele de fiara ranita, venise o femeie si comenta ceva incercand sa elibereze locul din fata usii.

Eu parca eram in reluare...curvo!? Ce??? il corup pe baietul lui? il stric si dedau la prostii?? adica el mironosita, eu o depravata de oras???iar incep creierasii sa o ia razna si sa imi dea dureri turbate. 

Cred ca se adunase lumea la poarta ca la circ, sa vada depravata ce ii silueste baiatul! Parca cineva m-a scos cumva pe o usa si o poarta prin spate din curte. Nici sa zic nimic, nici sa rad  , nici sa plang nu am avut timp sau putere. El, el , Nica fara frica era disparut ! 

Am ajuns taras la sosea , in sfarsit liniste, incep sa plang domol, sa imi aduc aminte ca de la nunta prietenei mele, m-a luat Nica al meu sa merg la el acasa ca pot dormi in liniste , mai ales ca ma simteam rau(cica m-a deocheat vreo unu` la nunta ce nu isi lua ochii de la mine). 

...eram atat de trista , hohotea sufletul si cuvintele in mine, lacrimile ma raneau. Fac cu mana la masini. Era epoca aia in care te deplasai cum si cu ce puteai.     Opreste o masina. Deschid usa si vad patru tineri in ea. Straini pareau a fi, arabi. M-am blocat. Stateam si ma uitam ca boul/vaca la poarta noua. Pana ma intreaba unul daca urc sau nu, ca eu am fost cea care am facut semn. 

Si a fost momentul in care nu imi pasa ce va fi! Chestia aia in care capitulam . Am urcat  langa cei doi pe bancheta din spate. Eram la fel de dusa , de absenta, parca vorbeau ceva, nu ma oboseam sa ii aud, nici pe ce drum mergea masina nu imi pasa. Pentru ca nu puteam intelege evenimentele alea ce o luasera inaintea mea. Alea in care am fost scoasa din casa pe o usa din dos in huiduieli ...ce si cui sa ii spun ceva sa ma apar...plang iar de tristete, lacrimi amare!Nu m-au intrebat nimic baietii, m-au lasat in lumea mea...doar daca e bine sa ma lase langa gara ... 

...Ce a mai fost dupa...nimic! Nica a ramas tot fara frica...si eu am inteles ca nu am ce cauta cu un om imatur ce nu stiu daca putea vreodata sa ma apere de ceva sau cineva pt ca el stia adevarul! 

Eu ...am realizat ca nu trebuie sa demonstrez nimic nimanui mai ales celor ce nu au incredere in mine, in ceea ce fac sau spun. Perceptiile formate nu le pot schimba cu nimic, oricat as demonstra contrariul. 

...drumul vietii e plin de necunoscute, de praguri in care dai tare cu capul, te impiedici si cazi, uneori te ridici, alteori zaci si iti aduni cu greu ciolanele din praf,  taras, in genunchi, dar mergi mai departe! Apoi scuturi praful, zambesti imaginilor din oglinda , le intorci spatele si mergi fluierand spre ceea ce va urma!


 



duminică, 23 august 2020

Acolo unde ne sunt radacinile...

....Ploua cu tunete, toarna cerul galeti de apa in rafale...e noapte neagra ca pacura, doar bicele fulgerelor crapa noaptea in doua pentru cateva momente... Parca bate cineva la usa! Deschide bunica usa si vede mogaldete siroind de apa ce rugau cu glasuri stinse sa ii lase sa sa se aciuieze de ploaie pe undeva, sub o streasina sau in sura. 

S-a oprit ploaia, o ceata groasa , laptoasa sta aninata pe dealuri. Bunicul ia lompasul si a plecat inghitit de ceata sa caute alti rataciti prin gredini,  sa ii aduca in casa, sa le arate apoi dimineata drumul...

...Asa se porneau atunci oamenii , pe jos , cu ceva merinde in straita, taiau vai si dealuri , manati de credinta strabuna, spre sfanta manastire Nicula. Dar ploile si ceata ii faceau sa rataceasca cararea...si nu odata au iesit divicenii cu lompasele sa caute si sa aduca oamenii in casele lor, oamenii din satile vecine, cunoscuti sau nu, erau toti de-un neam si o credinta!

Credinta mare exista atunci, bunica nu se abatea de la posturi, iar bunicul! ...povestea cum vedea dracii alergand cu picioarele la spinare ca se auzeau cocosii cantand si se crapa de ziua. Doamne cum o pocnit unul urland , ca intarziase pe coclauri cautand suflete pustii si fara credinta! Mergeau cu noaptea in cap la cosit pe tarina barbatii satului. Muncea si bunicul cat era ziua de lunga, doar seara il vedeau in curte. Si iubea copii...mama avea mai mare drag de el, ca le lua apararea in fata bunicii, ce zicea ca i-or mancat urechile toata ziua cu traznaile lor.

Bunica! stia sa descante. Furase descantul de la strabunica cred. Mama s-a rugat sa o invete si pe ea, pentru ca nu intelegea ce zice cand descanta, dar bunica i-a zis ca doar furat va fi de folos. Si bunica a fost ultima ce descanta de ochi si deochi...

Noua copii a nascut bunica, doua fete au murit de mici...Dochita si am uitat cum i-au pus nume celeilalte. Sapte au crescut in batatura.

-Cornelie, meri de ada lemne!

- Nu ma duc , du-te tu! raspundea mama lui Loghin.

...plangea mama prin curte cu sughituri:Loghin ii luase papusa facuta din carpe  si ii taia manurile, apoi picioarele...

- Lasa ma papusa fetelor, ce ai cu ea,striga bunica satula de urletele lor.

- Pai daca n-o vrut sa care lemne!...

...jucarei aveau! minge din carpe, papusi la fel...dulciuri si bunatati :zaharul candel sau cuburi. Ioi ce bataie o halit mama ca Anica a mancat tat cate un pic zaharul pentru prajituri!

...Multe povesti s-au scris acolo, in curtea casei bunicilor Gavrila si Maria! Eu imi aduc aminte cateva, povestite de mama. Povesti de viata traita greu, in era in care toti aveau de toate si nimic, ca au trudit  pe mosia grofilor unguri, ori pe mosia marelui colhoz C.A.P. In curtea ce a ramas vaduvita prea devreme de bunicul, pe care noi nepotii nu il stim decat din amintirea parintilor nostri...

Plecau din sat cand inca erau copii sa lucre pe undeva la oras, baietii pe santierele ce construiau socialismul, fetele servitoare prin casele altora .Nu s-au rusinat de munca, nu s-au rusinat cu locul de unde au plecat. Au invatat apoi la seral prin scoli meserii, s-au casatorit si imprastiat prin toata tara. A ramas bunica singura, sa tina lampa neamului aprinsa la geam. Rar ii calcau copii pragul, nu stiu daca au reusit sa mai fie toti impreuna in jurul mesei, sa puna bunica ratota si castraveti murati, mamaliga rece cu lapte sau cu silvoi. 

...Deschid usa salonului de spital, unde cu greu am intrat ca nu era zi de vizita, o caut pe bunica cu privirea prin salon...cred ca am gresit imi zic si ies...dar ma intorc din drum pentru ca doi ochi mari caprui ma chemau, bunica imi vorbea cu ochii! Era mica , pierduta in patul acela, firava si slabita. Am stat cu ea cateva minute, i-am mangaiat mana imbatranita prea devreme de munci grele, si obrajii trasi. Si am plecat! Pe drumul meu...Ultima noastra intalnire si atingere fugara! Sufletul meu poarta in el privirea aceea ultima. Mereu!

Acum mergem in satul dintre dealuri sa le onoram amintirea, de Luminatie le curatam mormintele si le pomenim numele. Mama sta si se roaga in locul bunicii in biserica micuta. 

    Mergem de Rusalii , fii si nepotii satului, sa umplem iar ulita de rasete si voie buna. Ne canta Ghita cu vioara si Mihai cu acordeonul, se joaca , canta , se sta de povesti, imbracati frumos in ii si camesi .

    Asa ca povestea merge mai departe...si va fi randul stranepotilor sa tina lampa aprinsa in feresti.







sâmbătă, 1 august 2020

Acolo, unde ne sunt radacinile...Ma suii in dealu` Clujului...

-Tu Mihaela, cine o fost la voi ?
- Ecale di` pa vale o fost. Si uite asa canta:"asta-i melodia..."
-Da tu stii sa colinzi Mihaela?
- Colindita pa butuc , da colacu` sa ma duc!....canta Mihaela noastra in cursa ce ne ducea din Diviciori la Gherla intr-o iarna. Plina cursa. Oameni multi.Odata se aude un bubuit mare si o limba de foc iese dintre scaunele din spate. Un fum negru si greu a umplut cursa. 
-Ioi, tulai Doamne! O luat cursa foc!!! 
Oamenii se ridicau gramada, se impingeau, urlau...dar usa din spate era blocata! Nu se putea cobora pe acolo. Si mai mare imbulzeala si strigate. O aud pe Tenzi...-Lasati-ma sa trec , sa cobor , ca moare copila in bratele mele inecata de fum! 
Silvia era mica infasurata in plapumioara alba, doar botezata de cateva zile...Atunci am vazut cum reactioneaza instinctul de supravietuire! Cum nu tii cont de nimeni si nimic. Dar se pare ca ingerii erau cu noi, cursa nu a luat foc, am putut cobora cu totii fara alte incidente, decat o tuse zdravana. Eram langa Rosia!
Cum sanse sa vina alta cursa sa ne ia nu erau, am luat-o pe jos spre Gherla. Noroc cu Mihaela care ne canta si ne veselea, ca am uitat de frig, de cizmele pline de omat si oboseala. Faceam cu randul sa o ducem pe Silviuca, care fata cuminte, a dormit fericita si leganata pana in Fizesu Gherlei.

...Si uite ca amintirile mele se impletesc si cu copacii uriasi din parcul Gherlei. Cat am colindat aleile, tocit bancile, speriat pasarile cu rasetele si jocurile noastre! Frumoasa gasca era si acolo, sefe erau Mani si Geti! Dar ce ne-o trecut noua prin cap? Tot vine incheierea anului, de ce sa nu merem si sa facem revelionul acolo, cu divecenii , ca tot plange  scoala de dorul elevilor? Asa ca sus ancora si directia Diviciorii Mici!
 Eram tinere si nelinistite... 
Mancare o adus fiecare cate ceva, de beut era ceva prin sticle. Muzica era la casetofonul cu baterii, lanterne aveam si brichete sa facem un pic de lumina. Si mai ales aveam bucuria tineretii. 
O inceput sa se adune tinerii, rasete, bancuri, hihoteli , muzica si dans ! Am invatat si eu waltul! Ca restul erau batzaieli la libera alegere. Dar asa...o tara dupa miezul noptii vine Romeo si zice ca s-o gatat beutura. No ce facem, ca inca aveam energie pt chermeza? -Hai sa merem la badea cutare, ca stiu io ca are tuica , da de ne da vreun kil. -Ioi ce idee geniala! Hai! zice Mani . 
...Eeee, dar badea era in Divicerii Mari! Ei si? Cei patru muschetari erau fara frica. Romeo, Mani, Geti si io! Scartaia omatul sub pasii nostri, era senin , luna plina, am speriat toti huhurezii cu vorba si rasetele noastre. Apoi badea cand ne aude la poarta o zis ca o dat tatarii! Sa scape de noi , ne-o dat o sticla cu ceva tuica de cartofi oare sa fi fost? Am gustat-o ca doar nu plecat noi cu orice...
Ajungem inapoi cu trofeul si continuam. 
- Tu , hai sa vezi ca o vinit trufandale! Da tu, o venit ceva prospaturi,adevarate trufandale! ma trage Mani de mana sa verificam "marfa". Doi baieti mai tinerei(vai da babe eram si noi la 18-20 de ani!) ...
...Luam sticla de tuica si o facem posta. Ne tineam dupa gat si incepem sa cantam: "- ma suii in dealul Clujului...(sa vii sa vezi)- pai uite-asa de p...a calului ...(sa vii sa vezi)...-tra ..la ..la ..la...noroc ca nu erau cei de la cantarea Romaniei pe acolo, ca ne luau cu arcanul.
  Se zbiciuia spre ziua... o luam care pe unde  spre case. Inca ne tineam de gat si lalaiam fericiti. 
 Scoala unde rasunau cantarile, unde se impleteau vocile si trupurile noastre in dans, e pustie...avea peretii crapati...Dar poate vor mai fi tineri ca noi care sa se adune acolo...
   
Nu, nu ne-au trebuit toalete alese, caviar pe tartine si whiskey cu gheata sau alte delicatese cu fitze. Nici formatie de 5 stele si ospatari la patru ace. Dar sunt sigura ca am trecut in anul nou fericiti, plini de incredere si mai ales multumiti de toate si de tot. 
    Mani, ne-am regasit dupa 30 de ani...mi-a fost dor de tine, de aleile din parc unde au ramas amintirea pasilor nostri, dar mai ales de trufandale si de... dealul Clujului. 

 

sâmbătă, 25 iulie 2020

Acolo, unde ne sunt radacinile...alte povestiri din sat.


 -Bunica, uite furtunica! Uite ! 
-Ce e mai copile? 
-Furtunica! ....
   ...Si "furtunica" i-a ramas porecla fratelui meu, ce poarta numele bunicului Gavrila. Sa fii avut vreo 3 ani, cand alerga descult prin curte dupa furtunici. Tare s-o speriat bunica cand s-o intepat intr-un spin de prun si s-o umflat piciorul lui Gabi. O trimis-o pe mama urgent la spital sa nu vie pana nu ii face injectia(anti tetanos). 
   ...Dar zilele erau calme, frumoase, cu miros de cicoare , mere date in parg si renumitele pomnitze negre.
-Vrem sa dormim in podul cu fan bunica!
- Ma, copii , dar o sa ploua la noapte si o fie furtuna. 
Noi  nimic. Asa ca am adormit ca in sanul lui Avram in pod. Stele sclipeau...Dar, Doamne ce m-o fugarit dihorul pe sub grinzi! Alergam de-a busilea, tipam , dadeam din cele membre  ca disperata! `Buuummm...buuummm! Si un zbici de lumina ma orbeste. M-am trezit din vis, in mijlocul furtunii.(Pai vorbise vecina cu bunica ca i-o mancat dihorul trei gaini si eu cum nu vazusem asa dihanie...am avut parte de el intr-un cosmar.) Saraca bunica, a venit pe furtuna aia cu lompasul, o urcat scara , sa ne duca in casa, ca eram intepeniti de frica de dihori si alte aratari. Turna cu galeata, fulgera si tuna....

 ....Imi placea cand mergeam cu mama peste deal, la matusa Ana in Sinicolau parca. Campul plin de flori multicolore, de parfumuri in  adieri usoare , nu ma saturam sa merg pe coclauri. Ne dadea matusa lapte rece si bun. O vad si acum cum ne iesea inainte...si cum statea in poarta pana nu ne mai zarea plecand...

   Intr-o zi ma striga bunica daca vreau sa merg cu ea la camp. Diviciorii era colectivizat, marele colhoz. Toti aveau de toate si nimic. Ia bunica carutul si mergem incet spre tarla. No, dar nu prea era cucuruz ala.
 -E tiutun , zice bunica. Azi taiem la tiutun. Asa ca  mi-a aratat cum si ce frunze de tutun sa tau, pe care le puneam in carut .  A fost singurul loc unde am vazut plantatie de tutun si prima si ultima data cand am fost la taiat. Apoi acasa am insirat frunzele de tutun pe ata, am legat-o sub streasina la uscat. Aveam mainile galbene, miroseau a tigari puturoase. Frumos stateau spanzurate tigarile sub streasina, fashaiau in bataia vantului, spuneau povesti fumate demult...
  
Dar aveam si verisori in sat. Merg cu mama intr-o zi de vara frumoasa si albastra la matusa. 
-Tenzi , ia-o si pe Genica cu tine, zice mama. La cules de fragi.
- N-o iau matusa, daca se canta?
 O fata subtirica (lasa ca si eu eram biscuite in dunga) frumoasa, cu doua cozi lungi si roscate, se uita la mine. Si nu am apucat sa ii zic ca nu o sa cant daca nu vrea, o sa stau muta, dar...o disparut cu ceata de fete, la cules ! Eu am ramas uitandu-ma la borcanul gol...
Asa imi amintesc eu prima intalnire cu Tenzi. Eram copil, vreo 6 ani sa fi avut...Si acum o vad, si mai ales ii aud glasul ...suparata ca trebuie sa ia un copil ce "canta" cu ea, o domnisoara in toata regula. Nu m-am cantant...doar intristat, imi placea Tenzi. 
Am putine poze din vremea copilariei de acolo, din sat, cu lumea lui de atunci. Nu mergeam prea des la bunica si nu stateam mai mult de o saptamana. Dar pt mine totul era altfel acolo. O lume plina de mister. De tiutun, de ghiboli, dihori, strugurasi si agrise, de magiun , lampa cu gaz atarnata de tavan, pamantul galben si racoros, si mai ales dealurile cu flori. Puteai spune ca e locul unde si timpul sta in loc.

  ...trec anii! Merg cu tata la bunica pentru cateva zile. Ma cheama Romeo la ei. -Hai tu sa vezi ca avem telefon! E na! Nu erau nici la oras dar acolo! 
- Nu te mint tu,  hai sa vezi no! 
Acum era si tata curios. Mergem amandoi si...si...era telefon! Unul smecher, co-inventie cu vecinul de peste strada, Danut. Telefonul fara fir! Ce G. Bell ! Asta inventie! Dar nu apuc sa scot doua cuvinte ca trece tata la receptor. Amu s-o pus pe barfa cu vecina! Am zis ca ii taxam pe impulsuri daca nu ne da brevetul si aparatul. Asta da viata palpitanta, cu nascociri de inventii si jucarei.
 Aventuri cu Mei !!!! La furat de pepini  sus pe deal. Am mers o gasca, ca sa avem curaj. Am tinut sfat si pregatit tactica de atac. 
- Ma, tu te duci si il tii pe badea X de vorba ma! Vezi ca sta pe uneva pe langa pruni . Apoi io ma duc asa...prin invaluire si atac pepinii pe partea cealalata. Ba vezi sa nu se prinda ca de ne fugare si ne trage vreo doua ciomegi pe carca...
Asa si facut. Noi , astialalti steam in cort mai la vale printre tufe , sa nu ne vada badea paznicu`. Si ce ne mai vrajea Virgil acolo! pe fete de! O ramas si el paznicul...nostru! Dar o venit trupa de soc de la furat. Si tare vorbeau toti odata. Pana la urma am priceput ca badea de paznic s-o cam prins ca e dus cu presu` si o luat bota la hoti.Care apucasera sa zvarle doi pepini peste gard si sa ii durige la vale. Mandru o vinit ei cu pepenii. Pe care i-am zdrobit ca doar brisca nu aveam. Nu mai conta ca nu erau copti. Ne-am bagat botul in ei si haleam la miezul galbui...Asa pepini nu mai mananc eu curand. Pepeni durigati si hohotiti de ras, bancuiti si plini de povestile eroice ale celor de i-au adus.

  ...Dar am fost si iarna acolo. La noi in Mangalia nu prea statea zapada sa o descantam, dar era bugat omatul pe ulita din Diviciori. 
Sa fi avut vreo 17 ani...Am ajuns cu tata pe inserat in sat. Omatu`i mare, bucuria sufletului meu. Bunica ne primeste cu drag, dar nu apucam sa stam prea mult in casa. Tata aude ca tetea in plecat la cazan ca se fierbe ceva tuica si s-o dus sa dea calificativul , eu am dat de Romeo care voia sa imi arate ceva fain. O luam pe ulita turuind veseli, ca doar trecuse ceva vreme de cand nu ne-am vazut, eram noi si inca vreo doi baieti. Iesim din sat, apoi urcam un pic la...grajduri! No ni unde ma duce! 
Dar acolo ce vad! un manzut fatat de vreo doua zile! Am stat de povesti cu caii, cu manzul si cu paznicul, apoi spre casa. 
- Une-ai fost ? Ca te-o catat ticato` . Bunica era la portita , se pornise dupa mine sa ma caute. 
- Dar unde e tata? intreb eu.
- Apoi l-am incuiat in casa , ca voia sa merga dupa tine, dar stiu io ca la cazan se ducea iara sa mai guste tuica! Ii deja ametit de miros...
 Tata, incuiat in casa de bunica! Cand se fierbe tuica! minune mare. 
Apoi sper sa o fi iertat tata pe bunica, ca mie imi zicea ca nu mai mere in diviceri ca il incuie bunica in casa.
 ...in iarna aia am vazut cum mergeau cu irozii! Am fost si eu la colindat cu ei, cu prezenta doar, ca nu stiam colinzi. Am zis ca trebuie sa fac un revelion acolo, ca prea fain este.

  Frumoase obiceiuri. Frumosi oameni, ce te pofteau in casa si la masa, de ne trebuiau trei craciunuri sa ii putem colinda pe toti , ca nu te lasau sa mai pleci. Interesant, dar eu  vad aevea acele scene, acei oameni , desi nu stiu cum ii cheama pe multi dintre ei. Si unii au pornit pe drumul fulgilor de nea, colindand acum cu ingerii.