Natasha si pestele

Sunt o pestoaica, nu, o sirena zic eu. Stelele au sclipit in pesti cand m-am nascut. Acum cica sunt doi pesti, unu inoata in aval, altul in amonte...Eu am incercat ambele sensuri.
  ...am lasat malul marii mele negre, sa haladuiesc pe alte maluri de mari straine, de fapt sunt inconjurata de ele, numa bine pentru pestele de mine. Si balta are mult peste aici, pesti grasi si tarcati, slabi ca un tar , pesti lungi ca sulita , pesti mici sau mari, pesti mustaciosi , pesti cheliosi, ce mai , vazuti sau nevazuti pe alte maluri de mari.
...si cum marile de aici, din tara diminetilor calme  sunt pline de atatia pesti, se dedica lor toata natia. Tot ce inoata, misca sau zboara prin mare, e mancabil. Castravetii, rosiile, putze de mare, sunt delicatese. Deci...nu te plictisesti holbandu-te la ei in bazinele de pe trotuare, minunandu-te cum inoata calamarul cu curu`nainte, cum scot limba la tine scoicile , cum fac balet crevetii(ce dor imi era de garizii nostri fierti si vanduti cu lingura sau la cornete pe terasele de la malul marii mele!), si pestii se bat in cozi misunand gramada. Wow! nu e nevoie sa platesti bilet ca la acvariu de la noi, e gratis si cam peste tot.
    Intr-o zi cu soare si voie buna, Natasha e invitata la un restaurant de"lux", sa serveasca delicatese , adica tocmai aratari ce inoata prin bazine. Why not? Gurmanda si curioasa din fire, astepta cuminte in banca ei(oricum discutia ce se infiripase era in "pasareasca"si nu prea intelegea mare lucru). Apar farfurioare cu frunze de salata si alte buruieni , oua de prepelita, ceva sosuri iuti de iti sar ochii, peste prajit din categorie necunoascuta, calamar crud taiat fideluta, "rosiile" de mare ce miros atat de puternic a amoniac, nici vorba sa le pot manca," castravetii" cartilaginosi, dar mai acceptabili, apoi acele "putishoare " roz, ce sincer m-au cucerit , fiind moi si dulci(sic!).
   ...Si vine eroul principal!!! Pe un platou mare, calare pe ceva fidea sticloasa, trona un peste mare. Carnita lui era taiata artistic feliute, puse asa , ca solzii una langa alta, pe sheletul de oase, deci tot peste era, dar ciudat arata hacuit si pus in forma initiala. 
- Mananca, aude, e foarte crud si proaspat.
  Apuca cu incredere "ciocaracele" adica betele ce tin loc de furculita si ..la atac!!! 
Dar...Incremeneste cu mana in aer...pestele se uita fix la ea, cu ochi mari si sticlosi. Si...si ...incepe sa cashte botul si sa strige: -hei! ce faci? Criminalo! nu vezi ca sunt viu ? Cum poti manca carnita mea? 
A crezut ca e o parere, dupa primul soc, da sa apuce carnea. Dar ! Pestele casca botul larg  si da din buze marunt si des!!! Se holba la el , nu pricepea...Se uita in jur, toti se delectau cu carnita bietului peste viu! 
   Ce e asta? Cum sa manance asa ceva? Ochii o urmareau mereu si strigatul de ajutor , era prea mult! A apucat-o plansul.
Vine seful bucatar mandru nevoie mare , sa intrebe daca ne place platoul artistic facut. Vede lacrimile Natashei si ramane derutat, nu stie care e problema. Se fastaceste, intreaba . 
- Pai e viu!!! cum poti sa pui pe masa asa ceva? si sa intrebi de ce nu mananc?
 A ramas interzis saracul! El care astepta laude...vede lacrimi si plangeri...
   Au incercat toti sa explice, ca e cea mai buna dovada ca pestele este foarte proaspat si nu e mort de-o saptamana , e o delicatesa pestele crud. De care cei de aici , din tara diminetilor calme , sunt foarte mandri. E "un preparat" ce isi pastreaza toate calitatile, cu toate proteinele, vitaminele, si alte bucurii necesare organismului.
    E clar ca a ramas doar cu expicatiile, ca nu a avut puterea sa se atinga de bietul peste.
   Dar cu prima ocazie cand a ajuns sa serveasca alte vietati crude direct din bazine, a cerut expres sa fie aduse fara cap! Si fara alte expicatii de a proba ca e fresh! 
 Acum se plimba Natasha printre vietati, prinde garidele de coada, ii rupe capatana si se indulceste cu carnita moale si cat se poate de fresh, acolo, direct pe vaporul ce il prinde. 

 - Hai la pesteeee!!!! 
- Dar nu f..te? zice doamna rujata frumos.
- Nu f...te doamna ca e mort! 

   

A human touch. O atingere umana

Zilele trecute , m-a rugat cineva sa ii fac masaj, dar asa , mai usor , ca "human touch". Am ramas blocata, ea m-a intrebat daca a zis ceva gresit. Nu, nimic gresit, doar ca nu mai auzisem acele cuvinte demult, mai ales acea dorinta, de atingere umana. 

 Eu cred ca atingerea asta , umana , simpla , e necesara in viata noastra. Avem nevoie de energia din natura, cea a soarelui, a tot ce are viata pe pamant. Ne hranim cu energie, ne incarcam bateriile. 

  ...Ne tineam de mana cand eram copii, ne strangeam in brate cand eram tineri, ne imbratisam cand ne intalneam cu cineva drag, ne strangeam mana (sau gentelmanii ne pupau mana) cand ne intalneam pt prima data cu cineva. Plangeam pe umarul cuiva...

  Simteam fluxul energetic , ne era bine! Acum, am uitat si sa pronuntam fraza , sa mangaiem cu mana , sa stergem lacrima cuiva, sa il imbratisam si sa radem in hohote. 

  Avem emoticoane acum ce sa "arate" ce simtim, ne transmitem sentimentele cu ele. Ne pupam si imbratisam cu ele, ne uram si scuipam cu ele. Am fost dezvatati sa fim aproape fizic(maine -poimaine faci copii tot prin emoticoane).

...Eram pe strada, undeva prin Seul prin anii `90, de brat cu sotul. Ceva normal, nu? Dar ma trezesc , ca vine un nene asa...prin invaluire de la spate si ne desparte!!! Ma intorc uimita, as vrea sa ii zic o injuratura neaosa, ma uit in linia ochilor lui si am inteles ca degeaba , nu va pricepe cu ce se mananca. Sa nu raman proasta si nemiscata in mijlocul drumului, imi expica dand din labe, ca nu se "poarta" moda cu "ia-ma de toarta si zi-mi cratita"aici. Ce daca e sotul meu, el merge in fatza mea , iar eu il urmez la vreo 2 pasi in urma. Al meu sot zicea ceva pe limba lui, am inteles vreo doua scuze(?!). WTF! No, amu sa merg ca catelu` in urma lui!?

Da, aici barbatul e barosanu` ce merge lejer cu mainele la spate, iar muierea il urmeaza undeva  prin gloata. 

  Ca se saluta la 2m unul de altul inclinandu-se la cat iti permit shalele, am zis ca de, e traditia lor. Uite ca nu era singura traditie. Prietenul cu prietena la fel, mergeau unul langa altul fara sa se atinga. Nu se tineau de mana, de gat nici atat. Aici exista un cuvant nou: skinship! Adica tradus mot-a-mo, prietenie prin piele. Nu se poate skinship! Nu in public, ca ...si ca...se pierdeau in negura vremii si traditiilor confucianiste explicatiile alambicate.

Si cum obisnuinta isi spune cuvantul, m-am retras in cochilia mea si am inceput sa ma inchin si eu si sa tin distanta oriunde ma aflam, de au zis ai mei ca am ceva cu ei, ca m-am salbaticit rau.

    Si uite ca se pot imbratisa si copacii! Stau cu urechea lipita sa ascult susurul sevei. No! am bolunzit, amu iau copacii in brate! De ce nu, zic eu, simt nevoia energiei, pe care humanii nu o pot sau au uitat ce e aia , sa imi ofere.

  Acum e cel mai bine! Mesajele urla de pretutindeni, in toate limbile pamantului stiute sau nu, sa tinem distanta de cel putin 2M unul de altul, ca altfel ne ia mama naibii. Ne-au facut si semne prin magazine sau aiurea unde sa stam si sa asteptam

, ne mana cu biciul la locul fixat. E virus !!! D`ala de ucide orice boare de suflu, daca te uiti doar la unul il ia duba la carantina. Asa ca , animale cum suntem, stam la punct, cu ochii in jos, cu manusi si alte pungi puse pe unde vrei sau nu, atenti sa nu cumva atingem pe careva. Nu pt ca TU nu ai vrea, ci pt ca asa SE vrea. 

  Eu stiu cata nevoie avem de acest cuvant:human! De aceasta energie umana, de atingerile usoare ale iubirii ce nu o poti expima sau transmite prin telecomanda si punand cat de multa distanta intre noi. Avem nevoie de energia soarelui, pe care il vedem printre gratii sau geamurile imperdelate, avem nevoie de natura, pe care o vedem in poze...

  Oare va fi acest human touch doar o amintire pacatoasa din trecut? Vom ajunge oare oameni de zapada, fara sentimente, reci si distanti, cu suflete uscate incapabile de vreun sentiment uman? 

  Inainte se mergea pe strada cu pancarde de "free hug". Imbratisai omul! Ii dadeai din caldura sufletului tau. Acum...fugim si de dorinta noastra de a fi umani!