WELCOME TO JAPAN! asa spunea stewardesa. Prima mea vizita aici , in tara soarelui rasare. Ma uit in jurul meu...oamenii arata la fel, mititei, cu ochii ca doua linii paralele. Doar cei tineri sunt diferiti, au niste coafuri asa de traznite si haine fistichii de nu te plictisesti de monotonie .
Pai ce cautam aici? Walking Festival pt. 3 zile in orasul Higashi-matzuyama. Mergem ...sa mergem. Am luat trenul si am colindat tara. Spre seara am ajuns! Foame cat cuprinde, ne-am oprit la restaurant. Am mancat cu totii, ceva japonez, cam scump. Si hai spre hotel. Bezna...lume pestrita ca deja europenii erau acolo. Ajungem la hotel, ca sa aflu ca ....nu mai am camera. Un musafir neanuntat ce n avea camera rezervata. Pai si io unde dorm fratilor am zis? Pt ca acolo camerele de hotel sunt mici nu ai loc 2 daca e camera de single. Am unde zic colegii, in ...sala de sport! Wow! Ceva nou, platesc hotel si ajung la sala de sport. Nu-i bai, suflet mare sunt asa ca la sala cu mine. Si sincer nu mi-a parut rau ca am dormit acolo, cu 70% din grupul nostru. Doamne! parca eram in tabara. Cat era de mare sala aia era plina de ibuluri , adik saltele groase pe care se doarme in Asia. Si lumeeeeeeee.......majoritatea japonezi veniti din toata tara pt . festival. Majoritatea in varsta. Dusuri aveam afara, adik casute de dusuri. Ne-au primit in marea familie cu ceai verde si prajiturele. Numai ca stingerea era devreme. oricum era tarziu asa ca ...la somnik.
Bum , bum-bum....ma trezesc buimaca, plina de fulgi, bezna afara, a intreb ce o fi? E invazie de extraterestrii? Nici vorba. Japonezii erau in miscare, mergeau cu zecile spre dusuri, sau afara , ca ei aveau in plan traseul de 40 de km si trebuiau sa plece devreme. Asta da , nu ca noi, 10 sau cel mult 20 km. Si ma uit la ei, de la 60 la 80 de ani.
Ne adunam in piata de unde se pleca, nu trebuia sa intrebi unde e ca te ducea suvoiul de lume. Pe scena se tot vorbea ceva. Si lumeee...de numa. Sa ne potolim foamea nu? Si am gasit acolo o coirba ce semana tare mult cu ciorba nostra de cartofi. Si bulgari de orez cu gust de peste. Orez sarat , ca la noi acasa ,o bunatate. Am pornit si noi . Cu Adrian din Elvetia, Pedro din Belgia si multi alti prieteni din toata lumea. Am colindat orasul, am iesit pe camp , pe dealuri... de 20 km . Adrian ne invita la o bere si branza, plus ceva tuica de pere made in tara lui.Spre seara ne-am intors in oras. Franti de oboseala dar fericiti . Si ca sa fie tacamul complet ne-am facut rezervare la masaj. Cum toti eram afoni la a vb limba japoneza....sa murim d eras nu alta. Pai ce masaj sportiv? Ca acolo e spital zic ei. Cum? Da se face masaj celor ce vin cu trimitere de la doctor. Am gasit un tinerel ce stia bine engleza. Dar ...eu si inca vreo doi am avut parte de masaj, ca la doctor, excelent. Si uite asa , fericiti si relaxati ne-am intors la marea noastra casa si familie. A doua zi m-am imbracat in costumul meu frumos si ....la drum iar. Dupa ce am servit ciorbita. De data asta am fost cu un grup de fete japoneze, ce mi-au dat sa maninc din ceea ce le-a pregatim mamica lor. M-am minunat cata minutiozitate au pus in a aranja tot , elegant, colorat, ce arata delicios. Si a fost delicios. La intoarcere am baut bere Asahi, la halba, o bunatate, poate si pt ca dupa atata mers pe caldura aia pe coclauri, pe alt traseu, mi s-a parut extra. Numai ca dupa vreo 2 halbe de bere eram asa de vesela.... Si am colindat pe acolo, am cumparat pere malaiete, ce dor imi era de ele. Am pictat si desenat cu copii ce mi-au dat seminte de flori impachetate f frumos. Si in drum spre casa am dat peste un alai de gheise , si muzicieni, tot orasul era in festival. Am colindat cu alaiul toata ulita principala, am ascultat un show de tobe , am vazut teatru de papusi, totul era pe strada. Radeam si palngeam de bucurie. Dansam cu ei. Si am gustat ceva frigarui ca pe la ei. Bune....
A treia zi, iar pe drum, de data asta 10 km. Si era frumos ca in fiecare zi era alt traseu. Am vazut pe stadion un meci de baseball, asa cum era acum 100 de ani, caci sarbatoreau aniversarea in ziua aceea. Si o frumoasa expozitie de crizanteme, o minunatie de culori , fel si fel de soiuri. O mini piata unde am vazut cartofi dulci cu miezul mov , si tot felul de alte zarzavaturi. M-au servit cu acei cartofi copti, buni tare. Cand am ajuns in oras iar, ...hei-hop, hei-hop! Ce o fi oare? Ajung acolo si ce vad?
Carau in spate o lectica unde sedea un Budha mic. Sau ceva ce semana cu el. Si am inteles ca este ocrotitorul orasului. Strigau ceva si inaintau in acel ritm, fiind imbracati in robe si ....chilotei. Desigur ceva traditional. Am avut marea placere sa fiu invitata sa car si eu acel zeu. Wow! era greu , ca trebuia sa urmezi ritmul. Dar ma simteam asa de bine! Eram in domeniul meu, dans, muzica , distractie.
In piata au inceput sa defileze toate formatiile celor ce au participat la acel festival. Si apoi un spectacol frumos, dansul papusilor, al gheiselor....Nu ne venea sa plecam. Dar a venit si despartirea.
Mi-am facut noi prieteni acolo. De la care primesc vesti , carti postale si mailuri si acum. Ultima zi am vizitat Tokio. De una singura. Si cum nu prea imi permitea timpul sa vad multe in acel imens oras, Am ales sa ma urc in cea mai inalta cladire, unde era un frumos parc , spectacol cu pinguini , foci si maimute, si un minunat restaurant la ultimul etaj. De unde am putut vedea cel putin o bucata din Tokio. Si ca sa nu plec fara sa gust sake cer un pahar. Ma intreaba de care. Pai ...de sake. Si mi-au dat sa gust vreo 30 de feluri de sake! asa ca...nu mai avea rost sa cer nik! Si am servit un bufet cu tot ce am gasit traditional.
Am ajuns la hotel ultima, erau sa plece fara mine...pt ca m-am ratacit! Si cum avionul nu sta dupa mine....dar am ajuns in ultima secunda, noroc ca am facut roaming la telefon.
La aeroport, cu totii, cu un geamantan de impresii si amintiri placute.
