Si nu am mai scris pe blog. In gandul meu am scris zeci de povestiri, pe unde am fost si ce am vazut, ce prajituri am mai facut... dar la computer nu am ajuns sa le scriu. Si timpul trece, apar alte povesti , le uit pe cele ce le-am scris in mintea mea. Ma gandeam sa-mi iau un laptot mai mititel si usurel sa-l port cu mine. Si cand am un pic de timp sa astern povestile.
Am fost plecata la festivalul plantelor medicinale. Undeva prin sudul tarii, intr-un mic orasel ascuns intre muntii Jiri. Si de la intrare te intampina un panou mare: "Sancheong, orasul fara boli ". Eeee...asa sa tot stai acolo ma gandeam eu. Fara boli, fara dureri. Nu era greu de gasit locul unde se tinea festivalul. Se pare ca tot oraselul era un festival, de-a lungul strazilor erau felinare ce duceau la platoul unde erau corturile.
Acolo lume multa, scena principala, corturi si tarabe, impartite pe categorii.
Dar eram acolo sa muncesc asa ca m-am dus la munca, pavilionul "experiente din lumea larga". Daaa...eu m-am nimerit la cortul India-Tailanda. Acolo vindeam rochite si bibelouri exotice, bijuterii. Pai daca nu am avut cu cine sa fac cortul Romaniei! Sa vindem si noi ceva mici si vin de-al nostru. ...Asa ca 3 zile am stat acolo , si sincer am facut vanzare mare, ma recunostea lumea din emisiunile tv in care am aparut. Plus ca langa noi era cortul celor din Ecuador . Trupa "Apache" ce cantau de zor muzica amerindiana. Si io puteam sa stau? Sareau poalele rochiei mele indiene de numa. Trecea vapaia zilei, ca au fost zile de vara nu alta, si beam o bere rece germana si mancam frigarui de oaie rusesti.
A 4 -a zi trebuia sa ma intorc in Seul ca mergeam la scoala .Si cum bilete la autobuz numa la ora 16 am gasit, m-am plimbat un pic prin celelalte corturi. Si uite ca am gasit unul unde te consulta un doctor in medicina orientala si iti facea acupunctura gratis. Oooo... si eu cum scartaiam din toate incheieturile, aratam ca un arici ! De acolo la masajul picioarelor intr-o cadita calda. Ceva efect a avut , ca ma puteam misca mai bine. Alaturi in cortul mare, tarabe cu buruieni uscate sau verzi, coaja de copac, fructe de padure uscate si alte minunatii prin pungi si sticlute.
Am cumparat si eu cateva pungulite sa fac ceaiuri acasa. Merg alaturi si gasesc alte minunatii. Buruieni ...murate! Nu erau rele la gust, unele amarui, altele iuti, mai dulcegi, gandind ca erau frunze de papadie si Dumnezeu mai stie ce, pe limba asta a lor o fi ceva, dar nush sa le traduc si asa murate nu-mi dau seama ce o tufa o fost inainte. Cumparat si eu , sa duc la soacra .
Toata mancarea de acolo avea in ea cate o buruiana, tocata, murata, macinata...mancai si uitai de toate bolile!
Multa lume venea, din toata tara cu autocarele sa cumpere ierburi de leac, sa consulte doctorii, sa se relaxeze un pic cu artistii poporului ce cantau pe scena mare si cu cei mai mititei ce au prezentat o frumoasa piesa de teatru despre ...Ginseng! si puterile lui de a invia mortii.Tinand cont ca acolo , in muntii Jiri se gasesc acele radacini ale vietii numite ginseng.
Si uite asa au trecut zilele...
