Oare???

Oare credinta e ceva existent??? Oare puterea rugaciunilor e ceva real??? Daca ai credinta in El , atunci crezi ca rugaciunile tale catre El au puterea de realizare.

A plecat de acasa lasind 2 fetite mici in grija sotului. Au adus-o la disperare aventurile lui extraconjugale cu doamne de 2 ori varsta ei (cu plus deci mai batrane ma refer). Venea acasa si nu ii mai placea nimic, copii il oboseau, mancarea nu era buna, ea prea cerea multe, bani pt lapte, pt mancare, lui abia ii ajungeau pt distractie ca de..obrazul subtire cu cheltuiala se tine.

Dar cand a inceput si sa ploua cu pumni , cu injuraturi si batai dese, nu a mai rezistat. A plecat ... cu sufletul greu , cu lacrimi in ochi. Legea nu era de partea ei, o straina in tara straina, fara drepturi mai multe ca un caine de batatura...

Nu stiam ce e cu ea, pe unde e, cum ii este, dar vedeam copii in fiecare zi, si stiam cat de mult ii iubea si i-a dorit. Era mai bine pt ea ....daca bine poate fi departe de tot ce iubesti , ai iubit...

M-am asezat in genunchi si am inceput sa ma rog pt ea, acasa, la biserica, pt a veni inapoi , acasa la copii... M-am rugat cu credinta in sufletul meu ca ceea ce fac e bine, ca el va uita de iubitele lui si ca vor fi o familie iar, copii vor striga iar mama si vor rade iar...

Dar...oare ???da ea este!!! e acasa, cu copii de mana!!!! Doamne ce m-am bucurat!!! si ma intrebam. Oare rugaciunile mele au avut aceasta putere? A zis ca ...a simtit brusc ca trebuie sa vina acasa, ca ii ie dor de copii...Era iar bine, pt copii , pt ea, eu ma minunam inca. Deci da!!! Credinta da putere rugaciunilor ce pornesc din inima , rugaciuni pt un suflet in distres.

Dar!!!! Dar!!!

E noapte....se aud batai in usa. Sotul nu era acasa...Oare cine o fi in puterea noptii? Aud o voce ce ma cheama, era ea, prietena mea. Deschid repede si....si....Doamne ce e cu ea? sangele ii curge siroaie din nas, hainele is rosii, naclaite, parul valvoi, ochiul... abia ma vede cu el !!! NU pot crede ce vad. El, cel spasit , cel vinovat , a batut-o asa si i-a aruncat hainele pe scari sa plece. Doamna de juma de secol o fi vrut mai mult , nu mai voia rivala , chiar daca era cu acte in regula si copii ..

Numai el stie ce a fost , dar am vazut ce a facut. Am ajutat-o sa se spele, i-am dat haine, am plans cu ea... nu putea ramine la mine caci era primul loc unde o va cauta. Dar...dar ...a venit ceva la ce nu ma asteptam, ce m-a pus mult pe ganduri. M-a intrebat ea: OARE rugaciunea ta la ce a folosit???am venit acasa , l-am iertat, si acum? pt asta te-ai rugat si m-ai adus inapoi???

M-a lasat fara grai si fara raspuns.

Doamne!!! iarta-ma prietena draga ...Iarta-ma Doamne! ca nu am stiut ...

De atunci ma intreb daca e bine sa ma rog pt altii, daca rugaciunea mea le va aduce binele asteptat....Totusi ma rog Lui sa faca EL asa cum crede ca e mai bine, caci Calea Lui e cea adevarata si buna.

Dumnezeu sa ajute tuturor celor ce cred si se roaga Lui!

Jump Guro!!!!

Asa se in tituleaza festivalul ce tine 3 zile in zona noastra.Jump Guro ! Guro este un cartier daca pot sa-i zic asa , sau un sector al capitalei Seul , zona industriala , unde muncesc si locuiesc multi straini. Daca mergi pe strada in zona aceea auzi nu coreeana vorbindu-se , ci chineza in majoritatea cazurilor. Muncesc , locuiesc , se distreaza acolo, la karaoke sau prin baruri .

Dar ce se inampla la acest festival? De toate. Maratonul cravatei, aici alergi imbracat la costum si cravata, se adreseaza domnilor ce stau prin birouri si fataie vreo hartie sau nu-si iau ochii din computere.. Se prepara mancare , si cum cartierul e infratit cu Franta, ai parte de ceva creppe suzette sau fripturele, plus alte delicatese coreene ce se papa ad-hoc, la botul calului. Pe scena de langa malul raului se urca si coboara , daca nu uita !! nume celebre ale muzicii coreene.Apoi sunt fel si fel de jocuri... Dar ce s-au gandit ei? sa puna si strainii la ...munca , si au organizat un concurs de interpretare muzica coreeana. Oooo.... Ne-au invitat si pe noi, ca doar locuim aici . Asa ca intr-o duminica a fost preselectia. Tulai Doamne !!! numai 107 concurenti s-au prezentat. Doamne!!! cum tipau cate unele, se mieunau altele, un nene a venit ametit binisor si a facut un circ acolo de am ras cu lacrimi. Unu a facut scandal ca nu-l lasa sa cante la fluier desi i-au spus ca nu e pt instrumente concursul... Chiar daca am avut nr 12 , si am cantat repede, a trebuit sa asteptam sa vedem cine vor fi finalistii. Uraaa!!!! dupa mai bine de 3 ore am aflat ca vom urca pe scena pt finala.

Asa ca duminica urmatoare la ora 4 a inceput marea aventura. O multime de oameni in parc in fata scenei. A fost intai un mini program de dansuri traditionale chinezesti prezentat de trupa formata din ...chinezoaice.ha ha... De data asta am avut nr 4. Acolo pe scena ne acompania orchestra televiziunii, iar juriul era format din muzicieni si interpreti . Am cantat numai prima strofa...ne-au luat un inerviu si...uite ca vine un mosneag ce deschid eportofelul si ne da cate 10 mii de woni. Ooooo....zice ca i-a placut cum am cantat si ca e fanul meu. Am mai avut si alti fani care au scris pe pancarde :Jeni , succes , win !!!!Sarangheio...

Dupa ce juriul a deliberat, ne-am urcat pe scena toti. Am uitat sa zic ca din cei 107 candidati prima oara doar catva am fost din alte tari, restul mama China. Si acum la fel, din 12 finalisti , 7 au fost din China. Ei dar locul 1 a fost pt doamna din Mongolia ce a cantat f frumos o melodie de rock. Noi, eu si Madalina am luat premiul de popularitate. Plus 200 dolari premui in bani. E un inceput... Timp pt repetitii nu prea am avut, Mada fiind eleva , eu profesoara, ea in Ansan , eu in Guro...Poate data viitoare vom fi mai pregatite .

Oricum ...felicitari tuturor.

Si populare am fost pt ca costumul nostru a fost un punct in plus. Toti le-au admirat si pozat.

Ne-a stat bine, am dansat , am cantat am facut admosfera, doar e festival nu? Plus ca ne-am facut cativa prieteni noi , straine de tara ca noi.

Cam asa a fost la concurs....

Sikirica a venit de afara cu ceva in gura. Si a dus la cei mici...care s-au speriat si au fugit dar apoi au inceput sa ...omoare verzitura!!!

La revedere...

Daca intr-o zi cu soare am gasit 2 pui de pisica parasiti de cineva in mijlocul intersectiei, acum i-am dat spre adoptie. Dar nu imi este usor. Si acum ma intorc ca mi se pare ca miauna , sau ii vad dormind in patutul lor. Ca de multe ori ii puneam acolo si ma trezeam cu ei langa mine , de imi era frica sa ma intorc sa nu-i strivesc. Sotul meu a scris pe site ca avem spre adoptie pisicute, am si uitat de anunt ca nimeni nu i-a dat importanta o luna. Ne-au intrat la suflet si am zis ca le facem buletin pe adresa noastra. Dar in ziua in care am decis aceasta , a sunat celularul. Am zis ca sa vina sa ii vada. Dar baitul cand a vazut pozele gata. Ii ia. Pe amindoi, atunci am zis ca da. Am asteptat da de s-o razgandi, dar seara a venit pregatit sa-i ia. Se agatau de hainele mele si mieunau...mi-au dat lacrimile. Nu ii voi mai vedea, desi a promis ca ne va trimite poze cu ei din cand in cand. A mai avut pisica a zis baiatul , e singur necasatorit si ar vrea sa aiba un sufletel . Sunt amindoi asta e bine ca tare frumos se joaca amindoi. Dar curios, pisicile cele mari acum ii cauta prin casa, dupa mobila , miauna si asteapta sa raspunda, ele care le scuipau si sasaiau ca nu le vor...acum se pare ca le simt lipsa la cei mici.

Miau...unde sunteti oare? Mi-e dor de voi !!!!

La concurs.

Duminica a fost la Jeoju festivalul de gatit . Da...pai acolo au multe produse pe care vor sa le promoveze national si nu numai. Orez, cartofi dulci, alune, vinete, etc.Si organizeaza acest concurs in cadrul festivalului. Deci ...anul acesta au fost 3 grupe: studentii de la colegiile de profil, cetatenii straini,si doamnele si domnii ce fac de mancare ...acasa. Adik oricine. Preparatele trebuie sa contina ceea ce promoveaza , adica orez, cartofi, vinete... Eu am fost in juriu la sectia straini. Nu am avut decat 24 de concurenti(studentii au fost 64 de echipe si restul vreo 45 echipe, deci noi am scapat mai usor, am fost 2 in juriu , eu si profesoara de la colegiu din Jeoju). Timp de o ora si ceva au trebuit sa finalizeze preparatele. Va zic eu ca au facut treaba buna. Si Romania a avut 2 concurente, Nina si Madalina. Au facut salata de vinete, prune umplute cu orez dulce si chisca cu orez. Au mai fost din China , Japonia, Tailanda, Cambogia, Vietnam. Unele preparate au fost delicioase si frumos prezentate, altele nu prea aveau nici un gust. Dar toti si-au dat silinta sa faca treaba buna.Cum a contat mult si ideile inovatoare cat si usurinta prepararii am decis castigatoare echipa din Vietnam. Si fetele noastre au luat premiu 3. Au fost premii in bani , plus in produse. Si toti concurentii au primit cate 100 dolari pt materia prima ce au folosit-o. Ca nu ia costat atat, nu a contat , nimeni nu le-a cerut bon de casa.

Studentii mei din Jeoju au luat premiul 3 si 1. Felicitari tuturor!

In afara de concurs au fost si ...mini concursuri pe scena. Unde Iulian a castigat la intrebari , iar Madalina la ....guitzat! asa ca au plecat si cu 5 kg de cartofi dulci si cateva pungi cu arahide. Apoi a fost concursul de interpretare muzica usoara pt. coreeni si straini(care s-a tinut din nefericire a doua zi si nu am participat).

Frumos organizat. Si buna idee . Ca in afara de prezenatrea cu vanzare a produselor sa organizeze si alte activitati. Am vazut ca primeau un buletin copii si batranii ce veneau acolo, cu rubrici pt anumite activitati. Participau la ele(ex:sa faca un zmeu, evantai, sa dea sa pape la animalutele ce erau in mini ferma de acolo....etc)primeau o stampila pt fiecare rubrica si pe baza buletinului acela primeau 1 kg . de orez. Multa lume cumpara si produse, erau mai ieftine, iar pt cele ce aveau vreo 10-20 kg. le trimiteau acasa la cumparator.

Din nefericire a inceput ploaia si nu am putut participa la alte activitati.

Dar am facut comparatia cu festivalul de la Fancel. Unde nu s-a inghesuit sa participe aproape nimeni la cele cateva concursuri organizate. Si unde din nefericire nu exista nimic organizat pt strainii ce locuiesc acolo, in Mures si pe valea Gurghiului. Ca am auzit ca erau, din Japonia, Italia...ar fi fost interesant sa-i vad facand un botz de mamaliga!!! Aici toti au fost incurajati sa vina imbracati in costumele nationale, acolo mi s-a dat de inteles ca nu ar fi o idee buna sa ma imbrac in cel coreean.(!!! de ce oare???) Multa lume aici, copii si batranii aveau partea lor de activitati la care participau pt placerea lor si...1 kg de orez! Strainii aveau si ei partea lor de participari, la gatit , muzica , concursuri pe scena (care aveau f. mare participare mixta si castiga care ajungeau primii sus). Nu erau numai pt straini , restul erau pt oricine avea curajul sa participe.

Partea buna este ca au fost diplomati veniti care au gustat produsele, le-au placut , si companii din tarile respective au incheiat contracte cu cei de acolo. Deci se merita nu?

A fost o zi plina de evenimente, eu am degustat o gramada de preparate(unul a fost atat de iute de mi-au dat lacrimile si mi-a luat gura foc ). Nu prea am avut timp sa particip si la celelalte activitati . Dar a fost reconfortant, am mai scapat de stresul orasului , si ...am orez pt o juma de luna cadou primit acolo.

Pe cand si acasa festivaluri unde sa nu fie numai muzica pe scena , mici si bere , dar unde sa poata fi antrenati si cei veniti acolo , ca oricum iti faci masina opturi pana ajungi pe platou. Pacat !!!

Eu sunt mic si pap laptic...

Imi place lapticul...dau din urechiuse si codita de placere. Yammm...