Visez sau traiesc? Trec zilele ca un vis , e toamna iar ! Si iar sunt "acasa".
O luna de zile am stat in Romania, acum ma intreb daca am fost acolo, sau e doar un vis. Un vis frumos dar prea scurt, pt ca m-am trezit iar printre zgarie nori in marea de lume de aici.
M-am reintors la munca mea, la familia de aici , la cele 7 pisici si incerc sa ma reintegrez in ritmul de aici.
Zilele trecute imi spunea prietenul meu Kevin din Londra, ca zilele sunt mai scurte aici.Ca dimensiune...Uite cineva care a observat aceleasi lucru pe care il sustineam eu.
Nu am scris nimic din zilele petrecute acolo, pe picior de plai, am preferat sa traiesc fiecare moment la prezent. Plus ca nu ai wi-fi oriunde. Ce pot sune e ca am intalnit multi prieteni cu care am conversat doar pe fb. Intalniri scurte dar care mi-au facut mare placere. Am descoperit ca inca este speranta , ca inca mai exista oameni de suflet, depinde doar de noi sa ii cautam si cand ii gasim sa ii apreciem .
E frumos acolo, printre flori de camp si catini de brad, printre pomii plini de roade, mere, prune, pere. Cu cata placere am mancat perele parfumate din parul plantat de tata, ce a rodit prima data.Sau prunele galbene si buneeee !!!! Imi alinam dorul de tata , privind ramurile incarcate de rod si ma gandeam ca el va fi mereu acolo , traind prin radacini de pomi roditori.
Priveam brazii.... uracm carari ce care alergam cand eram copil, culegeam florile poienelor. Dar nu atat de mult cat as fi vrut. Nu m-am saturat de ea, de natura mea draga, de amintirile copilariei.
Am ajuns la ea! la marea mea! Offf!!!cat asteptam sa alerg printre valuri , sa ma tavalesc prin nisip, sa inot la lumina lunii pline ! Dar ce se intampla cu noi??? De ce nu regasim copilul din noi ???
Radeam si ma zbenguiam prin valuri..."Tati, vine tzunami!" striga un copil ....eu ma arunc in valul ce pt el parea imens si ma gandeam ca asa eram si eu....si inca sunt!!!Oare de ce vedeam fetze ce ma priveau suspicios? Da , eram "dusa" de bucuria simpla de a ma bucura ca sunt acolo, ca traiesc, ca imi alin dorul de ea, de marea mea !
Noaptea pe plaja...oare ce ne tine sa nu ne balacim asa cum am fi dorit? Ce reguli sau limite ne ingradesc pornirile de ane bucura de ceva ce mie mi se pare normal??? Varsta??? Faptul ca inca vreau sa ma bucur ca traiesc , unii il condamna, imi pun ingradiri si imi reteaza elanul.
Of , cat de simplu e sa fii fericit! Si cat de mult complicam viata si ne pasa de ce zic unii ce NU au curajul sa traiasca !
M-am intors aici....cu amar in suflet ca nu mai regasesc cei pt care limitele acestea absurde nu existau. E adevarat ca ne schimbam , dar sa refuzam sa traim ....
Acum stau si ma gandesc la mine si la aceste lumi paralale in care traiesc. Imi e din ce in ce mai greu sa ma reintegrez la intoarcere. Sunt aici sau acolo?
