Va multumesc...

tuturor celor care ati inteles cele scrise de mine mai jos. Si mai ales celor care imprastiati rumori ca ma refer la Alex din echipa Sunshine. Nu stiti despre cine e vb... nici nu va intereseaza de fapt, dar dovediti din nou ca le stiti pe toate...si ca e de datoria vostra sa imprastiati rumori neintemeiate. E parerea mea de-a lungul a cativa ani de radio -net, nu doar intr-o singura echipa , ci in general. Puteti spune ca nu se procedeaza asa?
Dar ma doare sincer sufletul , caci Alex nu a avut incredere in prietenia mea, si ca ii pasa despre cei ce ii "soptesc" ca-l barfesc aici pe blogul meu .....
Si eu care habar nu aveam ca Alex e la alt radio....nici asta n-o sa creada "amicii"...dar nu are importanta. Nu imi voi mai pierde energia si speranta in frumos pt ca unii nu stiu sa nu se bage unde nu trebuie. Veninul ce le umple sufletul da pe afara vad...treaba lor.
Multumesc , sincer e o multumire caci acum vad ca am avut drepate. Desi e dureros. Ca pot pierde un prieten....

Ma doare sufletul...

Ca mult suflet pun in ceea ce fac. Si ca din pacate rasplata e ...sa intorc si celalalt obraz. Nimeni oare nu mai e loial nimanui, nici unei cauze? Am facut multe emisiuni la radio fm aici in Seul, si multe la radio pe net. Diferenta este , dar si asemanari sunt. Radio fm toate emisiunile erau live, nu putei sa intarzii, si timpul era limitat. Nu poti sa intri peste emisiunea colegului. Am inceput acolo, ca invitat intr-o emisiune. Si ...am ramas cat a tinut grila de programe , tot sezonul.se pare ca ascultatorii au gasit interesante povestile mele. Acolo stateam in fata microfonului eu si celalalt moderator, radeam , dezbateam tema impreuna , citeam mesajele ascultatorilor... muzica era putina. Pt ca aveam o tema. Si imi aduc aminte ca aveam cateodata si live webcam, dansam...era frumos. Urma apoi cafeluta cu colegii(inclusiv redactorul si producatorul)si discutam despre ce va fi in urmatoarea emis.
Radio pe net, o alta lume, virtuala. Nu ne cunoastem inca personal, colegii intre noi, dar am discutat multe, despre noi, despre emis. despre muzica, despre ascultatori...bune si rele. Si ne-am imprietenit ...tot virtual. Nu e deloc usor sa faci emis aici. Singur iti pregatesti emisiunea, plus muzica, stai de vorba cu asculatorii, si daca tii sa faci treaba buna , trebuie sa te pregatesti. Daca esti doar dj, pregatesti play list si cam atat, astepti dedicatiile. Desi acopera o arie mult mai mare, un click si te asculta...Honolulu... orele cu auditie de varf sunt seara. Ei si incep ...discutiile. Compratiile... unii vrem mai mult decat cativa ascultatori la ore imposibile. Desi calitatea uneori lasa lasa de dorit , ne umflam in pene singuri, ne imbatam cu apa chioara. Nu conteaza multe aici, depinde de ascultatori. Si cum in ROMANIA manele , si acea muzica intre una si alta e la moda , e greu sa faci fata cu o emisiune de poezii , muzica folk sau alte genuri. Si daca nu esti dispus sa faci compromisuri, nu prea ai sanse sa reusesti . Te lupti cu tine insuti, cu ceea ce ai vrea sa faci si ..ceea ce se cere. Si multi solisti au aceeasi sansa, sa cante intr-un cerc restrans de auditori muzica buna , de calitaate, sau sa se lase dusi de val, sa cante pt oricine, orice se cere. Banu` sa pice.
Mai rau e cand o faci degeaba, ca nu ai nici macar satisfactia sa fii apreciat pt ca incarci sa faci ceva frumos... se cere numar ...cati mai multi ascultatori , esti etichetat la cantitate.. . Vezi colega , eu am atatia ...tu ? dar eu fac emisiuni la ora 12 , poate la 4 , poate cu teme culturale, dar cine asculta poezii? sau povesi nemuritoare? la acele ore oricum lumea e la servici... satula de povestile sefului.
Dar ma doare sufletul cand cei ce trag la aceeasi barca cu tine, te lasa sa te scufunzi singur. Isi pregatesc din timp colacul, sarind in barca altui post de radio, dupa ce au facut gaura in barca, nici macar nu te anunta ca ....vine potopul. Doar primesti un mass ca te invita sa il asculti la cutare post. Si ramai fara un cuvant, ca doar ieri te pupa si iti ura noapte buna si azi... Are rost sa intrebi de ce? E totul voluntar, de placere,...si astfel de lovituri te darama uneori si te face sa renunti la ceea ce tu ai crezut ca e parte din viata ta: sa aduci un zambet , o mangaiere in eter celor ce sunt departe de casa, singuri cateodata si care nu au nici o vina ...
Si ramai cu acel sentiment ca ai fost folosit doar ca perelina de ploaie....acum ca a venit soarele , nu mai esti de folos. Am multi ascultatori acum...na sac! Is cineva!

Poftiti la cafea

Hei! asta e a mea...neagra si fierbinte la pisicuta dinainte... Mmmmm....ce buna e frisca!!!

Pispirica...cea mica adica ...are un an.Si ii plac mult florile, le papa.

Shikirika...are 2 anisori.

Pisicutele mele

Pisicutele mele ...cele 3 pe care le cresc. Foldi... rasa scotish folder. Are 3 anisori.

Au inflorit crinii.

Am reusit sa vad crinii infloriti inainte sa inceapa ploile...

Oare...2

Va incepe maine scoala...si cum alte posibilitati de a ajunge la timp dimineata nu am, va trebui sa iau trenul de seara. Am pregatit bagajul, 2-3 borcane cu zacusca si gem, o bucatica de muschi afumat adus de la bunica din pod, si desigur caietele in care aveam toate lectiile anului intai , in doua plase de carpa facute de mama din ceva material ramas de la draperii.. .Of si ce frig este afara! E doar iarna...Mi-am luat bagajelul , am plecat zgribulita spre gara, noroc ca nu e departe... Ma urc in bou-vagon , pun plasa una la geam si celalata langa mine.Asa sa le am sub nas. Ma ghemuiesc pe bancheta si ...ma uit cum trec pomii pe langa mine, aia fara sot. Pe la Neptun se urca un batranel , cu o geaca jepelita de fas, da ochii roata , vine si se aseaza in fata mea. Ne salutam, eu cu gandul la bunicul meu, oare ce o face acum?, el ...cu d-zeu stie ce gand. Taca - taca...trecul se taraie ca melcul din halta in halta. Atipesc...Uuuuuu!!! zgaltaitala si stop. Eforie. Mai am pana la Constanta zic. Pun mana si...aoleu nu mai e sacosa langa mine. Vad pe batranel coborand rapid, alerg la usa, el deja era la coltul garii si trenul fluiera...MORR!!! cum sa cobor din tren? e ultimul in seara aceea, si maine la scoala...si unde naiba sa il gasesc pe mosulica? Ma intorc inapoi plina de nervi, si realizez ca a luat sacosa cu caietele mele. Am ramas cu gemul...ha...ha...ala de foame... Ce ma fac fara ele? carti nu ne-au dat la scoala si toata materia anului intai era acolo....am inceput sa plang , as fi urlat daca nu mi-ar fi fost jena. Si l-as fi blestemat pe mos sa manance rabdari prajite si sa devina un Eistain. Doamne ! ce ma fac? Caci aveam o profa de intreba la ore din materia ce a predat-o in prima ei lectie de acu un an...In sfarsit am coborat din tren cu sufletul amar si neagra de suparare.
Am luat tranvaiul si compostez biletul abia cumparat. Stateam amarata spanzurata de bara tinand strans sacosa ce mi-a ramas. Si aud:"biletele la control, va rog". Ii dau biletul, se uita la el si ..."amenda 50 de lei " spune tipa. De ce? Pai nu e biletul asta. Ba da este ala. Nu ca asta are 2 gauri , in loc de trei. Nu imi venea sa cred. Cum se poate? Am inceput sa transpir, bani nu aveam , tipa ma tinea de mana sa nu fug ca ultimul borfas....toata lumea se uita la mine.
E incredibil. Mi-a fost furat bagajul, tipa vrea sa ma duca la politie desi am compostat biletul, OARE? Asta e dreptate? Pana la urma mi-a dat drumul dupa ce mi-a rupt toate cele 5 bilete ce ramasesera intregi, dar trecuse demult statia mea. Mergeam plangand pe strada si ma intrebam a cata oara...Oare...proverbul cu "nici o belea nu vine singura" o fi adevarat? Ei uite ca da.
Am ajuns intr-un tarziu la internat, plansa, fara caiete, fara biletele pt o luna, si cu intrebarea...Oare ce pacate oi fi facut? Ca incep anul cum nu se poate mai bine....

Pescarusii si marea

Plecarea din port si insula Palmi ...

Cam asa arata dreapta si stanga 28 km in total.

Cu vaporul...

Am fost sa filmez in Incheon, unul din episoade a fost despre podul ce traverseaza golful, e al 5-lea ca marime in lume. Am luat si vaporasul spre insula Palmi. Pe tot traseul ne-au urmat pescarusii, iar noi i-am hranit cu bucatele de snack pe care le mancau din palma. Mai ciupeau si degetul , dar a fost super. Tot cardul ala de pescarusi galagiosi...Parca era la Mangalia...of mi se facuse dor de casa. Pe vaporas grupuri de oameni ce mergeau pe insula sa manince peste crud. Acolo au urcat cei care coborasera de pe celalat vapor, erau satui si cam cu ...chef. Asa ca au dat drumul la karaoke si tine-te muzica si topaiala. Am trecut pe sub pod...este imens. Si construit dupa cele mai moderne standarde. i am inteles ca nu conteaza de fapt lungimea , ci gradul de dificultate si marimea intre cei 2 piloni principali.

Orasul vazut de pe coama dealului si terenurile (vreo 4 la nr.) de badminton.

Biblioteca ...si cred ca la aparate ca acestea a lucrat si Dan Grecu... in parcul din Seul...

Incotro mergem azi? Si ...sangsuri tree.

Iazul cu nuferi si cararea ce urca....

Wow!

Da... wow! Pai e extraordinar ce frumos s-a facut parcul din cartierul nostru. Acum vreo 10 ani in urma era doar o simpla coama de deal, cu un mic izvoras ce tasnea pe o teava si de unde venea lumea sa ia apa la bidoane platind cativa banuti.Acum e total schimbat.Un adevarat parc. Ti-e mai mare dragul sa margi mai ales ca a venit caldura si acolo gasesti racoare. Si nu numai racoare. Ai si aparate pt gimnastica cea de toate zilele. Daca nu ai chef, doar te asezi pe banca si alegi o carte sau revista din raft si te apuci de citit.. Da e si o mini biblioteca acolo.

Si cararea ce urca pe creasta e amenajata cu scari, ai si indicatoare unde te duc cararile ce coboara in toate directiile, poti invata si botanica...pai sunt tablite cu informatiile de rigoare pe copaci. A ...teren de bedminton si tenis....si izvorasul cu apa rece si curata. Izvorav ce formeaza un mic iaz cu pestisorii de...aur ce inoata printre florile de nufar.

E mult pana mergi odata. Ca te inveti...Urc si eu pana sus de unde pot vedea orasul si avioanele ce coboara incet , aeroportul e in apropiere...Citesc o carte si ...ma intind un pic pe aparatele de acolo.Ce mai e super. Nu lipsesc nici babele guralive ce joaca yut ...si nici domnii ce joaca baduk.

Si totul e la 5 min de casa mea. Of, de cand tot zic sa ma trezesc dimineata si a fac o plimbare pe racoare....

Simfonie in roz

Azalee roz si hibiscus...

Oare...

Ce frumusete! Pomii infloriti, ninge cu petala lor, iarba fosneste sub talpile goale... Si e de un verde crud...Fluturi zboara miscand alene din aripi, parfumul florilor te imbata. Si eu..alerg prim aceast peisaj mirific , iar sub acei pomi infloriti mama si tata pregatesc masa... suntem la picnic?

Ma simt atat de bine, de libera si usoara, fericita...E atata pace acolo , atata multumire sufleteasca am... Dar, ...dar se apropie un domn imbracat intr-un costum negru, ce avea o floare mare alba in piept si mansetele albe se vedeau. Nu parea om rau...dar ma intreaba cand a ajuns in fata mea:" Stii cine sunt, nu?" Oare ...Da stiu, esti MOARTEA si ai venit sa mai iei. -"Da . Pregateste-te..."- a spus. M-am intors si vad fratii alergand fericiti acolo, iar parintii razand si pregating masa...M-a incercat o parere de rau si am raspuns:- "Bine. Dar am o ultima dorinta . Pot sa servesc masa pt ultima data cu familia mea ?"

S-a gandit cateva secunde ...si mi-a facut semn sa ...merg la ei.

O palma ce imi loveste obrazul m-a oprit din fuga mea cu bratele deschise spre ai mei... Ce s-a intamplat?

Unde a disparut acea scena de basm? Unde sunt? Ce se intampla?

-" Du-o la sala de operatie urgent" a sunat glasul doctorului ce s-a pierdut undeva intre viata si moarte.

- Nu vreau...vreau acolo , in lumea de basm... e asa de bine acolo, nu e durere, nu e ura si tristete... am incercat sa alerg, dar o tariala de melc a fost singurul lucru ce am reusit.

"- Ai fost in Rai!!!" am auzit vocea unei femei in varsta din salon. Ai vorbit in somnul produs de febra mare...si noi te-am auzit toate. Am crezut ca ...te-ai dus...dar uite ca se pare ca te-ai intors , poate ai o misiune de indeplinit inca. Floarea cea alba a fost speranta ta... la viata.

Deci ...asa arata Raiul? Doamne !!!! nu e de mirare ca nimeni nu se mai intoarce de acolo.

Poate nu sunt singura ce am avut astfel de experienta. Si ma intreb...misiunea mea ...inca nu e gata....caci inca sunt aici pe acest pamint, si incerc sa ma bucur de tot ce Domnul a creeat. Si sa ofer cat pot celor ce cauta un sprijin . Frumusetea aceea exista. ...

Albii ghiocei ...

Simfonie in alb

Alb e nufarul...iasomia ..

Alti irisi

Nu-i asa ca sunt frumosi?

Simfonia irisilor

Am crezut cand eram mica caci irisii sunt doar mov sau albastrii. Ei uite ca nu . Au mai multe culori.

Flori galbene ...sau portocalii.

Galben

Galben... trandafirii, flori de rapita...