E vara, acum cand s-a terminat luna august. E f cald, e soare si mare naduseala ...transpiram pe intrecute. Daca toata vara am avut parte de ploi , ceata, furtuni si zile in care nu vedeam cerul , sau mai bine zis mi se parea ca pot atinge norii, ma impiedicam cu nasul meu asta lung de toarta cerului , ei acum e altceva. Un cer frumos senin, pe care se fugaresc in joaca catva norisori.
Ce e si cu viata asta. E cu susu-n jos cateodata. Si tot zicem:cand eram copii , tineri ...era altfel. Pai da ..era. Si vremea era altfel , vara era vara, iarna ,iarna. Iar noi in putere, plini de vise si sperante ca vom cuceri Everestul. Nu ma satur sa ma privesc natura si sunt tare trista ca nu pot fi afara cat mi-as dori. Mangai o floare mica ce a indraznit sa rasara intr-o crapatura de asfalt, privesc porumbeii ce ciugulesc te miri ce printre picioarele grabite, si mai ales privesc cerul.
Ce naiba fac si cum fac ca ziua e pe terminate si nu am vazut soarele. Oare s-o scurtat ziua? sau ce se intampla? 24 de ore...parca ar fi numa vreo 15. Si tot zic ca maine...sau ...alta maine...imi voi bucura sufletul cu zambetul soarelui si mirosul suav al florilor. ...Imi aduc aminte un titlu:"sa mori ranit din dragoste de viata".
Hmmm...e ceva adevar acolo ma gandesc. e frumos, e minunat. Ieri s-a pornit brusc un ..dush de ploaie. M-am ascuns de stropii mari , si ...de ce sa nu ? De cand nu am mai alergat prin ploaie? Am inceput sa merg prin ploie, cadeau picurii pe fata mea, ploaie calda de vara, ce bine era! Se uitau la mine...dar fiecare cu bucuria lui.
