...Se intampla uneori sa fim depasiti de evenimente, o iau inaintea noastra, nu putem tine pasul si alergam cu limba scoasa gafaind sa le tragem de poale si sa ne astepte. Se opresc si ne lovim brusc de ele, cucui barosan ne apare sub breton, iar ideile zangane ca bilele din pacanele , se amesteca si isi dau coate , si pana pica jackpot-ul suntem deja pe aratura in drum spre nicaieri.
Acele evenimente ce cad ca traznetul, si lasa in urma fum si bajbaieli. Esti atat de pe nicaieri, ca nu iti pasa ce se va intampla in secunda aceea cu tine. Nu mai vrei nimic, doar sa nu mai fii acolo si atunci, sa fii nicaieri si oriunde.
Exemple? Le uiti de multe ori , dar o noua aventura in hatis fara busola iti redeschide cutia pandorei unde ai ascuns neguri si tristeti.
...-Deschide usa ca o sparg! aud bubuituri si zdranganeli de clanta smulsa cu durere.
Dau tatarii? unde naiba sunt, ce se intampla? Ma simteam rau, imi exploda bostanul, stomacul statea sa se reverse, casa se invartea. Eram k.o. Vocea de om nervos si intaratat urla iar:
-Iesi afara curvo! Ce cauti in camera baiatului meu? Etc...bla...bla...nu intelegeam , ce naiba vrea si cine e?
Reusesc sa imi aduc bostanul cumva pe verticala , sa ma abtin sa nu borasc si ma uit in jur. Casa straina, eu imbracata intr-un pat iar langa mine tremura de frica cel pe care il credeam prietenul
meu.
- E tata, zice el , ii simteam frica, teroarea din priviri. Nu stia ce sa faca, tacea malc si se cuibarise undeva printre bulendre.
Dincolo de usa se indepartasera cumva urletele de fiara ranita, venise o femeie si comenta ceva incercand sa elibereze locul din fata usii.
Eu parca eram in reluare...curvo!? Ce??? il corup pe baietul lui? il stric si dedau la prostii?? adica el mironosita, eu o depravata de oras???iar incep creierasii sa o ia razna si sa imi dea dureri turbate.
Cred ca se adunase lumea la poarta ca la circ, sa vada depravata ce ii silueste baiatul! Parca cineva m-a scos cumva pe o usa si o poarta prin spate din curte. Nici sa zic nimic, nici sa rad , nici sa plang nu am avut timp sau putere. El, el , Nica fara frica era disparut !
Am ajuns taras la sosea , in sfarsit liniste, incep sa plang domol, sa imi aduc aminte ca de la nunta prietenei mele, m-a luat Nica al meu sa merg la el acasa ca pot dormi in liniste , mai ales ca ma simteam rau(cica m-a deocheat vreo unu` la nunta ce nu isi lua ochii de la mine).
...eram atat de trista , hohotea sufletul si cuvintele in mine, lacrimile ma raneau. Fac cu mana la masini. Era epoca aia in care te deplasai cum si cu ce puteai. Opreste o masina. Deschid usa si vad patru tineri in ea. Straini pareau a fi, arabi. M-am blocat. Stateam si ma uitam ca boul/vaca la poarta noua. Pana ma intreaba unul daca urc sau nu, ca eu am fost cea care am facut semn.
Si a fost momentul in care nu imi pasa ce va fi! Chestia aia in care capitulam . Am urcat langa cei doi pe bancheta din spate. Eram la fel de dusa , de absenta, parca vorbeau ceva, nu ma oboseam sa ii aud, nici pe ce drum mergea masina nu imi pasa. Pentru ca nu puteam intelege evenimentele alea ce o luasera inaintea mea. Alea in care am fost scoasa din casa pe o usa din dos in huiduieli ...ce si cui sa ii spun ceva sa ma apar...plang iar de tristete, lacrimi amare!Nu m-au intrebat nimic baietii, m-au lasat in lumea mea...doar daca e bine sa ma lase langa gara ...
...Ce a mai fost dupa...nimic! Nica a ramas tot fara frica...si eu am inteles ca nu am ce cauta cu un om imatur ce nu stiu daca putea vreodata sa ma apere de ceva sau cineva pt ca el stia adevarul!
Eu ...am realizat ca nu trebuie sa demonstrez nimic nimanui mai ales celor ce nu au incredere in mine, in ceea ce fac sau spun. Perceptiile formate nu le pot schimba cu nimic, oricat as demonstra contrariul.
...drumul vietii e plin de necunoscute, de praguri in care dai tare cu capul, te impiedici si cazi, uneori te ridici, alteori zaci si iti aduni cu greu ciolanele din praf, taras, in genunchi, dar mergi mai departe! Apoi scuturi praful, zambesti imaginilor din oglinda , le intorci spatele si mergi fluierand spre ceea ce va urma!
