Privesc cerul. Soarele isi odihneste zborul celest dupa perdeaua de nori. Va ninge?!
O pasare pluteste lin , o cioara ce pune o pata de culoare pe infinit. Ma uit la ea...si ciudat! nu o vad ca pasarea care ma umplea de dezgust si neprietenie. Pentru ca acea cioara sunt eu! aripi larg deschise sa cuprinda infinitul, imbratisez totul cu privirea si cu brate de aripi, imi umplu fiinta cu miracolul iubirii ce ma invaluie , coboara pacea si linistea in toata fiinta mea!
Vantul isi infoaie parul si se zbarleste dand roata si roata in rotocoale ametitoare. E liber! liber ca spiritul meu ce alearga cu el.
Creste de munti ce privesc infinitul, brazi ce par incremeniti sub mantia de zapada, zapada ce o simt calda, frumoasa , ce ma priveste prin cristale imaculate. Unde sunt eu?pretutindeni!!!
Un zambet si cuvinte frumoase, priviri ce oglindesc speranta ca a trai fiece clipa exista, o imbratisare calda in care s-a pus toata umanitatea...
Nici o granita nu exista, nici o limita de timp si spatiu, nici un gand nelamurit. Onoreaza, accepta si iubeste viata din jurul tau, pentru ca ESTI TU sub diferite forme!
Ceea ce iubesti permite orchestrei formate din toate partile tale(care, in totalitate, este Creatorul)sa vibreze si sa cante de bucurie in tot Universul!