luni, 26 septembrie 2011

Of...of...

Ma duce gandul inapoi cu vreo 3 ani cand am inceput sa ascult radio pe net. Auzeam romaneste, muzica buna, stateam la barfa, povesteam cu moderatorii...Ma simteam bine. Apoi am inceput sa fac parte din echipa, sa fiu si eu unul dintre moderatori. Doamne cate emotii, cum imi intepenise mana pe mouse!  Nu pridideam sa raspund mesajelor, totul era ca un vis...prea repede se derula totul. Desi aveam la activ grile bune de emisie facute live in FM aici in Coreea in limba asta imbarligata, era total diferit, nu stiu de ce aveam asa emotii de mari.  Aici ma asculta o tara , pe net ma asculta o ...lume gandind ca eram conectati de undele netului la orice capat de continent.
Am format apoi un radio cei 5 magnifici. Era bine , ne intelegeam, ne completam, ne certam si impacam...Au venit si au plecat colegi, dj sau moderatori , pe unii nu i-am prins deloc in emisie, nu stiam nici cum ii cheama sau ca imi sunt colegi...ha ...ha... Nu e usor sa faci emisiuni pe net, sa te asculte multi sau nimeni, sa nu fii platit, sa nu te sustina in emisie nimeni sau mai nimeni, sa te injure si insulte unii grosolan,la umbra asta a anonimatului data de un simplu id. Altii , si nu putini mi-au dat curajul de a merge mai departe, sa vorbesc in ...neant  , in pustiul asta numit eter.
Ma simtem bine, ma simteam ACASA. Sacrificii se fac cum sa nu, mai ales ca diferenta de ore nu e mica intre mine si mama tara.
Am zis ce credeam eu ca e bine, ce simtem , ce gandeam...am ras si am plans... Am fost EU cea de fiece zi . Nu am facut compromisuri. Nu am judecat pe nimeni, nu am impus nimanui sa gandeasca ca mine. Accept fiecare parere ca atare, ca e liber fiecare sa aiba propria parere despe un anumit subiect.
Am scris pe site, ne salutam zilnic, ne incurajam, ne sustineam ca echipa , ca o mica familie.  Dar cum nimeni si nimic nu e perfect , si mica noastra familie a inceput sa se destrame. Unii au plecat, restul ne-am instrainat.
Pe site deschidem subiecte..., e foarte bine, am incercat sa imi spun parerea, acum mai recent, rau am facut. Nu stiu de ce am impresia ca fiecare are pe forum coltul lui, si daca am scris acolo gandul meu, a fost talmacit sau rastalmacit si primit replica pe masura tupeului meu de a ma baga pe coltul ce nu e ...pe masura mea.
Nu stiu cum e mai bine, nu vreau sa raspund la raspuns, sa ne batem in "raspunsuri", care e mai tare, gasim si partizani de o parte sau alta.
Ma simt singura, exclusa , si trista. Am luat hotararea sa-mi vad de treaba mea, de coltul meu ... aici pe blog. Nu mai scriu pe site , la nici un forum , nu sunt pregatita sa accept raspunsurile . Ma cred neinteleasa , ma cred in plus. Ma cred ...ceea ce sunt sau ce nu sunt!
De fapt sincera sa fiu nu stiu ce sa mai cred. Si pana aflu ce cred si ce sunt, ma abtin de la orice comentarii.
Despre radio...doar tacere!

3 comentarii:

  1. Si pentru mine ,acest post de radio ,a fost ca o evadare,ca o oaza de liniste,uitam de tot si de toate ,aici ma recream ,ai spus intr-o zi ,,fata hai si tu pe forumul radioului ,mai uiti si tu de suparari si problemele zilnice,ocupate sa scrii retete ,daca tot nu vrei sa intri in echipa noastra",eram cu voi ,eram in umbra ,am scris zeci de retete ,erau foarte comentate ,pana intr-o buna ziii ,cind un binevoitor ,a sters tot ,munca noastra a tuturor,minute ,poate ore de munca,era totul sters ,fara nici o valoare,am incercat se repar totul ,am mai avut unele poze ,unele retete ,dar nu mai era nimic ca inainte,nu mai aveau aceeasi valoare,acum scriu foarte rar ,forumul radioului nu mai este vizitat asa des si nici comentarii nu se mai scriu,nu intra nimeni cu zilele.
    Ce pot sa mai spun ,ascult si acum radioul cu placere ,sunt oameni minunati ,in echipa,dar lipseste ceva ,nu stiu sigur ce,eu sper din tot sfletul sa va reveniti cu totii,sa fie totul ca la inceput .Bafta multa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga mea prietena! Mereu o sa existe si pareri contrare, idei diferite... atuci cand scrii, atunci cand te exprimi! Chiar dintr-un duel verbal poate sa iasa ceva frumos daca e purtat fara incrancenare sau scransit printre dinti cu ciuda.
    Problema e alta...ca unii nu sunt in stare sa accepte si opinia celorlalti! Cuvantul lor e litera de lege!
    Cand te lovesti de asemenea oameni ai doua variante: ii lasi sa vorbeasca singuri si sa-si predice teoriile la vant, sau iti sustii ideea ta, simplu, fara patima in continuare!
    Cat despre felul in care te simti...nu vad cum si de ce spui ca te simti exclusa...ai fost si esti indragita de cei care apreciaza cuvantul sincer, prietenia si nobletea sufletului tau.
    Eu nu ma las asa usor infranta si nici dezamagita nu sunt, stiu la ce sa ma astept si mai ales de la cine si la ce sa ma astept!
    E ff simplu: oamenii frumosi sufleteste vor gasi intelegere ptr orice cuvant scris sau rostit, pe cand ceilalti vor arunca cu piatra indiferent de motiv! Eu te pup draga mea si nu uita de tot ce-am vorbit noi.
    Eu chiar daca am capul plin de cucuie raman la parerea mea...aceea ca intotdeauna cuvintele apropie oamenii si o vorba curata inseamna enorm pentru cei ce stiu sa aprecieze cuvantul si omul din spatele cuvantului. Te pupa coleguta ta , Mirela!

    RăspundețiȘtergere