joi, 25 iunie 2015

Lacrimile cerului

A inceput ploaia. Din pacate nu se racoreste deloc, doar mareste aportul de disconfort termic cu umiditatea. Cum trec zilele si anii....realizez asta vazand in ceata tastele. Noroc ca sunt marime mare....
Pisicile se lungesc care pe unde apuca, e batalie mare pe locul din fata geamului ce este larg deschis. Hodo s-a lungit pe sticla de la birou intre calulator si taste , mai da un click pe mouse...
Cate am zis ca fac azi! Iar s-a dus naibii planul. Cum la mine durerile de cap incep asa cu dimineata in cap, pe la 4 eram treaza realizand ca am ...cap! Cum zice frate-miu ...daca ai cap, ai dureri .Asa o fi. Nici pastilele nu si-au facut efectul . Si totusi trebuie sa ies sa vad ce fac cu Nurong. Se pare ca celelalte pisici o simt bolnava , o miroase, o  ocolesc, ba maraie Hodo la ea...Iar ea sta ghemuita pe pernuta si doar de uita la noi. Sau e in fata geamului, da de gaseste pe unde sa fuga afara.
Doctorul a confirmat ca nu am de ales decat sa o eutanasiez (si ma costa 200 dolari cu tot cu incinerare) sau sa o las sa moara in cateva luni in dureri. Grea decizie am de luat, toti au zis ca va fi alegerea mea. Vinovata ma simt indiferent ce decizie voi lua. Daca nu ar fi fugit atunci...daca ar fi ramas cu noi....
Ploua cu lacrimi ceresti , ploua in sufletul meu cu durere...Ca la durerea de cap ce o am , plansul nu m-a ajutat decat sa mareasca senzatia de durere.
Am aminat decizia pt un alt maine.....inca vreau sa o mangai....

3 comentarii:

  1. In astfel de situatii,e greu de luat decizii si tot atat de greu e sa dai sfaturi.Atasamentul nostru de lucruri sau fiinte seamana mai mult a egoism.Nu e egoismul acela in care eu iti mananc si portia ta de prajitura,e un altfel de egoism de care cred ca suferim toti.Toti simtim nevoia de dragoste si toti simtim nevoia sa daruim dragoste.Animalutele ne ofera materialul perfect ca sa ne manifestam iubirea si sa primim iubire.Noi zicem ca o astfel de iubire e neconditionata de nimic,dar eu cred ca doar ne amagim."Pufoasele" daruiesc iubire stiind ca inapoi primesc mancarica si o mangaiere,iar cand le loveste dorul de duca,se duc netinand cont de nimic si de nimeni.Noi daruim iubire,mancarica si tot ce e nevoie,ca animalutul sa ne iubeasca doar pe noi,sa ne fie devotat numai noua si sa nu ne insele asteptarile asa cum o fac oamenii.Nurong s-a atasat de tine,si-a vazut de viata cand l-a lovit amorul,s-a reantors cand i-a trecut pt ca stia ca langa tine e bine,iar acum se uita in ochii tai implorandu-te sa o ajuti.Esti singura care o poti face.Acum depinde ce intelegem prin acest ajutor.Daca o ti langa tine pana la sfarsit,vei participa la suferinta si agonia ei si nu vei mai simti nici o bucurie ca e inca langa tine.Daca o eutanasiezi,te va durea sufletul ca tu i-ai curmat viata,dar eu cred ca e singura solutie prin care poti sa-ti arati dragostea pt Nurong.Oricare dintre cai e dureroasa,iar una e si dureroasa si costisitoare,dar tocmai pt ca o iubesti ,curma-i suferinta pana nu e prea greu de dus.Daca eram o pisicuta bolnava incurabil,asa mi-as fi dorit sa faca stapana si prietena mea pt mine.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Mariana de gandurile bune. Esti intr-adevar o buna prietena si mi-ar placea sa te vad la o cafea.
    Azi noapte a venit fata la mine plangand si cu genunchii juliti, cu telefonul praf facut . Prietena ei cu care a baut o bere sa isi zica oful(ca a divortat) i-a dat branci , a impins-o din spate. Intrebarea pe care mi-o punea mereu a fost DECE a facut asta ? ca e prietena ei si dupa ce i-a dat branci a lasat-o acolo si a plecat. Hmmm...ajung la ceea ce spui si tu: am dus-o la ea acasa si a inceput sa mangaie pisicile(are si ea 5)si sa isi aline durerea ca doar ele o asculta si nu o tradeaza .
    Cand am venit acasa ranita de cei ce ii consideram prieteni , plangand , imi sarea in brate Mimi si ma mangaia cu nasucul pe fata....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Jeny,iertata sa-mi fie indrazneala de a scoate pe gura(de a scrie) asemenea "prostovanii",dar concluzia la care am ajuns eu la ora actuala e ca nu exista prietenie adevarata intre femei.Nu stiu cum naiba suntem alcatuite si cum se manifesta ADN-ul in noi,dar cat de tarziu tot ne dam in stamba.Ba prietena are un barbat mai iubitor,ba are bani mai multi,ba are parinti mai atenti,ba rochia sta mai bine pe ea,ba serviciul ei e mai in centrul orasului decat al nostru,ba,ba ,ba.Ceva trebuie sa fie acolo care sa ne roada.La inceput nu constientizam,dar cu timpul "eroziunea"asta incepe sa-si spuna cuvantul si daca se intampla si la un paharel de vorba,ne dam in petec lasandu-ne prietena cu gura cascata,exact asa cum a patit fiica ta.Mai exista si varianta in care daca prietena a divortat,sa o consider(nu eu,prietenele intre ele,ca de ele vorbeam)ca o rivala la "jumatatea"mea,cu alte cuvinte la barbatul meu(fie el sot,fie el
      prieten).Ca sa nu existe pericolul asta mai bine ii dau un sut prietenei,ca-i mai aproape barbatul de mine,decat prietena,ca doar cu el traiesc,sau vreau sa traiesc,ca prietene mai gasesc.Cam asa vad eu lucrurile.Fiica ta sa-si stearga lacrimile si nasul,sa respire adanc de cateva ori,sa considere asta o lectie si sa paseasca cu capul sus,multumind Domnului ca i-a aratat adevarata fata a prietenei.De regula la bautura adevarul iese la iveala.Mai bine mai iute decat mai tarziu.Astea sunt lectii de viata,nu dezastre.Daca invatam ceva din ele,e sigur ca si suferinta va fi mai mica cand ne vom mai confrunta cu ceva de genul asta.Adevarul e ca niciodata nu vom fi dezamagiti daca nu vom avea asteptari de la nimeni si nimic.Sa lasam lucrurile sa curga si sa le luam ca atare.Nu stiu daca asa a fost cladita lumea,sau asa a ajuns datorita noua,dar pt ca alta solutie nu exista e musai sa ne adaptam.Sa nu uitam ca in fiecare din noi exista o scanteie de divinitate,deci si puterea sa ducem ce ni se pune in carca de viata,destin si altele.Spune-i fiicei tale sa nu se mai intrebe "De ce ?".Nici nu are importanta "de ce ?".Importanta e lectia pe care a primit-o de Sus.Astea sunt vremurile ,asa ca e musai sa dansam in ritmul lor si pe muzica lor.Bine ca e sanatoasa si cu mintea intreaga.Restul vin cu timpul.Lectiile de viata stau dupa colt si ne asteapta sa le luam in piept cu vitejie,ca lasii oricum mor de frica,inainte sa inceapa lupta.Te imbratisez cu drag si pe tine si pe fiica ta si pe blanoasele din dotare.Capu' sus, ca dracu' nu-i asa negru cum ni se pare.Mai are si pete roz ! Important e din ce unghi il privim.

      Ștergere