A doua zi in Dalian !

Cucuriguuuuuuuuuu.......zicea vocea de la telefon. Ma anunta ca e dimineata si ca functioneaza morning call-ul. Mi-am adus aminte unde sunt!!! Prima zi de mers...20 de km la festival in Dalian. Stateam in cumpana...cine sa mearga? lelita?sau...Mutu?

Am optat pentru Mutu. Am imbracat tricoul nr 10 ...baut nessul si la drum. Nu va zic ce frica mi-a fost sa trec strada. Pai acolo prioritate au masinile si veneau ca la raliu nu alta. Am avut noroc ca a venit un grup mai mare si am trecut cu ei, ca altfel faceam batuta pe loc . Doamne!!!!!! o mare de tricouri albe si albastre, se revarsa spre piata unde era punctul de plecare. Cred ca cel putin 200 de mii de oameni erau acolo.Si strainii ne adunasem langa un cort , langa scena. Si doamne!!!! ce ciripea unul acolo la microfon . Daca nu erai atent te lua talazul una-doua.O mana ma tragea spre scena . Cand dau cu ochii de stapin ...era un chinez ce a fost la 2 editii ale festivalului din Coreea. Si mi-a zis ca el a compus imnul mergatorilor din Dalian. Frumos imn , melodios...lalaiam si eu cu ei. Ne-am imbratisat , facut poze multe . Gata! Se da startul. Am asteptat sa treaca valul tzunami....si am plecat si noi. Ma tot minunam cum de s-au mobilizat frate. Oare in stil comunist? Cum eram si noi cand venea Nea Nicu in vizita? Pe drum unii is verzi! Ii intreb ce e cu ei...o venit primavara sau? Erau angajatii unei firme de constructii. Faceau reclama noilor apartamente.Ha, ha ,ha !

Vine langa mine o tanti si ma intreaba daca nu sunt eu cea din Romania. Da, zic , dar de unde stie? Pai m-a vazut la televizor zice ea. OOPS! No uite ce vedeta eram si nu stiam. Cred ca au aratat de la festivitatea de deschidere si de la seara festiva. Ca si pe drum se tot tinea unu` cu camera dupa mine. Cred ca sarea in ochi galbenul tricou al nationalei Romaniei in marea alba si albastra de tricouri.

Frumos , faleza marii, mergeam incet cu vorbeam cu toti in ce limba se putea, iar parfumul de salcami ne invaluia si ne imbata. Trece un grup de pustani, si ce aud la telefonul lor? muzica coreeana. Le vb in coreeana si ...nik. Erau de-ai casei, chinezi, dar le placea sa asculte topul coreean.

Am plecat de pe undeva pe la jumatatea drumului. La seminar si intalnirea cu primarul. Ca de...si eu is un pui de director la asociatia noastra, KAPA. Acolo am primit un buchet imens de flori de la presedintele asociatiei din Dalian. Abia l-am cuprins. Din pacate l-am lasat la hotel. Nu poti scoate din tara nik plante sau fructe.

Si pt ca am vrut sa imi cumpar neaparat o rochie crapata , am fugit la bazar. Dupa ce am am imbracat vreo 4 am gasit marimea mea. Si gata ziua.

Duminica iar canta cocosul: cucuriguuu..... A doua zi de mers. Numai ca din pacate avionul pleca la 2. Asa ca nu am putut merge decat 5 km. Traseul era pe malul marii.....faleza de acasa, Mangalia se prezenta in fata mea. Semana sau doar voiam eu sa semene? Pescarusii tipau, mai incolo masinutele si leaganele, terasele , si margelele din scoici la tarabe. Mai ca nu plangeam...de dor si amintiri.....Mi-am luat la revedere de la prietenele mele de acolo. Si poate vom avea sansa sa ne intalnim din nou, undeva , candva, in aceasta lume .

La revedere Dalian! In avion si... welcome to Incheon Airport !

Prima zi in Dalian.

Cat de rapede trec zilele! Ca ieri era Craciunul si azi e Inaltarea!

Eu vad numa ca s-o scuturat flarea de cires...acum trandafirii sunt ghirlande inflorite...si caisele verzi sunt pregatite in borcanele mari pentru lichior, sau meshil ju cum zicem aici. E cald rau, nici umbra nu te poate ascunde, frunza e inca mica.

Unde sunt zilele de primavara? Au disparut...

A fost si festivalul florii de salcam, in China la Dalian. Ultima floare, dupa cea de rapita din Coreea, si cea de azalee din Japonia. Festivalul celor 3 flori. Am participat numai la 2, am sarit cel al azaleelor. Dar uite ca ne-am nimerit in plina criza a gripei porcesti ce numa de porci nu se atinge! Si nu am putut cobora din avion pana nu ne-au laut temperatura la toti. Din pacate 2 erau cu febra...si pana au constatat ca e din cauza bauturii am cam stat cu sufletul la gura.Ca de era alta febra...la carantina cu noi si vedeam China printre gratiile rezervei de spital.

In sfarsit...am ajuns la emigrari si...Hello Dalian! Ne asteptau cu flori, ce frumos le-a stat florilor in camera mea de hotel. Si pana la cina festiva mai erau cateva ore asa ca ...hoinareala. Wow! Un parc imens, si plaja! Ce dor imi era de ea! Ca semana cu cea din Mangalia copilariei mele.

Si intre blocurile de stateau sa impunga cerul hop!....un castel cocotat pe un perete de stanca.Ma uit si parca e cel din Hunedoara. No ! zic ce Dumnezeu ? daca nu as vedea in jur ochi oblici si mititei si auzeam o pasareasca nestiuta(nu era cea ce o vorbeam prin clasa a 8-a sa nu ne inteleaga "dusmanii"....nuuu)as fi zis ca-s in Mangalia ce o primit castelul Huniazilor cadou.

Am urcat scarile pana la poarta, pe scari erau mirese insirate ce se trageau in chip cu (ne)fericitii miri, in rochii albe , albastre, roze...Si de sus o priveliste beton. Marea, si noul cartier. Si batea brizaaaaaaaaaaa.Cu miros de alge. Dar castelul de fapt e muzeu, al scoicilor. Vezi acolo scoici de toate neamurile, culorile si marimile.

Gata ! time`s up! fuga la hotel , sari in ie si poale, si la cina festiva. Acolo, lume pestrita din 16 tari , elegantele rusoaice la rochite mini si tocuri de 10 tenti, norvegieni in tricouri si cu pieptul plin de insignele primite la diferitele festivaluri mergatoare, tinerei de 80 de ani si babute de vreo 17, tot ce vrei. Si turnul Babel cred ca era jucarie fata de ce se auzea acolo. Tulai! oare care cu cine ce limba vorbeste? Dar uite ca ne-am inteles, si m-am bucurat ca m-am intalnit cu prieteni vechi, de cateva mersuri, am facut poze, am mancat si amu hai sa cantam . Eu daca`s multi nationala am cantat Arrirang cu cei din Coreea si ..io cu mine Lelita Ioana.Apoi cine mai era ca mine taranca? Nimeni si de aceea am avut un succes mare. Am fost invitata la dans de un talent de-al lor , el canta si dansam un tango si am primit un crin minunat.No da lelito! Apoi ce era de mers la hotel? Nuuuuuuuu. Am mers in bazarul lor sau ceva ce semana cu piata de rusi de la noi, Acolo am gustat adevarata mancare. Frigarui de oaie, de pui , ardei iuti, peste si Dumnezeu mai stie ce.Si bere made local.Am stat pe scaunele de pitici langa tomberonul de foc, era destul de rece.Si lelita o primit gratis vreo 5 frigarui. M-o fi vazut mai slaba. Am cumparat alune de-ale noastre , cirese galbene(doamne de cand nu am mai mancat) si pere malaiete! o minunatie . Plus mangostine si alte exotice. Si gata ...noapte buna . Asa a fost prima zi in Dalian.