Mersul pe jos.

In Coreea mersul pe jos e foarte popular. Avem si walkerhoolici. Avem si multe cluburi de mergatori. Si eu fac parte din unul, is si un pui de director pe acolo(dau si eu cu parerea pe ici pe colo). Suntem afiliati la IVV(o mare organizatie de mergatori interantionala cu sediul in Germania). In fiecare an organizam festivaluri ,in Seul sau pe insula la Jeju si la munte, in Seorak. Si noi mergem in alte tari sa ....mergem pe jos. Avem si multi prieteni, din toata lumea. Am scris pe blog despre plimbarea mea in China si in Japonia. Acum a fost aici in Seul a 15-a editie a Festivalului International de mers.
Nu am putut sa particip ambele zile, dar am fost in ce ade-a 2-a zi. Si tare m-am bucurat sa-mi vad prietenii din Elvetia , Japonia, Luxemburg si Anglia.
Pai se putea fara Jeni a lu` Pop? M-au sunat sa ma prezint la apel. Si ...tine-te tucaturi si imbratisari de se uitau coreeni ca la extrateresti la noi. Poze am facut, am barfit un pic pe 7 limbi...si START! in cei 10 km de mers.
Usurel sa nu ametim. Apoi ni se facu sete si cum inainte de plecare am gustat din bautura aia de 17 buruieni culese noaptea pe roua de calugaritele helvete, pe drum am sorbit din aplinca de pere a lui Adrian elvetianu`. Bunaaaa... si branza , salamicul si costita afumata.Mama , ca acasa ce mai. Ne canta si din muzicuta ...eu topaiam ...show ce mai! O sa trecem linia de sosire pana deseara. Am pus masa mare pe malul lacului (stati linistiti ca nu am halit lebedele si nici pestoii imensi ce misunau pe acolo). A sosit puiu cu sos iute sau prajit, plus ce aveam noi de acasa pregatit ...asa ca am avut o masa internationala.Kimchi coreean si orez, salam si branza a la Elvetia, ceva de prin Japonia, salata a la romania ....
Si muzica , din fluier, dans in perechi sau solo...si audienta cat cuprinde.
Am pornit iar la drum ca se inchide evenimentul si nu am semnat de sosire.
E frumos sa revezi prieteni de "suferinta"dupa un an de zile. Si sa ne distram asa ...in felul nostru. Au plecat spre Japonia , anul acesta fara mine ca am treaba ,nu am liber nici macar duminicile.
Dar ne vom intalni iar, poate in Romania sa facem o portie de mers pe cararile de acolo.
La revedere dragi prieteni.

Toamna...

Ce frumoasa e toamna!

Si ce plina de roade! Unii alearga de colo colo sa adune roadele campului: mere , pere in panere si apoi in glajurele, cucuruz cu frunza-n sus , barabule in patule, varza grasa in butoaie, fasui in cui , si tot ce a rodit pamintul, altii asteapta oblojiti de griji sa pice para aia ce crescu` in plopu` ala fara sot.

Dar toate is bune, pamintul parca abia asteapta sa se scuture de atata bogatie.

Dar nici mare anu se lasa mai prejos. Ce nu acum se prind crabii cei inclestati, sau crevetii piciorongati?

Pai sa vedeti ce frumos e sa pui saua pe mustang, centura sa fim siguri ca nu o ia la trap fara noi, si...diiii la mare!!!!! Apoi trebe sa ai grija sa te dupa pe coasta de vest , asa ca zici odata :"hais", si ....wow , marea! Adica asa ziici tu , ca apa nu-i!

No , ca nu mai are mare apa zic. Si macar de o fi ramas ceva peste pe uscat, dar in afara de namol si ala gaurit nu e mai nimic. Nu e? Este , ca misca. Und enu incep sa iasa la plimbare crabusori cat capacul de cola, mai incolo ceva scuipa nisip, ma uit ...o scoica ne stuche de numa. Dar cel mai tare e pestele ce merge in coate!!!!mang dung-o !!!! Ma uit , cum mai ,asta ce peste e de sta pe uscat si da din coate????? Mai incolo era un nene ce arunca undita. Fara momeala, ca nu trebuia. Il agata din zbor, de-o aripa. Si cica fac bors bun.

Apai noi am venit sa prindem creveti !

Intram intre lume. Si uite ca vedem restaurante pe mal , ce au bazinele pline de crevetiiii......doamne ce mai misuna !!!!!!! Si madamele care mai de care ne imbie ca acolo e cel mai bun, service pe cinste.Plus ceva bonas.(adika extra peste fara bani)

Mai mergem dam, o tura si vedem lume adunata . Hai si noi(adika eu si sotul) si vedem un bazin mititel cu apa pana la genunchi. Hei! pai aici se prind crevetii cu mana . Sus cracul , sus maneca, jos adidasii. Gata? pai stai dar ce imi vad ochii? Misunau serpii in bazin de numa. Aoleu! cum sa prind io creveti cu serpii aia acolo?

Norocul meu ca au intrat vitejii de copii si au prins serpuitele anghile.

Acum gata! apar crevetii adika garizii de! Semnalul si... in apa cu noi. Nu apuc sa intru bine ca misuna cev asub talpa mea. Chirai odata , dau s aprind ce e ....dar ce garidele sta?Tusti! Si ma apuc sa-l fugaresc tot bazinul ala. Afurisitul , pe cand am zis gata al meu e....zdup! sare excrocul pe mal in bratele unui nene ce astepta cu punga pregatita. Am zis eu degeaba ca e al meu, ca are si eticheta....

Iar ma intorc pe campul de lupta. Si uite ca prind unu de mustati! Na zic , daca nu te-ai barbierit dimineata! Acum alta problema. Pai unde sa il pun? Ca nu aveam pregatita punga. Ma intorc , ma uit, nimeni nu dadea punga . Na , beleaua. Ca mai prind unu . Si tot invartindu-ma , vad ca am buzunare!!!! Ce bine, garizi la buzunar.

Am bagat vreo 6, gata , nu mai incap , se calca in picioare. Am pus stapinire si pe buzunarul sotului.

O vazut un mos ca -s amarita si mi-a dat o punga . Yahoo! La atac! He...dar ce puradeii aia ce misunau printre picioarele mele stateau? Eu ii fugaream , ei mi luau de sub nas.

Dragilor , a fost asa de fain. Sa ma fi vazut ditai paluga cocosata in bazin , chiraind ca ma intepau si gadilau cu mustatile, uda toata, spanzurau hainele pe mine, ca pe sperietoarea de ciori. Dar experienta merita. Ca la Mangalia prindeam garizii cu minciocul, si erau mititei tare, ii cumpara tata la lingura(1 leu lingura de garizi fierti). Astia de aici , mari cat palma. Am uitat de toata criza financiara , de mizeria de la servici si crizele de fete mari ale copiilor. Plus ca urma partea ce amai interesanta ....tigaia cu sare si topaiala garizilor sub capac! Yammyy!!! Ce buni sunt!

Festival

....Doamne ce scurte sunt zilele acum! Ma tot gandesc ca nu mai au 24 de ore, sau pamintul a intrat in secolul vitezei. Nu am timp de nimic. Si ce e mai rau e ca viata sociala s-a redus la minim. Nu tu concerte, teatru, filme, intalniri cu prietenii... Dar mi-am luat inima in dinti si intr-o vineri am zis ca tre sa mai fac ceva sa imbunatatesc calitatea vietii. Si am hotarit sa merg la un festival, in Incheon.
Pe un soare torid, am ajuns acolo, luat bilet de intrere si dau s aintru. Nu! zice , strainii intra pe acolo. Vad o poarta :"foreigners". Intru si ...ma uit de ce ma filmeaza, mare talent is ma gandesc. Dar realizez ca era pt. febra porcina , imi lua temeratura. M-am simtit discriminata, adik ce numa foreigners au gripa? Am vrut a ma descarc de nervi , dar nu merita sa ma obosesc. M-am intalnit cu doamna Andrei , de la ambasada, si hai sa vedem cine a venit din Romania , la pavilionul arta ceramica.

Dupa mari discutii organizatorii ce nu voiau sa ne dea informatii, de parca d-l ceramist ar fi fost spion protejat si noi mafioatii, am reusit sa ne intalnim cu el. A fost plecat dupa ceva materiale. Da, frumoase exponate, cultura Cucuteni, si acolo incepuse o lucrare, un corp uman( de coreeanca cred ca avea picioare scurte si groase). Coreeni erau interesati pt ca nu se lucra cu roata olarului , ci manual.

I-am urat sedere placuta , caci va fi aici pt 80 de zile cat tine festivalul. Si eu am inceput sa dau roata. Fel si fel de pavilioane: teddy bear, robotica, sere cu flori, plus coltul rezervat altor tari. Aici am vazut un teatru de papusi pe apa (Vietnam), si pe alta scena se dansa in ritmuri de tango argentinian, samba, si alte dansuri latine. Dar deliciul a fost dansul din Polinezia insula Ratatui. Si sunt sigura ca nu eram singura care ma intrebam daca tipa ce se scutura de ziceai ca e electrizata are sau nu ceva sub prosopul ala legat pe sold. Si baietii aveau un sortulet de stuf , si m-am facut ca am scapat ceva pe jos sa vad de e tot ce il acopera.

Doamne , dar ce prostie, pai suntem in Coreea, nu se poarta nudismul aici.Am vrut sa filmez , dar uite ca nu mai am baterie la camera. Si hai la film, tridimensional. Mi-au dat ochelarii de cal , Ma asez pe scaun si astept. Incepe cu un mini show de magie. Ei nu-mi trebe ochelarii pt asta. Dar incepe filmul. Trag ochelarii la ochi de pe cap si ma uit....ma uit...si nu pricepeam de ce vad dublu. Ii ridic pe cap, tot dublu. Ei la naiba cu tehnica lor. Se gata filmul si dau sa-mi iau geanta , stupoare ! Ochelarii de cal erau pe geanta! Pai cu ce naiba am vazut eu filmul? OOPS! Pipai pe cap si dau de ochelarii de soare. Doamne radeam de una singura...ha ha ha. Vazusem un film tridimensional cu ochelarii de soare!!!!

Intru la teddy bear. Ursuleti mai mari sau mai mici. In diferite tari si diferite ipostaze. Nu putea sa lipseasca Dracula nu? Vad un afis : RUMANIA, DRACULA. Mai dar nici numele tarii nu stiu sa-l scrie. RUMANIA. Am intrebat dar studentii ce erau acolo habar nu aveau. Si nu e singura data cand il vad scris asa. La roboti , ce sa vad? Musca si cosas roboti ! printre alte insecte. Si fel si fel de pavilioane, arta moderna, m-a pictat computerul in 3 min . Mai ceva ca Picasso. Interesant. Dar sincera sa fiu iti trebuie o zi poate mai multe ca sa vezi tot ce este acolo. Poate o sa mai fac o vizita, in aceste 80 de zile cat tine festivalul acesta.

Concediul

..... Demult nu am mai fost in concediu cu familia sau macar cu sotul. Dupa ce e de numai cateva zile nici acelea nu-s odata. Si uite ca in vara asta intr-o sambata , mi-am luat jumatatea de mana si hai la autogara. Ca o sa gasim noi un autobuz sa ne duca undeva departe. Si dupa un drum de aproape 7 ore(aglomeratie , inca e vacanta si soare asa ca ...la mare) am ajuns la Seok -cho. Pe coasta de est. Dar am urcat la munte , e mai racoare .Muntele Seorak , la 20 min departare de mare. Cum era deja tarziu, si morti de foame, am mers la masa... wow ! peste fript pe gratar . O bunatate. Si apoi am incercat sa dorm, dar era sambata seara ce naiba. O harmalaie afara , de am zis ca-s in Seul . Si cum fara bautura nu se poate , vreo 2 fete erau lemne , si faceau vocalize pe la 3 dimineata. Ei . Gata zice sotu hai ca-i 11 ! Ma uit afara...innorat. Of, zic. Dar ce e cu linistea aia? Si cum era dat drumul la tv aud imnul. No , aici astia pun imnul la 11 la tv! Si ma uit la tv..tic..tic a fost ora 6 ! Il omor zic eu. Dar a avut o scuza , ceasul din camera era ora 11! Ce sa fcem? Am mai atipit. Macar sa s edeschida restaurantul sa halim ceva.

Si ...sus! La cascada, apoi cu telecabina. Aer curat , racoare, prin padure, ciripit de pasarele , veverite, Sa tot stai sa nu mai pleci.

Dupa amiaza hai la mare zic! Si ne-am dus pe malul marii, apa rece. Asa ca ne-am dus in piata . Doamne ! peste si iar peste, inotau , sareau, in bazine. Crabi imensi, piciorongati. Scoici de toate marimile. Vii ce sfaraiau pe jaratec. Caracatite umplute, creveti , bureti de mare. dar ce nu era. Ne-am urcat la o terasa si ....vineeeee!!! Crabul imens ce a fost pregatit la abur. Ce fain e sa vezi piata de acolo. Vanzoleala , strigatele si comertul stradal.

Satui si obositi hai la munte iar. Acum eram singuri in tot motelul. Liniste ,totala. Dimineata devreme , la mareeee!! M-am balacit , desi marea era adanca chiar de la mal. Nu te putei zbengui , ca te tavaleau valurile de numa. Si geamandura la 2 m de mal. Intindeai bratele sa te faci ca inoti si....prrr! fluierul tipului extra bronzat din turnul de paza. Si ca sa nu ma ia salvarea, ca pielea mea semana deja cu crabul de ieri dupa baia de aburi, am zis ca e bine sa dam o tura prin oras.

Am vazut farul, si un sat in care si-au facut case cei ramasi aici dupa razboi , cei din nord adica. Numai ca multe case erau parasite. S-or fi mutat sau nu au avut urmasi....

Si ...du-ne acasa mai autocar! Spre seara eram acasa. A fost o mini vacanta, in care ne-am gandit ca ar fi bine sa mai iesim din barlog si sa facem astfel de escapade.

Ca am cam inceput sa creasca colacul din jurul mijlocului. Si lenea sa se instaleze.

Vointa daca este , se poate gasi un pic de timp si cu un buget minim sa evadam din cotidian si stresul marelui oras.

Dedicatie Marelui Sef

,.

As dori sa dedic aceste randuri celui ce a fost la comanda corabiei Sufletel. Si pe care a scufundat-o cu echipaj cu tot. Ca nu ni s-a acordat macar dreptul sa ne salvam. Ai vrut sa demonstrezi pana in ultima clipa ca tu esti seful ca radio este AL TAU, cum scriai in mess cu litere mari. Tu l-ai facut si tu il desfiintezi. Ca unii ca noi , fara experienta de radio, care te-au sustinut eram doar figuranti , decor . Si pentru ce sa multumesti unui decor, mai ales ca o faceam de placere, din voluntariat? Pentru ce esti tu vinovat ca sponsori ca mine si ca altii ti-au dat bani pt radio, ti-au platit datoriile la net ce le aveai de luni de zile, sa platesti servere ce erau de fapt gratis oferite , ce ne-ai bagat mana in buzunare? Nu.....

Si nici incredere nu am meritat, eram departe, si ce e vina ta ca eu am crezut in tine?

Si acum ce faci? Scufunzi corabia , ne lasi fara colac de salvare, si cand vezi ca ne incapatinam sa nu ne inecam, strigi in gura mare ca te-am tradat, ca te-am furat, ca ne-am batut joc de tine. Esti sef! Da , pentru ca tu ai reusit cu sefia ta sa dezbini echipa, sa ne invrajbesti , sa ne manipulezi. Daca careva te intreba unde sunt legitimatiile si cartile de vizita pt care am platit banii, te suparai, cum indraznea sa-ti ceara tie Zeului socoteala? Si excus din colectiv si cu tinicheaua de coada. A fost dreptul tau de Zeu sa faci o ultima emisie , sa jignesti si sa dai vina pe toti, sa plangi pt ca esti neinteles, sa faci ascultatorii sa creada ca eram cei mai rai colegi, iar noi cei neinsamnati ne-am ales cu un mass ....cu scuze ca nu ai incotro. Si ai mai avut si tupeul sa nu recunosti ca e dorinta TA SI NUMAI A TA.

Si ne zambesti din nou ca esti cel ce invinge, facind emisii la un radio pe care il barfeai si alaturi de colegi pe care nu ii puteai suferi. Oare ei stiu cu ce comoara de om s-au ales? Poate ar dori sa vada adjectivele cu care ii numeai, din mesajele salvate. Si de fapt tot greseala naostra este, ca ar fi trebuit sa stim, de eram destepti, ca cel ce barfeste pe altu` azi, maine te va barfi pe tine.

Pai ce stiu eu ...cine e acolo...la acel radio ...cat de tare esti ca te asculta sute.... Pai ce poate sti una ca mine ce e sa fii radio star? Ce parca eu stiu ce e sa emiti live?

Eugen draga, ai dreptate. Pe mine nu ma cunoaste decat o Coree, si nu am facut emisiuni live la toate posturile de radio de aici cat a tinut grila , cate 6 luni emisiuni regulate....Ce stiu eu ce e sa ai un microfon adevarat in fata si sa te auda o tara intreaga, sa te recunosca lumea dupa vocea ce au auzit-o la radio?

Scuze ca nu ne-am permis sa ne inecam si sa rasarim asa ...timid din marea unde ne-ai scufundat. Sunshine!

Si nu uita ! Vei culege ce vei semana, vant si furtuna.

Concertul verii

MEEEE....MIIII...MEEEE ...MIIII...

E concertul ce se aude de dimineata cat e e ziua de lunga , oriunde te intorci acelasi concert. E cald , soarele arde dar memi canta de zor. Luna August e luna lor. Te apropii de pom , te uiti , dai roata , sa vezi ce poate sa faca acel zgomot infernal. Nu vezi nimic, dai sa pleci si iar incepe memi, meee...miiii. Te apropii iar si casti ochii, la milimetru cauti. Si ...doamne! Ce imi vad ochii? O musca mareeeeeee......si diferita , ceva ce nu am mai vazut acasa. Dar cand esti langa ea tace, nu-i bai ca alaturi parca au inebunit. Parca isi raspund , trimit mesaje. ,s. m s. -uri....Pai aici aceasta musca se numeste aici in coreeana "memi". In engleza "cicada". Si uite ca au un dans numai al lor. Misca corpul, mai bine zis posteriorul si aripile si fac un zgomot infernal, un bazait ce se aude pana departe. E vreun dans nuptial, ma gandeam eu, in mijlocul amiezii si pe arsita.

Se apropie un copil cu plasa de prins fluturi si, faaalllll....sa prinda o musca. Ei da ce e asa de usor? Sa fie sub nasul tau si greu o vezi , asa mare cum e, camuflajul de.... In sfarsit prinde una. Acum ii era frica sa puna maina pe ea ca tremura si zbarnaia de numa. Dar a scuturat plasa intr-o cutie de plastic special facuta pt asa ceva. Mi-a zis ca au tema pt. vacanta sa prinda insecte pentru insectar. Si m-au purtat gandurile la anii de scoala cand umblam si noi pe coclauri dupa insecte , numai ca nu eram echipati ca nu aveam cu ce, nu se gaseau nici plase pt fluturi, nici cutii de plastic transpartente sa le transporti. Aveam numai gandaci prin buzunare, paianjeni si alte lighioane.Numai ca nu eram asa de civilizati ca acum, inca mai existau insecte, pe drumuri prafuite , prin lanurile de grau. Acum? Betoane si asfalt pretutindeni, care sub arsita verii emana un miros greu si o caldura insuportabila.

Asa galagioase cum sunt , fac parte din peisaj, cand le auzim stim ca e mijlocul verii. Haideti la concertul verii!