Acasa cu oua rosii, salata beof si fripturica de miel, si desigur vin romanesc. Sotul meu si Cornel, un prieten la masa . Am mai avut si prieteni coreeni dar au ajuns mai tarziu la masa. Si placerea mea mare a fost ca s-au terminat toate bucatele , inseamna ca au fost bune nu?

Hristos a Inviat!

A venit Pastele , cu tot ritualul mai mult sau mai putin crestin. Ca ieri era Craciunul...si afara tanar tata!!!! ca in melodia aceea. Am facut sarbatorile aici, intr-o tara unde nu au nici o insemnatate, nu se intampla nimic . Imi aduc aminte ca pana sa merg la biserica aici, la o biserica oarecare, si sa vad ca acolo oamenii stiau de Paste, am zis ca ceva nu e in regula ori la mine ori la ei. Si am primit oua infasurate in celofan colorat, sau hartie creponata si legate cu snur la capete. Ne salutam , plecam acasa si...atat. Cum eu nu luasem de acasa vopsea de oua , m-am apucat si eu sa infasor la oua in anul urmator. Si cat mai duceam dorul la ce era acasa...

Oua rosii, cozonaci, friptura de miel, drob ,ciorba de miel, dar mai ales toata lumea care sarbatorea in familie, cu prietenii pt 3 zile. Dar am reusit sa gasesc biserica ortodoxa, am adus si vopsea de acasa , am vopsit ouale cu frunze de cucuta ca de patrunjel nu am aici, am primit si pasca de la sotia d-lui ambasador, care ne-a inviatat si acasa a doua zi la friptura si alte bunataturi. Ca doamna este moldoveanca si doamne ce pasca buna si sarmalute... vin , muzica romaneasca , dar mai ales eram intre noi, romanii. Vorbeam o singura limba, si ne-am simtit macar pt cateva ore ... acasa.

Si la biserica e frumos la slijba , in greceste, ruseste, engleza si un pic in romaneste. La sfarsit se sfintesc bucatele duse de credinciosi, se impart oua si pasca. A doua zi se face masa mare in curtea bisericii, barbeque...

Dar din pacate, nu mai avem abasador de trei ani, cei care lucrau la ambasada au plecat, iar cei noi nu si-au dat interesul sa ne salute macar, desi ne auzeau vb romaneste, nu le trebuie complicatii tocmai acum cand vor poate sa fie singuri aici in tara asta stranie pt europeni. Nu am ciocnit oua impreuna , nu ne-am urat Paste Fericit....eeee,,plebeii de noi nu merita un salut macar.

Nu e nimic, ei vin si pleaca , lasand nimic in urma lor, nici macar o amintire trecatoare, dar mica comunitate aici ramine. Si dragi romani din tara diminetilor calme:Hristos a Inviat!

Tata

Acesta a fost( si va fi mereu in sufletul meu)tata, Genu `Florii Surdului de pe paraul Strambului.

A fost, caci a placat dintre noi si a lasat un mare gol si tristete. A fost atat de brusca plecarea, fara pregatiri si fara rams bun, fara sa ne dea timpul sa ii mai spunem o data ca il iubim si sa ne ierte. Da , caci de iertare as fi vrut sa am parte, caci nu o data l-am certat si ....

Tata! te chem si te caut, te strig pe coclauri, te astept sa terminam casa si sa facem o masa mare acolo sub cei trei brazi. Sa o iei pe soacra (a mea)si sa ii arati frumusetile ce sunt acolo, sa trageti o fele de jinars pe prispa, si sa o duci la catat de hiribi....Dar in zadar chemarea mea, si in vis o data ai venit , dar erai trist...

De cate ori nu folosim cuvantul niciodata, dar fara sa realizam adevarata valoare. ...Nu am fost acolo niciodata, nu am mancat asta niciodata, sa nu te joci cu focul niciodata, sa...etc. Dar , daca nu am mancat ceva , sau nu am fost undeva , nu e nimic caci vom putea face INCA acele lucruri. Dar cand am realizat ca nu voi mai putea sa il imbratisez pe tata niciodata , m-a lovit acest cuvant in plin.Caci niciodata nu voi mai auzi cum ma striga , niciodata nu ma va mai astepta la cursa de Toaca, dar mai ales niciodata nu il mai pot imbratisa.

Doamne, niciodata! Mi se face un gol in stomac doar pronuntand cuvantul . Si plang, si plang...dar acest cuvant din pacate nu isi amelioreaza intelesul. Am crezut ca voi sti sa trec peste asta, ca va fi timpul sa murim candva, e legea firii. Stiu si accept, dar lovitura m-a prins tare nepregatita, eram in plin elan si cate planuri au ramas ...doar planuri.

Poate si faptul ca sunt atat de departe, ca nu am petrecut timp mai mult cu el, cu ei, ca ultimele amintiri le am de acum 2 ani cand am fost acasa...ca nu am putut sa fiu langa el la nevoie...ma face sa ma simt atat de rau , de ...nu gasesc cuvantul potrivit. Si doar privind la pozele in care zambeste, ma face sa urlu efectiv ca iar ajung la cuvantul niciodata! Am crezut ca sunt puternica...ca voi trece gandindu-ma ca ..murim toti, dar nu! Si speranta ca timpul ma va face sa inteleg cumva ca trebuie sa accept acest gand ca ...nu mai este fizic cu mine si ca niciodata e ceva relativ. Draga tata, iarta-ma pt tot ce nu am facut, pt tot ce am gresit si pt ca nu am fost langa tine. Sper ca voi gasi taria si puterea sa merg mai departe, si sa am grija macar de ceea ce ai lasat acolo spunand mereu ca pt noi le faci.

Oare stiai tata ca te vei duce , de erai trist cand am sunat sa-ti spun la multi ani? Oare?Ca nu mai erai acelasi. Si totusi nu am venit atunci, mama ei de viata , cu goana asta dupa bani si alte nimicuri, ma urasc pt ca nu am presimtit dar mai ales ca nu am venit acasa de sarbatori, de ziua ta.

Doamne, ajuta-ma sa ma pot ierta !

Doi romani

Am fost la petrecerea de sfarsit de an la educatorii ce au grija de copii speciali, autisti. Si acolo am dansat dansuri folclorice din diferite tari. Si desigur ca nu se putea decat in costum national. Era asa de frig afara, mi-au inghetat ciolanele, dar s-a meritat. Am pus poza sa vedeti ce bine ne sta...eu si profesorul ce ne invata dansurile aici in Seul la YMCA. Si care la vara vrea sa stea cateva saptamini in Romania sa invete dansuri traditionale de la vatra satului. Sa speram ca ne vom realiza scopul.

Nu am poze de atunci , ca nu erau camere digitale atuci dar am pus una tot de pe plaja , cu sotul , Viorica si Cornel in anul 2007.

Revelion..partea a doua

De fapt aceasta parte a doua va fi despre cum am petrecut eu si fratele meu Cornel Revelionul aici in Seul.
Pai prin anul 1996-97 a venit fratele meu in Coreea la capra de sora-sa, adica eu. Si cum anul se termina cu Revelionul, si noi ne-am pregatit ca atare. Sotul era la servici ca l-a prins anul in tura de 24 de ore, bietul de el, copii au adormit devreme.Numa noi doi asteptam ora H. Asa ca dupa ce am pregatit paharele de sampanie si sticla, am iesit afara ca orice om roman sa nu fim singuri in noaptea dintre ani. Afara liniste totala, nici tipenie de om, lumini stinse mai in toate casele. Si frig...Cornel a aprins o tigara si zice: Da coreeni astia nu petrec de Revelion? Sau is plecati toti la ceva petreceri organizate sau la munte?
O fi prea devreme zic eu. Mai trage cateva fumuri, mai ciripim. punem in pahare si....nika. Liniste!!!!
Deodata apar 2 politai , care se uita asa lunggg la noi, noi aia de stateam la coltul blocului pe ciuci, zgribuliti si mai ales straini de ...neam si cauza. Si :actele la control, ce e cu voi aici? Pregatiti ceva ..special? Da zic eu, Revelionul. Asteptam vecinii sa iasa la ciocnit pahare si pupaturi. Se uita la noi cu gura cascata. "Ba intrati in casa pana nu va pup io, sau vreti sa faceti anul nou la sectie , la o barfa acolo?"
Tulai doamne dar ce am facut? Socializare am vrut , aia gasim. "Ba va credeti in America? (bine ca nu ne-o trimis in Rusia)" In casa cu voi, ca pe aici nu se pupa lumea si nici nu ies afara.
Oops! am intrat in casa , cu tot calabalicul dupa noi, si radeam ca doi prosti, i-auzi , facem revelionul la sectia de politie, credeau ca suntem borfasi ce stam la panda sa dam bufful. Ei asta da!
Asa ca sa nu cumva sa stati pe la coltul blocului asteptand vecinii la ciocnit pahare daca aveti de gand sa faceti Revelinul aici.
Anul nou, ca la noi nu este, si in afara de cei ce sunt adunati sa vada cum se bate clopotul, restul nu se distreaza , sa nu faci galagie ca vor chema politia, le deranjezi somnul, si in casa trebuie sa te distrezi pe muteste. ha ha ha. Dar e ok sa mergi sa vezi soarele pe 1 ian. pe unde poti, si pe coasta de vest ca va apare si acolo asa pe la apus....
Cam asa a fost unul dintre revelioane...
Caci unul a fost pe malul marii, acolo distractie frate! Cat era plaja aia de mare , forfotea de lume. Se aude muzica de undeva , ceva mai stranie. Hai si noi, adica eu, Orlando si Iulian,plus capra cea mica, acolo se petrecea anul vechi in stil shamanist, budist. Pe o parte a scenei ce era chiar pe plaja, erau insirati cativa porci cu cozile in sus. Mama ce porci aici! zicem si am inceput sa rontai coada la unu, care era inghetata bocna. Unii topaiau cu o prajina lunga de care erau legate steaguri colorate. Putin inainte de 12 s-a terminat ceremonia , si a inceput lumea sa topaie pe nisip, se plimbau sticlele cu macoli din gura in gura, sau soju, si se imbratisa ajuma cu ajoshi, topaiam si noi si chiuiam. Pe la 12 a inceput focul de artificii, doamne ce frumosss, caprita mea s-a ascuns saraca si se tinea cu mainile de cap, zicea ca pica stelele pe ea...ha...ha..arata ca strutul cu capul in nisip. Am gasit doua tipe din Australia ce se tineau de o sampanie, le-am ajutat sa nu isi piarda echilibrul si am golit sticla.S-au mai incalzit si baietii strangand ceva in brate....si auzim mai incolo alta muzica.Ce venea dintr-un cort mare. Mergem si acolo ca de...am intrat in noul an curiosi foc. Acolo era festivalul pestelui uscat si sarat, sau invers. Am papat peste murat, si era si concurs de cantat.Wow, cu premii! A...pai sa platesc si 10 mii si sa si cant? zic eu. Dar un nene a platit el, numai sa cantam. Pai zic io pe ditai scena ce fac io singura? Asa ca baietii s-au hotarat sa faca un dans . Urcam pe scena , incepe melodia, si io cu microfonul ...cantam de numa, si doamne ce mai dansau baietii stil M Jackson pe muzica coreeana traditionalaaa....am ras cu lacrimi asa intre 2 strofe.Le-a placut , ne-au dat un bax de soju si unu de ciorapi subtiri de dama...pt baietii dansatori sa le dea la iubite...ha...haa...cu distractie se facu ora 3 fuga la hotel ca sa mergem sa vedem rasaritul in cel mai estic punct al peninsulei coreene.Eram acolo cu un grup mai mare. In autocar si...drumul de 40 de min ne-a luat 4 ore, parca toata lumea a ales sa vada acolo soarele.
Am ajuns in varf de deal , aprx langa mare , si am inceput sa alergam pe jos ca soarele rasarea . Un frigg doamne iti taia respiratia. Apare si soarele, pune repede o dorinta, fa 2 poze si fuga la bus ca ne-a inghetat sufletelul.Sa vezi pozele, zgribuliti si clantanind....
Dar fericiti ca eram singurii din tot grupul care ne-am distrat cu adevarat toata noaptea, restul in pat sau au jucat carti....carturari mari de.
Am dormit pe drumul spre casa care ne-a luat toata ziua, am zis eu ca macar jumate din populatie au ales acel punct de a vedea soarele, si doar nu au venit pe jos nu?
Ma opresc aici , ca experiente cu revelionele mai am. Dar las pt la anul...ha ha.
Hai sa ne traiti si ..LA MULTI ANI!

Radio...

Incep ziua de azi cu o cafea si cu sufletul mahnit. Am inceput sa emit si eu la radio pe net de anul trecut. La radio Sufletel, facand emisiuni moderate, cu diferite teme. E ceva unic , nu e usor sa fii acolo, in fata microfonului. desi unii asa cred.
Acum avem radio Sunshine, caci sufletel a fost inchis fara drept de apel de cel ce se numea sef.
Dar nu conteaza cum se numeste radio , ci colectivul ce il formeaza si desigur ascultatorii.
Emisiuni cu tema moderate. Pe care le pregatesti, te documentezi , sau cauti , asa ca mine, prin lada cu amintiri a sufletului, dedicatii de la ascultatori pt cei dragi. Muzica de toate genurile.
Incerci sa multumesti pe toata lumea. Dar a incerca si a reusi ....caci se intampla sa termini emisiunea cu un gandul ca nu ti-ai indeplinit telul, de a face pe toti multumiti.
Unii nu inteleg ce inseamna sa ai o tema, sa ai in emisiunea aceea un anumit gen de muzica si se supara ca nu le dai o melodie disco in mijlocul unui program de folclor sau de ce nu ai acea melodie , pe care o vrea neaparta , ca uite ...cutarica o are....
Si mai nou acum se pare ca in Romania e moda ca oricine vrea sa-si auda vocea pe net isi creeaza propriul radio, un server , un id si ...emitemmm...nu conteaza ce si cum. Suntem tari, dam fara numar, urla muzica in boxe, ne suim la bara, impartim mesaje mai mult sau mai putin erotice, ce conteaza ce muzica e ...sa mearga radio , sa se adune lumea sa ma auda ce tare sunt eu , ala ce abia stiu sa fac acorduri gramaticale. Dar ce e concurs de lb romana? Nu frate , e radio, e distractie, , prinde la lumeeee.... care vineee....si ma ascultaaaa....hai sa mai fie una de la ...
Cam asa se aude . Si ma uimeste cat de multi sunt cei ce doresc doar sa-si auda numele spus de un dj care ii dedica o melodie .
Ce tema frate? Ce sa vorbesti despre stiu eu ...dragoste, prietenie, stiri din lume, sau povesti adevarate , nuuuuu..... sa urle muzica , sa-mi aud numele spus de dj, care nu conteaza ce voce si dictie are, are microfonul si e de ajuns.
Asta e la moda , asta vrea lumea , asta dam. Ne facem frati, colegi , pana le luam ascultatorii din lista, ca e mai usor nu? Si de ce sa ma supar eu? Ca doar omul asculta unde vrea si ce vrea, na ... ca ti-am facut-o! Ca mi-ai inselat prietenia (chiar daca s-a format asa virtual ) nu conteaza. Sa mearga....fara nr....
Deci cam asa e viata la radio , cu dezamagiri, tradari, muzica "buna", pupici si imbratisari, si mai ales timpul nostru, a celor ce vrem sa dam o culoare deosebita emisunilor.
Poate va veti intreba de ce? Ce m-a apucat? Nimic, ce sa ma apuce. Si fiecare va interpreta asa cum doreste. Numai cei ce au trecut sau trec prin astfel de momente stie ce vreau sa zic. Calitate nu se vrea , numai cantitate, si cam atat. Restul e ...tacere.