A venit primavara~!

Da ,a venit primavara , pomii au imbracat haine de sarbatoare. E o splendoare pretutindeni, flori albe, roze, parfumul lor ma imbata. Ne-am plimbat pe aleea ppomilor in Yoido ...nu pot crede ca atata frumusete e in jurul meu.

Mi-am adus aminte apoi, de pomii infloriti, de zborul diafan al fluturilor, de matasea ierbii si mai ales de pacea si linistea, iubirea ce o simteam emanand de pretutindeni....din visul meu , visul dintre viata si moarte. Asa e Paradisul !

Avem aici pe pamint , paradisul nostru, doar ca pacea , linistea si iubirea lipsesc. Pai, da! ca unii te impind sa faca o poza, altii mai te calca pe bombeu, unii rad, altii tipa, unii se cocoata in pomi sa prinda in cadru mai bine florile, altii mai iau o amintire mica, o ramurea incarcata de gingase flori...plus mizeria ce ramine dupa plimbarea nostra ...

Of, aici avem acest paradis cateva zile, a venit ploaia , apoi vantul a nins petalele florilor in cele 4 zari...un paradis pe care il asteptam in fiece an , gandind la ...ce?

As vrea sa-mi umlpu sufletul cu acest pradis ! Sa-mi ajunga tot anul . Si nu pot uita ca acel Paradis ce e acolo ...sus e vesnic!!!!

Iar ceea ce am simtit cand am fost acolo, e greu de descris. Dar se pare ca inca nu era vremea sa las ...paradisul de aici. Pt care sunt recunoascatoare si ma bucur de fiece gaza, petala de floare , tril de pasare si zbor de porumbei.

Talanti...

Povestea talantilor se afla in Biblie.

Am scris despre talanti, banutii primiti de la Dumnezeu. Si din pacate unii ne rusinam cu ei.

Pt ca lumea ne prezinta placeri si talanti sclipitori si zornaitori , uitandu-ne la ei, ne rusinam cu ai nostri, ii ascundem in fundul traistii sau ii ingropam adanc. Oare in ochii cui sunt netrebnici talantii nostri? Talentul primit este al nostru, e unic, e instrumentul nostru ce trebuie acordat, reacordat sa cante in marea orchestra a Admiratiei.

Talentul de a gati , de a face prajituri pe care le maninci cu ochii, talentul de a coase , toarce, de a face putini, berbinti (ca bunicul , talent ce a murit odata cu el caci tinerii nu au recunosc ca e ceva ce merita sa ai) multe alte talente. Ce sunt ale noastre, ne plac le facem cu drag, ne mandrim cu ele.Multumim Domnului pt ele.

Sau ascultam zornaitul fals al celor ce zdrangane din "talentele"lor, ce sunt cele mai "tari". Inmulteste talantul tau, ca servitorul cel fidel, da-i valoare, descopera cat bine si frumusete aduce, chiar daca nu este in lumina reflectoarelor . Toti vor sa fie cu un pas mai in fata sa fie recunoscuti, aplaudati, , nimeni nu mai matura dupa usa, ascuns in spatele cortinei. Dar oare am uitat ca ochiul Domnului vede ? Si va aprecia cee ce facem , modestia si placerea de a avea pace si bucuria implinirii.

Am intalnit un om ce matura strada acum 15 ani, cantand si zambind. Anul trecut aceeasi matura avea, la fel de vesel si zambitor, ajuta pe cei ce treceau pe strada. Rusine zice? Nu, caci si munca mea e ceva ce trebuie facut si daca o faci zambind si multumind pt ea , pacea ce o are in suflet nu o da pe nimic.

Hmmm....are alti talanti, rabdare, o vorba buna, si mai ales pacea ce o vezi si o simti in preajma lui.

Ma intreb ce talant am? Nu, caci descopar ca daca ceea ce fac trece prin suflet, pleaca din suflet, va straluci indiferent ce talant este. Invidiem , uram si suntem gelosi pe cei ce au reusit sa isi inmulteasca talantul sau sa-l faca sa straluceasca? Pacat !

Psalms 34:15 The eyes of the LORD are toward the righteous And His ears are open to their cry. Psalmi 34:15 Ochii Domnului sunt peste cei fara prihana si urechile Lui iau aminte la strigatele lor.

Talanti...

Talantul este banutul care l-am primit in traistuta da le Dumnezeu inainte sa ne nastem. Ce coincidenta nu? talant=talent.

Toti avem cate unul , unii ne mandrim cu el, altii il ascundem in fundul traistutei. Ne e rusine oare cu el? Si nu pot crede ca cei ce comit crime au primit talentul de a ucide!

Ma intreb care e talantul meu, si realizez ca nu e greu. Este ceea ce mie imi place sa fac, ceea ce fac din inima , de placere si cu bucurie. Meseria de bucatar - cofetar am ales-o singura(desi ma gandesc ca voiam sa fiu agronom...)imi place printre cratite si oale, la concursul pe meserii am luat locul intai pe tara. Bucatar. Am lucrat in restaurant, de toate, bucatar, ospatar, barman.

Si mi-a placut. Am descoperit apoi placerea dansului popular, am reusit sa combin si dansul in viata mea, am luat de doua ori atestatul de dansator profesionist cu trupa din Neptun. Seara dupa programul de bucatarie mergeam la dansuri, pe scenele restaurantelor cu profil traditional. "Crama", "Calul balan", " Rustic" "Popasul caprioarelor", toate in Neptun. Nu simteam oboseala, dansam cu drag. Dansuri din toate zonele, dansuri pe care le invatam iarna...

Din pacate, nu am ales sa urmez numai dansul , la cererea instructorului ansamblului "Brauletul" din Constanta. Care a zis ca se vede cine danseaza cu drag , si cine pt bani...

Acum.... nu mai am tangenta cu bucataria decat acasa, gatind preparate coreene. De copt, mai fac cate o prajitura , dupa ce o sun pe mama i o intreb cum se face ! Io care am facut cofetaria....

Lucrez cu ...copii . Le predau limba engleza. Oare pt ca nu am reusit sa devin mama? sa am si eu puiul meu? Desi am crescut doua fete cucuiete. Care acum sunt mari... Ce diferenta , de la cratita la gradinita de copii...dar o fac si acum cu drag(desi uneori stresul si oboseala psihica ma fac sa ma simt obosita , sa ma enervez usor, atunci plec in excursie , singura , pe crestele muntilor cateva zile). Am si o reputatie , de profesor bun, ca predau intr-un fel comic, de fapt fac actorie, ha ha...nu e usor sa fii intre gagalici de 4-5 ani ce abia vorbesc coreeana, care plang dupa mama. Multi straini nu rezista mai mult de 2-3 luni...

Si oare cate lucruri nu fac? Merg la festivaluri unde traduc sau nu, si unde abia ma asteapta si la anul, spun ca veselia si exuberanta mea ii fac sa se simta bine. Optimismul si felul meu de a fi prietenoasa...(ei na ca ma laud cam mult !!! )

La tv...hmmm. Ma cheama ca invitat pt o emisiune si stau toata grila. Adica un an sau pana se termina programul. Si multi ma opresc pe strada, ma striga pe nume si stiu ca sunt din Romania. Ma imbrac taranca, cant si dansez romaneste... vorbesc si ii fac sa rada...simpli oameni ce spun ca optimismul meu si faptul ca stiu sa razbat prin viata zambind le da putere. Imi cer autorafe, ma invita la cate o sindrofie sau actiuni .M-au chemat sa fac parte din partid(ei na !asta nu e talentul meu, politica).

Vine primavara

Azi e caldut...Pic, pic , cad stropi de ploaie. E o perdea fina de stropi acum... Merg pe langa parau, admir peisajul : apa curge lin, ratustele sunt cu coditele sus , cauta vreun pestisor matinal sub pietre, doi porumbei se giugiulesc efectiv.... au inflorit buchetele de flori galbene in copacei...eu traversez podul... lumea se fereste de ploaie (doamne cum alergam in ploaie, ne lasam fetele scaldate de picurii mari). Dar... ma duce gandul la ceea ce e acum si nu pot sa nu lacrimez. Toata acea liniste, bucurie a primaverii va mai fi si la anul? si in celalalt an ?

Ploaia de azi s-a anuntat ca ...e radioactiva !!! Da , contine izotopi radioactivi de care te aperi daca nu te uda bura ce pica fin. Hmmm...

Si nu pot sa nu gandesc la noi , cei pe care Dumnezeu ne-a creat sa ne bucuram de aceste minuni , sa avem grija de creatia Lui. Avem tot ce ne dorim, dar ...dar....

Ce vina au cei doi porumbei, ratustele, florile boboci ce absorb radiatiile, copii nostri???

Ca noi distrugem tot , confort si buna viata sa avem, cu orice risc!? Si unde Doamne sa te ascunzi? ca nici sarpele in gaura lui nu e ferit de radiatii....

Si de data aceasta nu a fost o greseala umana , ca acum 20 de ani la Cernobal, ci un cutremur. Nimeni nu poate realiza inca ce urmari vor fi la nivel global, inca nu e rezolvata problema, si cutremure inca sunt zilnic in Japonia.

In fiecare zi la stiri ne "omoara"cu stiri proaspete despre reactoare, lumea e speriata, debusolata.

Nu vreau sa stiu , de fapt ce sa stiu? Ca nu va mai fi pacea sufletului? ca voi cauta frumuseti ce poate nu vor mai fi? Sau ca ...noi nu vom mai fi?

Ma bucur de fiece zi, de tot ceea ce imi ofera natura , de minunea ce a realizat-o El , de cei de langa mine .

Vine totusi primavara, abia astept sa vad ciresii in floare, galbenele au explodat in plina splendoare, vor mai veni ploi, vor mai veni zile cu soare, vor rade copii in parc alergand dupa o gaza....

Viata ca viata....

Nu imi vine sa cred ce vad la tv acum!!! Japonia e sub ape dupa ce a fost scuturata bine de un cutremur puternic. Cum eram in studio la filmat , cam in timpul cand s-a intamplat, nu am stiu nimic pana seara cand am vazut acasa la stiri. Ma uit la tv si parca vad un film ...ala "Heundae" filmat aici pe plaja din Pusan....
Am acolo in Japonia multi prieteni , pe care ar trebui sa-i vad luna asta pe 25 in Jeju....unde or fi? sunt bine?
Ce e viata asta?? ? Pleci la servici, la scoala, si...vine valul !!! Sau se darama cubul ala de casa in care esti , birou , ...
Si noi care ne luptam intre noi pt nimic ...pt o bucata de pamint iti omori fratele, mama o trimiti la azil pt amarata aia de casa, furi banii mititelui ce a plecat sa ia o bucata de paine...ne masuram "muschii"in lungimea lantului de aur ce spanzura la gat, palmuim pe cel ce din greseala ne-a impins in autobuz incercand sa se urce si el, in orice discutie castiga cel ce injura mai tare si mai porcos, ...
Valul a luat tot, bogat sau sarac, vila sau cocioaba, rabla de 20 de ani sau masina ulta cumparata ieri...
Doamne , nimic nu e etern , al nostru, goi venim si goi plecam!!! S.O.S !!! Salveaza Doamne Sufletele Noastre!!!

Viata ca viata

Suna ceasul...hmm desteptarea ca e atata de lucru...desi e sambata trebuie sa merg la servici. Trezesc fetele, le spal, le imbrac. Cea mare pregateste geanta pentru scoala. Cea mica are doar 5 ani, deci va sta acasa. Noroc ca mini-fabricuta unde lucrez e aproape de casa. Dar azi e program scurt pana la 13.

Ies afara sa vad cum e vremea..wow e o minunata zi de primavara, e caldut , soare... numai bine sa las prichinduta afara sa se joace. I-am dat papusica ei preferata si am instruit-o bine, sa nu plece din fata blocului, are acolo jucarii ...sa se joace si vor mai veni si alti copii. Ma uit la ceas...auoleu tre sa alerg. O pup si ...picioarele la spinare.

Incepe lucru, dam din maini, dam din gura, o gramada de muieri suntem acolo. Dar gandul imi este la fetita, ce o face, sa nu iasa in strada ... dupa 2 ore avem o mini pauza de o cafea. Fuga acasa. Ajung in fata blocului si... si... nu e fata!!! Incremenesc. Ramin intersiza , apoi ...Doamne ce sa fac? unde o fi??? incotro sa o iau??? Eram disperata. Alerg la servici , anunt seful ca mi-a disparut fetita si ma duc sa o caut.

Ies in strada si??? dreapta, stanga , inainte, inapoi....incotro???

Ma duc la Gabita , care era acasa cu fetita ei. I-am zis printre lacrimi ce am patit. Eram nebuna ce mai !

Avem chiar acolo un birou al cartierului nostru. Ne-am dus acolo si in coreeana mea de "balta" le-am zis ce problema am. Au spus ca vor anunta prin megafon de fetita , sa le spun cum e imbracata. Era o mica scufita rosie, in ziua aceea, plus papusa.

Nu ma puteam concentra...ce va zice sotul, de soacra nu mai zic, vecinii, ....mai ales ca-s mama "vitrega"...mastera o alungat-o de acasa!!!! o fi exterminat-o !!! nu ....Doamne unde o fi???

Dar ce bine e sa ai prieteni! Saraca Gabita, a lasat fetita ei cu vecina de jos, si a propus sa impartim cartierul, dupa ce m-am mai potolit un pic " Hai mai , cu picioarele ei scurte cat de departe crezi ca a mers?" Daca a rapit-o careva zis io?

Oricum am luat la rand strazile, ce erau paralele ....Gabita pe una , eu mergeam paralel, ne intalneam in capat si...nimic!!! Disperarea urca spre cote maxime.

Si strigam numele fetei....si cautam o mica rosioara....dar...acolo printre picioarele lungi pantalonate sau inciorapate vad o mica gomoloata rosie ce taraia o papusa dupa ea si plangea :"omaaa....omaaaaa......""

Am strigat...am tipat ...m-a vazut si toata fata ei cea mica s-a umplut de un zambet mareee: omaaaaaa.....Eu ...imi venea sa o omor, sa o ...strang la piept ...sa...nu stiu ce !!!

dar i-am sters lacrima , am luat-o in brate si am plecat spre casa, pe drumul paralel , unde era Gabita, care s-a bucurat ca am gasit-o. Dar eu???

Am intrebat-o unde a fost , cu cine a plecat de acolo, din fata blocului...ea saraca a luat-o incet dupa mine cand eu alergam spre servici, si cum eu disparusem in cladire, ea a continuat sa mearga....timp de 2 ore.

Numai o mama poate sti(fie ea si vitrega ca mine) cum e sa nu gasesti copilul....cate ganduri si cata disperare e in sufletul ei.

Intr-o tara straina, abia buchisand limba , cu legi si relatii familiare diferite, doar dragostea te poate tine , dragoste fata de puii ce ii am in "cuib"...fata de sot...

Si zambetul ei fericit cand m-a vazut...nu-l voi uita niciodata, mi-a raspaltit efortul si stresul prin care am trecut atunci...

A fost ziua mamei...ziua mai e in FIECARE ZI !!!