marți, 29 octombrie 2013

Azi ...

Azi am fost libera. Asa ca am zis sa recuperez ceva din treburile lasate deoparte. Si sa merg sa imi revad "colegii" de la firma ce importa vinuri din Romania. Colegi pt ca ...inca mai folosesc cartile de vizita facute de firma unde functionez ca ...director cu promotia vinului romanesc. Am gasit si lume noua acolo la birou , si vinuri noi importate. Dar interesant este ca am gasit o ...scrisoare ce a venit din Japonia pt mine ! Cum pe cartea de vizita e adresa firmei a ajuns acolo. Si ma gandeam ca o fi vreun prieten din tre cei cu care ma intalneam la festivalurile de mers. Dar mare mi-a fost mirarea sa vad ca nu. Expeditor : Hiroshi Irita. Hmmm...desfac plicul si gasesc o poza.

Facuta poza acolo la expode medicina traditionala din Sancheong.  Si scrisoarea ce zice asa...." darga Jeni , apreciez cu adevarat bunanatea cu care ne-ai invatat despre terapia din salina si terapia cu plante medicinale din Romania ,la expozitia internationala din Sancheong , pe 13 septembrie.  Sunt interesat sa invat mai multe despre aceasta terapie.
Eu lucrez la o farmacie in Japonia si studiez medicina alternativa din alte tari.  Iti trimit si o poza ce am facut-o impreuna acolo. Multe multumiri. Hiroshi Irita."""'
Frumos!!! nu ma asteptam ca sa primesc vreun semn de la careva, mii de oameni au trecut pe acolo...
Azi am primit un dar frumos...
Si trebuie sa scriu despre acel festival. Datorez asta oamenilor minunati ce i-am intalnit acolo .

marți, 22 octombrie 2013

"Acasa"

In ghilimele acasa. Cand te imparti intre doua lumi si doua continente , intre doua familii si doua case, cam greu poti spune unde este acasa. Au trecut 20 de ani de cand am casa aici in asta tara de la capat de lume.
Pai cam repede zic eu, nici nu am realizat cand s-a facut deja anul 2013. Cand au zburat oare? Dar asta e alta problema. Problema este cu ...acasa. Cand imi fac valiza sa plec spre Romania , spre tara mea natala unde am lasat parinti, frati , o casa si o parte din sufletul meu, spun ca merg "acasa".  E normal sa fie acasa ca doar inca mai am o casa . Si un  loc unde ma simt acasa si unde oameni dragi ma intampina in prag.Acolo am invatat sa zic mama , sa alerg cu mieii pe pajiste, sa buchisesc alfabetul , sa spun "te iubesc". sa injur , sa am prieteni .
Si uite ca am ajuns aici, unde am o alta casa, o alta familie. Si este tot acasa...Aici am crescut copii, am zambit sau urlat de ura, aici mi-am petrecut tineretea. . Cand fac din nou bagajul sa vin aici , ce pot spune decat ca merg...acasa. Si eu is confuza. Pai plec de acasa si merg tot acasa...
Nu am scris cat am fost in Romania, ba era ba nu era net, ba eram ba nu acasa. Nu am scris nici cand am ajuns aici pt ca am fost plecata la festival. Si am de zis multe despre asta.

duminică, 7 iulie 2013

luni, 1 aprilie 2013

breeding dogs. Jindo dog.
Rasa de caine pura Jindo.
Korean

Ploua...

Ploua de azi-noapte, a inceput asa de ziua prostelii cu udatura. Dar nu e rau deloc , si desi ploaia nu e curata acum , particule de praf adus din desertul Gobi din China coboara odata cu ploaia, sper sa spele macar urmele iernii si sa aduca vreme mai calda. Ploua ...e melancolie si poate tristetea ca au trecut deja 3 luni din anul acesta, parca lasindu-mi senzatia ca nu am facut mai nimic.
Si cum statul acasa nu ma face prea fericita , mersul la servici e alternativa. Ma recreez zic eu , vorvind cu colegii si clientii. Dar mai ales rad. Si simt ca traiesc. Ca imi place sa rad nu e o crima, dar sa mergi la servici pt asta ... si mi-ar place sa cred ca nu sunt singura.  Parca il aud pe al meu sot duminica seara" of, maine iar la munca..." Offff!!!! deci e clar cata distractie are el acolo. Si multi merg parca la ghilotina la servici, dar mai ales fac ceva ce nu le place. Si ce e trist, este ca merg la universitati unde nu au nici o chemare pt ca asa vor parintii, ca e o slujba bine platita (va fi), ca nu au medii pt ceea ce vor, etc...Si pierd ani din viata invatand ceva ce nu le place , apoi o viata mergand cu fete cenusii la un loc de munca ce nu le aduce satisfactii , decat poate materiale.
 Pacat, mare pacat, dar e viata lor si ma intreb de ce m-o interesa pe mine. Doar pt ca nu as vrea sa vad oameni cenusii irosindu-si viata asta unica , si culmea , tocmai acesti cenusii ma judeca pt ca am un servici mai de ...clasa de jos. Treaba lor, singurul lucru ce il fac e sa le zambesc si ....sa ii las cu gandul superioritatii lor.
Ploua afara , ploua si in sufletele unora. Ploua , dar in casa e cald si bine, pisicile s-au lungit pe podea si dorm .....Eu ,  ma pregatesc de mers la munca.

joi, 21 martie 2013

Normalul si dreptul de a spune "nu".


Si ma gandesc la definitia normalului. Si ar fi cam asa :  tragi o linie pe hartie sau una imaginara  . Si ce este deasupra si sub linie este Anormal. Da! Pai linia reprezinta Normalul. La mijloc cum ar veni, nici prea -prea nici foarte-foarte.
Deasupra liniei de normal ar fi cei ce sunt Anormal de destepti , de avuti, de aratosi, de supra dotati fizic si mintal , adica vine termenul de "supra". Si deci nu e nimic normal aici.
Dedesuptul liniei ar veni cei Anormal de prosti, de saraci , de urati , de ramasi in urma cu evolutia vremurilor ...etc. La fel de anormali si cei de sub linie la fel ca si cei de deasupra.
Problema mea acum este: - cine naiba a spus unde ar trebui sa fie mijlocul ca sa fie trasa linia?
Dar mai ales cine naiba da dreptul unora sa se considere mai normali ca altii? Si sa imi judece faptele mele in conformitate cu linia trasa de EI !!! Verdictul fiind:- esti normala sau ce ai???
Da ! recunosc ca sunt Anormala. Ca nu cred ca banii aduc fericirea si ca ma simt fericita cu ce am (asta nu inseamna ca nu lupt sa am ceea ce cred Eu ca ar trebui sa am), ca nu am pe primul plan o masina bengoasa si o casa multi- etajata, ca ma simt bine la tara intre gaini si la strans fanul. Ca apreciez clasicii si operele lor(n-am nik cu evolutia , dar imi place mirosul de naftalina ). Ca ...si ca...
E normal ca ei sa creada ca ceea ce fac ei e normal, dar ce fac eu nu e .
Si aici trec la dreptul de a spune "nu". Ca tot de normal tine. Sa am dreptul de a spune nu cand altii zic da, si ca am dreptul sa nu-mi placa ceva si sa spun ca nu-mi place. Ca nu-mi place in tacere e una si e dreptul meu sa nu-mi placa, dar sa tac . Ca daca imi exercit dreptul de a zice nu ...s-a terminat cu dreptul de a fi impotriva. Nu am dreptul sa-mi spun parerea , ca ceea ce fac ei este ...anormal . Nuuuu!!! pai e dreptul lor sa nu iti accepte normalitatea ta.
Si cum is cam sub linia de normal in privinta artei, am primit bobarnace. Pai am citit pe un blog ca faptul de a tortura o femeie in cele mai imposibile pozitii si expusa ca o opera de arta , e ARTA ! Da, arta moderna! cui ii place e normal , ca doar arta evolueaza. Pb e ca cei ce se duc si vada astfel de opere au dreptul sa zica da ! e arta , dar eu nu am dreptul sa zic nu! e tortura! Si uite asa stau femeile spanzurate si legate fedeles in pozitii cat se poate de chinuitoare in numele ...artei ( a banului poate pt ele, sau poate is chiar adepte a ideii de arta , asta nu mai stiu).
Sau mi se pare anormal sa vad lumea purtand o pereche de chiloti pe fata. DA!!! ce stiu eu . Pai sexul e dus la extrem ca daca pot tortura femeile asa ca sa li se trezeasca membrul, de ce naiba sa nu stai cu mirosul intim al partenerui tau la nas cand iti place si unde iti place? Extrem zic eu , aia care am tras linia aia a normalului unde nu trebe.
Fel si fel de chiloti, tanga , mini sau nu, tii spanzuri de urechi , ii tragi pe fata , dar ai grija sa lasi orificii sa vezi pe unde mergi. Si iesi la plimbare fericit (a) . Da , de ce nu ar fi normal? Chiar de ce nu??? Ce naiba e cu mine ce vad lumea in negru si alb asa ca ...bunica . Ce m-a invatat ce era normalitatea in secolul ei. Mai dar inapoiata am ramas !
Si cum am lasat un comentariu ca mi se pare anormal aceste doua feluri de arta, imediat am primit replica. Ca sa nu ma pun contra artei contemporane...dinozaura ce sunt !
Se vede ca multi vor sa iasa din normal trecat de o parte sau de alta a liniei. Cum partea cu superlativele e mai greu de accesat, e bine si sub , ba mai bine chiar. Ca de copii destepti nu se mai scrie sau aude nicaieri, dar de copii ce umbla la ore cu chiloti pe cap da! Cui ii pasa de normalul superbine? 
Mai , ce e si cu drepatea asta! se pare ca m-am ambalat rau . Si cum nu pot scrie si spune ceea ce gandesc decat pe pagina mea , ei uite ca am tabarat pe ea. 




-