Ultima zi de Cuptor

Inca o zi din luna lui Cuptor , ultima de fapt. Si ne-a fript pe rupte , sa nu ii uitam numele. Am iesit totusi din casa, ca macar afara mai adia o umbra de vant. Luat sot si paturica si directia parc. Ce bineee!!!! Adie vantul, umbra , si un concert extraordinar sustinut pe tonuri inalte de ...cicade ! Un fel de muste mari frate , mari nu gluma ce concerteaza in zilele fierbinti de vara. Greu le vezi prin copaci, is camuflate bine.
 Dupa ce am ancorat sotul pe o banca la umbra cu o cafea cu gheata in fata , am inchiriat o bicicla si ...pedalati va rog!  Frumos acolo, super amenajat, ai drum pt biciclete in sens unic, ai alee pt pietoni , separate, asa ca da-i surioara la pedale. Cred ca au trecut vreo 2 ani de cand am incalecat ultima data saua, am cam pedalat in opturi pe acolo, noroc ca nu era aglomerat.  Zbenguia vantul in plete, eu ma simteam ca o pustoaica , acolo, pe faleza din Mangalia unde am invatat prima data sa ma dau cu bicla.
 Cum nu pot sta toata ziua in parc (desi in aste zile lumea s-a mutat cu catel cu purcel pe malul raului Han si acolo dorm noaptea sub cerul liber sau in corturi) am venit acasa.
  Aici e un obicei , sa maninci supe fierbinti si pline de proteine, ex :supa de pui "samghetang", fiarta cu radacini ,scoarta de copac, coarne de cerb, tufe tepoase si alte buruieni aromate.   Curg apele pe tine de zici ca esti sub dus. Daca mai descanti si cu un pahar de soju , esti super tare.
 Na, ca iar ma intorc in timp, amintindu-mi prima mea aventura ....de pui!
Lucram la o fabrica unde se faceau piese pt tv-uri , video-uri si alte aparate, prin `nouashpa`. Numa muieri una si una. Si intr-o zi de cuptor in pauza de o tigara ma intreaba daca merg sa maninc pui. Pai de ce pui? Eeee...nu orice pui ci "samghetang" pt ca azi e "bok nal"si asa e obiceiul.
Sa nu ies tocmai eu din obicei , am luat copii si am plecat in piata sa vad cu ce se mainca ala. Intrebat pe ici pe colo, si am ajuns la un restaurant ce vindea mancarica miraculoasa, ce te scapa de caldura si deshidratare.
Aoleu muica!!!! Ditai puiul intreg se lafaia in oala de lut ce clocotea in fata mea. Copiilor le-am luat una impartita in doua, bucurie mare le-am facut. Nu prea ne permiteam luxul restaurantelor...
Si ca sa fiu de bon ton , iau si o sticla ...asa mai mica de udatura autohtona. Dai cu fiertura , dai cu un pahar...am inceput sa ma simt bineeee...eee...Piguleam carnita, dar uite ca era si umplut cu orez puisorul. Buna mancarica , era si o radacina de ginseng prin oala, acum sa tot traiesc o suta de ani!
 Deci in calendarul de aici , scrie frumos: chobok....chungbok...malbok... adica trei zile de supite fierbinti si hranitoare. Anul asta iulie 13...23 ...si august 12 !
Prima se maninca samghetang, apoi ii dai cu chuotang si dupa cu...yong yangtang !
 Asa ca ne luaram la revedere de la Cuptor.....

Amintiri din sauna

O luna plina pe a carei fata se alearga umbrele de nori lumineaza printre acoperisuri . E zapuseala, discomfort termic nu atat din cauza temperaturilor ridicate cat din cauza umezelii.
Azi am facut un pic de ordine prin balamucul din bucatarie. De cand am inchis restaurantul si am carat acasa cutii cu "minuni" , casa e ca un depozit acum. Nu prea imi place, dar nici sa arunc nu pot , toate lucrurile pe care le-am adunat acolo, un mic colt de Romanie, artizanaturi, masti, cani Dracula, farfurii de lut pictate, sticle cu bauturi din bar,etc...stau si asteapta cuminti sa fie puse iar in valoare de cineva, candva...
Am transpirat cred ca doua fluvii de ape, soare neclar dar pacatos, umezeala se lipeste de toate si de toti, parca as fi o caracatita lipicioasa. Spal pe jos si nu se usuca. E vremea cea mai neplacuta acum.
Dupa ce am reusit sa termin, am zis sa merg la sauna, sa dau jegul jos, fiind sigura ca voi veni acasa mai usoara cu cateva kg...dar nu a vrut sa se lase de mine(jegul).
 Aici e cat se poate de normal baile acestea publice cu sauna ce sunt f frecventate , de toti oricand. Daca nu ai unde dormi o noapte , ca sa nu dai banii la vreun motel , stai acolo si dormi linistit. Ca un colt de podea calda si o perna de lemn gasesti. Plus ca faci si dus , bei cafea si ai si mini restaurant unde poti manca.
Unele saune sunt atat de aglomerate, am zis ca sunt in gara de Nord. Mai ales ca unii taraiau ditai geamantanele dupa ei....
Si ma intorc cu gandul la amintirile mele din...sauna.  Prima data am fost cu o prietena romanca ca mine, ce era aici de vreo juma de an si stia "mersul". M-a vazut albaaaa pe picioare, si a pus diagnosticul: jeg! La baie cu tine! Acasa ,adica in casele vechi ,nu exista cada de baie, nici ghiuveta, doar dus si robineti . Toti se duc la marea baie comunala. Io , aia venita din cort (pai ma intrebau unii coreeni daca avem blocuri si vile, ca la tv-ul de aici au vazut doar darapanaturile si corturile unde filmau saracii si copii strazii)am zis ca baia e pt  homleshi ,( ca vazusem eu in Constanta cum ieseu vreo 2 cu palarii mari si mustati imbarligate tantosi nevoie mare din baia publica ce era pe langa Tomis) , dar uite ca aici e la la mare cautare si tot popurul merge. Iti iei cosuletul cu cele de trebuinta, sapun , sampon, periute de dinti si alte acareturi , plus frecatoarea si ...in pielea goala intri in baie. Bazine mari cu apa calda , fierbinte sau rece , iei scaunelul si dupa ce te inmoi bine unde vrei, treci la frecat jeg. Fiecare bucatica de piele e frecata si rasfrecata de dai jos sapte piei. Daca ai bani si esti mai cucoana, te dai pe mana unei matusi ce are grija de ...pielea ta contra cost desigur. Apoi jegul iese mai bine daca e si barfit, asa ca e o harmalaie ca la piata.Se pune tara la cale, se injura sotii, urla puradeii ce alearga peste tot... Daca esti solo, rogi vreo baba sa te frece pe spate. Clatit, dat cu tot felul de pomaduri si gata baia , ce dureaza vreo cateva ore bune.
 Apoi am fost intr-un sat la sauna, si vazut o shmecherie: o roata cu o frecatoare pe ea. Mai !!! vine o babuta , apasa pe buton si ...roata se invarte si o freaca pe spate ! Eeeee...zic eu. Buna treaba , desi in Seul nu am vazut asa ceva.
 Acum s-au modernizat mult saunele. Adevarate mini orase. Au piscine, sali de sauna, fierbinte, cu gheata, cu sare, cu jad, cu nisip fierbinte, cu lut, cu oxigen, cu pietre din nush ce vulcan incinse de zici ca esti in iad, sali de masaj sportiv, facial, tailandez, karaoke, sala de fitness, jocuri pe calculator, sau alte masinute pt copii mici si mari, restaurante si cafenele...Nu iti ajunge o zi sa treci prin toate salile si vreo juma de salar .
 Apoi cred ca ar trebui sa ma apuc de scris cartea aia...ca amintiri am destule,
dar ajunge pt azi . Ca e deja ...maine!

Un nou azi

Adica o noua zi a inceput. Ciudate visuri am avut azi noapte, Am adormit suspinand . Acum e o noua dimineata, e acelasi soare ce a apus insangerat aseara, acum e luminos, florile zambesc parfumat.. un alt azi.
Rutina zilnica, baut cafea, facut curat, flocosit pisicile... Ma uit la locul gol pe pernuta unde dormea Nurong si nu pot crede ca am mangaiat-o pt ultima data aseara, adica acum 12 ore. Ce pot face? Viata merge mai departe , cu sau fara Nurong, cu sau fara noi intr-o zi.
...Hodo sare sa il flocosesc, se uita cu ochi mari la mine, de ce plangi? Chiar asa, de ce plang?E atata viata in jur, am atatea pisici de smotocit inca...dar va fi un loc gol mereu in suflet.
Un alt azi a inceput . Vom merge mai departe, ca asa e viata.

Azi

Azi 

.....speranta ca va fi bine dupa operatie . O mangaiam, o strigam si se uita speriata parca la mine. Inca avea perfuzia in labuta...dar va fi bine, vom merge acasa. Acasa ! 

Suna telefonul si speranta s-a spart  in mii de cioburi . Infectie generalizata, fara sanse de a se vindeca, mai rau decat credea. El, doctorul ce mi-a dat acea speranta ca ....

Ma intreba ce sa faca. Ce sa faca? oricum era acolo, pe masa de operatie ...si din pacate speranta a zburat cu aripi frante. 

Cand am ajuns acolo am vrut sa o vad pentru ultima oara. Lacrima .......plang si eu ...ma aude oare ? . Mangaiam capul mititel galbui,labutele ce aveau sosete albe. Doarme nu-i asa?

Azi a apus intr-o geana insangerata . Soarele isi lua adio de la ziua de azi. A coborat in valuri intunericul pe carare. Vad si nu nu vad in jur. Inregistrez automat schimbarea de culori. Inca e o raza sangerie printre copaci undeva departe....departe ca sufletul ce a plecat lasand o lacrima in urma. Lacrima ce am sters-o luandu-mi adio. 

Nurong !!!!! 

Lacrimile cerului

A inceput ploaia. Din pacate nu se racoreste deloc, doar mareste aportul de disconfort termic cu umiditatea. Cum trec zilele si anii....realizez asta vazand in ceata tastele. Noroc ca sunt marime mare....
Pisicile se lungesc care pe unde apuca, e batalie mare pe locul din fata geamului ce este larg deschis. Hodo s-a lungit pe sticla de la birou intre calulator si taste , mai da un click pe mouse...
Cate am zis ca fac azi! Iar s-a dus naibii planul. Cum la mine durerile de cap incep asa cu dimineata in cap, pe la 4 eram treaza realizand ca am ...cap! Cum zice frate-miu ...daca ai cap, ai dureri .Asa o fi. Nici pastilele nu si-au facut efectul . Si totusi trebuie sa ies sa vad ce fac cu Nurong. Se pare ca celelalte pisici o simt bolnava , o miroase, o  ocolesc, ba maraie Hodo la ea...Iar ea sta ghemuita pe pernuta si doar de uita la noi. Sau e in fata geamului, da de gaseste pe unde sa fuga afara.
Doctorul a confirmat ca nu am de ales decat sa o eutanasiez (si ma costa 200 dolari cu tot cu incinerare) sau sa o las sa moara in cateva luni in dureri. Grea decizie am de luat, toti au zis ca va fi alegerea mea. Vinovata ma simt indiferent ce decizie voi lua. Daca nu ar fi fugit atunci...daca ar fi ramas cu noi....
Ploua cu lacrimi ceresti , ploua in sufletul meu cu durere...Ca la durerea de cap ce o am , plansul nu m-a ajutat decat sa mareasca senzatia de durere.
Am aminat decizia pt un alt maine.....inca vreau sa o mangai....

Nurong...pisicuta galbena

Nurong si Oppa , doua pisicute galbene aduse de mamica lor la noi la geam... Cea mai desteapta mutare, gandundu-ma ca mancarea ce i-o dadeam o lua si o cara lor, acolo unde era leaganul lor, departe de lumea dezlantuita. Cum erau in stare sa se catere pe garduri si sa faca salturi , asa mici cum erau , doua ghemotoace galbioare. I-am adoptat  extravilan, adica serveau masa la geamul nostru si dormeau ...habar n-am unde.
In fiecare dimineata erau prezenti la geam , doua statui asteptand cuminti papa.
Dar timpul trece, au crescut maricei puisorii galbiori. Intr-o zi deschid usa si Nurong intra in casa, se pisiceste de picioarele mele si...a ramas sa doarma cu ale mele miorlaite.
Oppa nu a vrut sa intre, a ramas in continuare la geam o perioada, dar cum viata e grea pt motanii de cartier, a inceput sa lipseasca cateva zile, apoi a disparut.
Nurog(ce inseamna culoarea galbena) a ramas in gasca noastra. Acum aveam o familie colorata de pisicute.
Eeee de ar ramine pui....dar uite ca a intrat in calduri si voia la motan. Miorlaia de trezea tot cartierul, iar intr-o zi a zbughit-o afara si....s-a intors dupa cateva zile linistita si desigur nu singura. A inceput burtica sa creasca si s-a inmultit familia noastra cu 4 pui galbiori ca mamica lor si una colorata interesant, negru alb si galben. I-am dat in adoptie pe galbiori, pe cea neagra a luat-o fata mea si e parte din familia noastra.
Offf, cum trece timpul! Si cum Nurong a mai adus pe lume mici ghemotoace colorate sau galbioare. 6 pui, 4 pui, 5 pui....
Ultima generatie a fost asta vara, din 5 pui s-au adoptat 3 iar 2 ii avem noi. Nurong nu i-a putut alapta prea mult, i s-au umflat tatele si miorlaiau puii de foame. Prima data cand aud ca pisicile fac mastita. I-am hranit cu bibironul, am dus-o la spital , a trecut si peste asta.
Dar noi ne-am mutat si in ziua in care a venit masina sa care mobila, Nurong a fugit speriata afara si nu am putut-o prinde . A ramas aici, undeva pe afara . Fata mea ii dadea sa manince, dar nu intra in casa. O intrebam mereu ce face , daca mai e prin zona....doar la mine pe dulap s-au nascut generatiile de galbiori.
Au trecut 6 luni de cand am fost in alta casa mutati , aproape de servici. Dar ma simteam atat de straina acolo, nu imi gaseam locul. Parca eram rupta de toate, de tot ce stiam. Am lasat gradinita din ghivece acolo, am lasat 15 ani de amintiri si am lasat pe Nurong....
Acum ne-am intors din nou acasa. Aici la florile ce rad in ghivece , adica ne-am mutat inapoi . Mobila trambalita, lucruri pierdute, aruncate, nervi si oboseala. Dar sunt acasa!
Si Nurong cum mi-a auzit vocea...tusti in casa. Asta s-a intamplat pe la jumatatea lunii mai. Am gasit-o fara blanita pe gat, slaba , si se pare ca iar gravida. O sa avem iar o generatie de nurong-ei am zis.  Dar....
De cateva zile arata ciudat, burtica i s-a lasat jos, parca sta sa fete, nu maninca si doarme mai tot timpul. Ieri a zbughit-o afara si a stat toata noaptea in fata geamului . Nu a mancat, o strigam si doar scancea. Am reusit azi sa o prind si am dus-o la spital. Nurong nu va fi mamica, are o boala incurabila, o infectie ce ii da doar cateva luni de chinuri.
Daca nu vedeam cu ochii mei la ecograf ca nu e noua generatie de pui in burtica ci doar infectie, ziceam ca e o gluma .Se pare ca asta iarna a luat virusul .
Si mi-am adus aminte de o alta pisicuta ce a murit sub ochii mei avind la inceput aceleasi simptome.
Doctorul m-a intrebat ce voi face. Nu e leac , celelate pisici au sanse sa se contamineze si ele , va trebui sa o izolez.Tratamentul e foarte scump. Oare ce sa fac? Nu am unde sa o izolez. Sa o las afara sa moara sub geamul meu in chinuri ? Ca sigur acolo va sta...
....La scoala am avut povestirea cu mama rata salbatica ce si-a lasat puiul impuscat in aripa sa moara pt ca nu putea zbura, ca sa salveze ceilalti pui. Cata lupta in sufletul ei pana sa plece...Si acum imi aduc aminte de randurile unde povestea ultimele imagini ce le-a revazut puiul inainte sa moara inghetat: un caramb de cizma pe care se urca o furnica....
Acum ma gandesc la mine, am 7 codite acasa ce risca sa se imbolnaveasca, si e Nurog ce scanceste ca un copil si se uita parca cu tristete la mine...si care se va chinui sub ochii mei!
Trista poveste, trista zi. Oare de ce suntem pusi sa luam decizii cu privire la viata si moarte? Ar mai fi posibilitatea sa o eutanasiem mi-a zis doctorul.
Trebuie sa plec la servici, plange sufletul , plang si eu. Nu pot opri simtamintele si ordona sa nu imi pese. Asta sunt eu. Din pacate sau din fericire....nu stiu .
....Si eu care pregatisem cutia sus pe dulap pt noua generatie.....

Postari....cu gandul.

Interesante mesaje si postari am scris in gandul meu in fiece zi. Le formulam cu punct si virgule, si iar de la capat....dar nu reuseam sa pun mana pe taste se le transpun in semne si sa le trimit in eter. Ma gandeam ca iar nu am postat si ca imi e dor de conexiunea cu voi, cei ce va rupeti din timpul personal sa cititi ale mele ganduri imbarligate.
De cand nu am mai avut o zi libera sa imi bucur si eu sufletul facand ceva frumos...Azi gata, am reusit sa nu merg nicaieri si sa umplu ghivecele cu flori minunate. Cam tarziu, e iunie si ziua a sasea, dar nu conteaza, zambesc si la mine floricele. Si ce frumos! au venit si doi fluturi in zbenguiala. Abia acum realizez cat de dor imi este de natura, de simplitatea si maretia ei. Cata bucurie poate sa imi aduca o floare si un zbor de fluturi albi! Cum caut eu fericiri aiurea!
Ma gandeam sa am un pic grija si de placerea sufletului meu. Dar pt asta trebuie sa imi fac un plan, un program ca sa pot sa fac asta. Si sa iau tolba cu ganduri si picioarele la spinare si sa ies in natura, sa pun pe coala asta alba oitele sa pasca.
De 22 de ani sunt in aceasta tara, multe am vazut , multe am vizitat si multe am trait aici. Nu stiu de voi reusi candva sa imi spun povestea. Ca alta e cand povestesti , dar sa asterni aici difera si pana bat eu trei taste , am ratacit gandul si ideea.
Unii scriu jurnale de calatorie, fac poze frumoase ce te invita sa calci si tu acolo, altii scriu romane . Sa nu mai zic de poezii si autobiografii.  Dar putini mai citesc, putini par interesati sa mai pasca oile negre .
Am cumparat laptop sa pot sa il car cu mine si sa gasesc un scaun undeva sa pot scrie. Dar nu prea am invatat sa le le folosesc. Nu ma atrage deloc tehnologia asta noua. Dar nici fara ea nu se poate...