Aseara inainte sa termin aici la restaurant treaba imi faceam planuri ce trebuie sau ce as vrea sa fac maine . Sa vin devreme sa fac paine, sa matur un pic prin sala , sa mai aranjez pe ici pe colo...sa fiu pregatita pe cand vin clientii.
Dar uite ca ziua de azi nu a tinut cont de planurile de ieri. M-am trezit dimineata cu o mare durere de cap si o senzatie de voma de abia vedeam sa merg . Am reusit sa bajbai sa iau ceva pastile si m-am tarait inapoi in pat. Am atipit visand cosmaruri...si in jur de ora 1pm am reusit sa imi revin cat de cat.
Ce sa fac din cele planuite...era tarziu plus ca inca persista durerea de cap si de mancat ceva nu prea imi vine...
Interesant ca viata nu e asa cum o planificam noi . Isi vede de ale ei planuri.Degeaba ne zbatem sa fie dupa noi, ne agitam si ne stresam ca nu putem face asa cum vrem si ce vrem.
Ce sa fac acum? Ceea ce pot si ceea ce ...va fi in ale vietii planuri . Ca de ale mele s-a ales praful.
joi, 26 martie 2015
luni, 16 martie 2015
Traieste-mi viata !
Pai chiar asa. Traieste-MI viata! Cum stam de cele mai multe ori logati cu orele pe site-urile de socializare, nu prea avem timp sa ne traim viata. Sunt aici in lumea mea, unde nu imi este frica ca va lua foc computerul daca voi primi mesaje multe.
Cica sa am grija de scriu pe facebook ca nu stiu niciodata ce repercursiuni voi avea.
Asa ca lansez atacul de aici.
Ce atac? Catre cine frate? Ce as dori sa indrept eu si pt ce si cine? Nu am chef si nu imi place , nu intru si gata.
Deci ...ca orice ce om normal, mi-am facut si eu cont pa face buce...sa fiu in randul lumii. Dar am ajuns la constatarea ca nu e OK. Ma tot uit la ce fac altii , la ce scriu, la comentariile ce le dau si realizez ca a trecut ziua. Acum vezi tu ca nu tot ce e acolo e pe placul meu si de multe ori nu stiu ce ma asteapta dand click . Pai oi fi eu defecta , dar ce posteaza unii nu pot digera si gata.
Cruzimi cu animale, caini omorati in torturi, sau batuti si uraland saracii fara sa primeasca mila...asta asa ca sa imi faca pofta de mancare si sa imi mearga bine toata ziua. Apoi unul mai inteligent a postat cum da ...muie la un peste ! la un crap ! Interesant nu la cat de bine stam la capitol sex !
Dar cum poti frate sa dai like la asa ceva? Sa mai dai si "Share"!
Acum eu stau si ma gandesc cat timp ar trebui sa iti petreci pe face buce, ca sa poti da share la vreo 30 de chestii intr-o zi . Mi se umple pagina de sheruieli si ma picaie telefonul de o iau razna la cate mesaje am !
Si imi pun marea intrebare: cat naiba imi traiesc eu viata MEA , ca sa pot posta si eu ceva, daca stau si tot admir ce scriu altii , nu pre am ce posta , pt ca nu mi se intampla nimic mie personal, admir, dau like si sheruiesc ce scriu altii.
Mai nou, a devenit atat de nociv acesc sector de retele prin faptul ca am devenit mai dependenti de viata altora. Ma uit la cei din jurul meu ce nu isi dezlipesc ochii de pe telefon nici cand stau de vorba cu ei, nici cand merg, nici cand maninca.
Mai ceva ca drogul, la prima ora cum facem ochi, direct la telefon ca doar e smart deajuns ca sa lucreze toata noaptea inregistrand ce au mai trait altii.
Daca postez ceva si nu am likeuri, ma intristez , de parca asta ar fi cel mai important lucru din ziua aceea, din viata mea.
Si mai trista sunt cand vad ca vb singura, ca cel din fata mea mea e mult mai atras de facebuce sau alte retele, ca interactiunile umane sunt aproape egale cu zero.
Si mai ales cand vad ca ma iau si eu dupa ei, ca bag nasul in viata altora de parca nu as avea propria viata de trait.
De aceea zic: traieste-mi tu viata necunoscutule ! Ca eu is prea ocupata de ceea ce iti place tie, de ceea ce afisezi tu , de a da like , si mai ales de a da share la ale tale citate copiate de pe cine stie ce alta pagina, de a privi florile de aici , ca cele de afara trec fara sa am timp sa le observ, de a citi pb tale, ca de ale mele uit sau poate se rezolv singure...
Cica sa am grija de scriu pe facebook ca nu stiu niciodata ce repercursiuni voi avea.
Asa ca lansez atacul de aici.
Ce atac? Catre cine frate? Ce as dori sa indrept eu si pt ce si cine? Nu am chef si nu imi place , nu intru si gata.
Deci ...ca orice ce om normal, mi-am facut si eu cont pa face buce...sa fiu in randul lumii. Dar am ajuns la constatarea ca nu e OK. Ma tot uit la ce fac altii , la ce scriu, la comentariile ce le dau si realizez ca a trecut ziua. Acum vezi tu ca nu tot ce e acolo e pe placul meu si de multe ori nu stiu ce ma asteapta dand click . Pai oi fi eu defecta , dar ce posteaza unii nu pot digera si gata.
Cruzimi cu animale, caini omorati in torturi, sau batuti si uraland saracii fara sa primeasca mila...asta asa ca sa imi faca pofta de mancare si sa imi mearga bine toata ziua. Apoi unul mai inteligent a postat cum da ...muie la un peste ! la un crap ! Interesant nu la cat de bine stam la capitol sex !
Dar cum poti frate sa dai like la asa ceva? Sa mai dai si "Share"!
Acum eu stau si ma gandesc cat timp ar trebui sa iti petreci pe face buce, ca sa poti da share la vreo 30 de chestii intr-o zi . Mi se umple pagina de sheruieli si ma picaie telefonul de o iau razna la cate mesaje am !
Si imi pun marea intrebare: cat naiba imi traiesc eu viata MEA , ca sa pot posta si eu ceva, daca stau si tot admir ce scriu altii , nu pre am ce posta , pt ca nu mi se intampla nimic mie personal, admir, dau like si sheruiesc ce scriu altii.
Mai nou, a devenit atat de nociv acesc sector de retele prin faptul ca am devenit mai dependenti de viata altora. Ma uit la cei din jurul meu ce nu isi dezlipesc ochii de pe telefon nici cand stau de vorba cu ei, nici cand merg, nici cand maninca.
Mai ceva ca drogul, la prima ora cum facem ochi, direct la telefon ca doar e smart deajuns ca sa lucreze toata noaptea inregistrand ce au mai trait altii.
Daca postez ceva si nu am likeuri, ma intristez , de parca asta ar fi cel mai important lucru din ziua aceea, din viata mea.
Si mai trista sunt cand vad ca vb singura, ca cel din fata mea mea e mult mai atras de facebuce sau alte retele, ca interactiunile umane sunt aproape egale cu zero.
Si mai ales cand vad ca ma iau si eu dupa ei, ca bag nasul in viata altora de parca nu as avea propria viata de trait.
De aceea zic: traieste-mi tu viata necunoscutule ! Ca eu is prea ocupata de ceea ce iti place tie, de ceea ce afisezi tu , de a da like , si mai ales de a da share la ale tale citate copiate de pe cine stie ce alta pagina, de a privi florile de aici , ca cele de afara trec fara sa am timp sa le observ, de a citi pb tale, ca de ale mele uit sau poate se rezolv singure...
miercuri, 4 martie 2015
Bine v-am gasit !
Doamne cum trece timpul! E deja anul de gratie 2015 si luna a treia , adica martie. Apoi de mult nu am gasit timp sa scriu , m-am pierdut printre randuri si imprastiat in praful drumului asta numit viata.
Of cat mi-a lipsit acest blog in care gaseam un confident !
Of cat mi-a lipsit acest blog in care gaseam un confident !
miercuri, 30 octombrie 2013
marți, 29 octombrie 2013
Azi ...
Azi am fost libera. Asa ca am zis sa recuperez ceva din treburile lasate deoparte. Si sa merg sa imi revad "colegii" de la firma ce importa vinuri din Romania. Colegi pt ca ...inca mai folosesc cartile de vizita facute de firma unde functionez ca ...director cu promotia vinului romanesc. Am gasit si lume noua acolo la birou , si vinuri noi importate. Dar interesant este ca am gasit o ...scrisoare ce a venit din Japonia pt mine ! Cum pe cartea de vizita e adresa firmei a ajuns acolo. Si ma gandeam ca o fi vreun prieten din tre cei cu care ma intalneam la festivalurile de mers. Dar mare mi-a fost mirarea sa vad ca nu. Expeditor : Hiroshi Irita. Hmmm...desfac plicul si gasesc o poza.
![]()
Facuta poza acolo la expode medicina traditionala din Sancheong. Si scrisoarea ce zice asa...." darga Jeni , apreciez cu adevarat bunanatea cu care ne-ai invatat despre terapia din salina si terapia cu plante medicinale din Romania ,la expozitia internationala din Sancheong , pe 13 septembrie. Sunt interesat sa invat mai multe despre aceasta terapie.
Facuta poza acolo la expode medicina traditionala din Sancheong. Si scrisoarea ce zice asa...." darga Jeni , apreciez cu adevarat bunanatea cu care ne-ai invatat despre terapia din salina si terapia cu plante medicinale din Romania ,la expozitia internationala din Sancheong , pe 13 septembrie. Sunt interesat sa invat mai multe despre aceasta terapie.
Eu lucrez la o farmacie in Japonia si studiez medicina alternativa din alte tari. Iti trimit si o poza ce am facut-o impreuna acolo. Multe multumiri. Hiroshi Irita."""'
Frumos!!! nu ma asteptam ca sa primesc vreun semn de la careva, mii de oameni au trecut pe acolo...
Azi am primit un dar frumos...
Si trebuie sa scriu despre acel festival. Datorez asta oamenilor minunati ce i-am intalnit acolo .
marți, 22 octombrie 2013
"Acasa"
In ghilimele acasa. Cand te imparti intre doua lumi si doua continente , intre doua familii si doua case, cam greu poti spune unde este acasa. Au trecut 20 de ani de cand am casa aici in asta tara de la capat de lume.
Pai cam repede zic eu, nici nu am realizat cand s-a facut deja anul 2013. Cand au zburat oare? Dar asta e alta problema. Problema este cu ...acasa. Cand imi fac valiza sa plec spre Romania , spre tara mea natala unde am lasat parinti, frati , o casa si o parte din sufletul meu, spun ca merg "acasa". E normal sa fie acasa ca doar inca mai am o casa . Si un loc unde ma simt acasa si unde oameni dragi ma intampina in prag.Acolo am invatat sa zic mama , sa alerg cu mieii pe pajiste, sa buchisesc alfabetul , sa spun "te iubesc". sa injur , sa am prieteni .
Si uite ca am ajuns aici, unde am o alta casa, o alta familie. Si este tot acasa...Aici am crescut copii, am zambit sau urlat de ura, aici mi-am petrecut tineretea. . Cand fac din nou bagajul sa vin aici , ce pot spune decat ca merg...acasa. Si eu is confuza. Pai plec de acasa si merg tot acasa...
Nu am scris cat am fost in Romania, ba era ba nu era net, ba eram ba nu acasa. Nu am scris nici cand am ajuns aici pt ca am fost plecata la festival. Si am de zis multe despre asta.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)